tag:blogger.com,1999:blog-3039911791123666847.post7748892883733558629..comments2023-10-26T12:46:00.553+03:00Comments on Blog en miettes: Rock si depeche, Ioan Mihai Cochinescu si euMihaeladmhttp://www.blogger.com/profile/03115472628023871177noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-3039911791123666847.post-24284755627680070812021-03-11T19:27:24.655+02:002021-03-11T19:27:24.655+02:00Da, imi amintesc si acum numele Nicumic si mai toa...Da, imi amintesc si acum numele Nicumic si mai toata povestea, e adevarat foarte slabuta dar savurata in totalitate, ca fan depeche ce eram si inca mai sunt dupa 20 ani :)Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/06075075310778654030noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3039911791123666847.post-32325386255699883772011-01-13T18:57:55.561+02:002011-01-13T18:57:55.561+02:00Days long gone and lost hot nights...
Niceee! Ce s...Days long gone and lost hot nights...<br />Niceee! Ce subiect inedit! Trezeste amintiri si nostalgii in suflet. <br />O amica din Bucuresti imi imprumutase cartea asta, mi se parea scrisa sub forma unui scenariu de film. Acum mi-ati confirmat domnule Mihai! <br />Ai mare dreptate Mihaela, dincolo de povestea juvenila, era strecurata acea diferenta de perceptie muzicala, care trasa un zid intre cele doua mentalitati aparent antagonice la inceputuri. De fapt, ambele se nascusera din dorinta de nonconformism a unora dintre noi, o iesire din turma.<br />Citind articolul tau, am simtit pentru o clipa acea melancolie parfumata care iesise prin fereastra memoriei. Multumim din suflet!gabriel tudorhttps://www.blogger.com/profile/07861588992874142642noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3039911791123666847.post-29371877515073134972011-01-13T01:29:24.472+02:002011-01-13T01:29:24.472+02:00Foarte emotionante randurile/gandurile tale :) Car...Foarte emotionante randurile/gandurile tale :) Cartea asta a fost defapt un scenariu de film pe care trebuia sa-l produca Mircea Daneliuc in acei ani, numai ca n-au mai fost bani si chiar el m-a sfatuit o public asa cum era redactata. Nu mi-a trecut prin cap sa scriu intr-un fel sau altul, pur si simplu am scris o poveste foarte foarte simpla (inspirata din fapte reale in mare parte) care are niste eroi adolescenti ai vremurilor de atunci, la doar cativa ani dupa revolutie. Nici prin cap nu-mi trece sa intru in vreo polemica. Mi-a placut atat de mult textul tau, l-ai scris atat de sincer, incat m-ai emotionat, pe bune, mai mult decat orice cronica scrisa in vreo revista literara. Asa ca iti multumesc cu prietenie :) Mihai Cochinescu P.S. Uite aici adresa blogului meu http://mihai.cochinescu.comMihaihttp://mihai.cochinescu.comnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3039911791123666847.post-60171839677594411822011-01-09T23:39:56.714+02:002011-01-09T23:39:56.714+02:00Recunosc ca nu am vazut niciodata cartea asta, cu ...Recunosc ca nu am vazut niciodata cartea asta, cu toate ca in acei ani "scanam" cu asiduitate chioscurile si librariile dupa articole si poze cu idolii pop ai acelor vremuri... :-)<br /><br />Cat despre rivalitatea rock- depeche, am simtit-o, liceean de Calarasi fiind, mai degraba la nivel decent, principial, intrucat - sa nu uitam! - pe atunci stilul de muzica preferat si artistul favorit erau parte din personalitatea oricarui tanar, te defineau intrucatva iar mandria de a afisa aceste preferinte era pe masura!... :)) Tocmai de aceea aceste nostalgice rivalitati, care astazi par de domeniul fantasticului pentru noua generatie de pustani :))) <br /><br />Revenind la tiparituri, imi amintesc cu drag cum asteptam, lunar sau saptamanal, aparitia unor periodice ca Salut!, Ecran Magazin, Melos, uneori si Bravo nemtesc pentru a gasi pagini si postere cu cei 4 eroi preferati - Depeche Mode!:)Astazi avem de toate, gratie internetului...insa placerea aceea de a descoperi surprize intre pagini s-a dus pe vecie :(<br /><br />Ionutz.brightynoreply@blogger.com