Globalizarea si consumerismul distrug dorintele

Când eram mică mama îmi tot spunea, de fiecare dată când mâncam pentru prima oară un fruct pe anul respectiv, să-mi pun o dorință.

Nu mai știu dacă se împlineau sau nu dorințele mele 'fructifere'.
Nu le-am ținut o contabilitate a eficienței.
Și asta tocmai pentru că înhățam hulpavă orice ocazie de genul ăsta.
Nu eficiența reală conta.
Era bucuria secretă că îmi corcoleam câte o dorință, chipurile dându-i mai multe șanse să se împlinească prin asocierea asta cu fructul cel nou din an.

Dar în ultimii ani mama a pierdut obiceiul de a-mi reaminti de invocația magică.
E normal, acum practic cam orice fruct e de găsit în orice perioadă a anului.

Consumerismul a sacrificat așteptarea.
Iar globalizarea a sufoc dorințele.
Când ai totul la dispoziție, la ce bun să mai merite să mai aștepți ceva anume ?

Și asta este povestea pierderii gustului.
Fiindcă așteptarea aia de peste an îmi potența toate papilele gustative.
Acum ... toate papilele mele sunt sastisite.
O, tristă lume nouă !

ps.  ăsta e și un răspuns cumva acelora care mă tot întreabă de ce prefer să aștept și să nu profit de orice ocazie ivită în cale.
Pentru că cele mai bune cireșe sunt (nu cele de furat, cum mi-a zis mie un hoțoman sentimental), ci cele pentru care ai așteptat.

Asesoft la pachet, facut cadou si expediat. Meciul 1 contra BC Mures.

S-ar mai putea numi și Cronica unei absențe anunțate, dar decât să mă considerați vreo pasionată de Marquez mai bine vă explic eu despre ce e vorba mai jos :
am fost azi la meciul Asesoft-ului, m-am delegat singură să țin locul cuiva.
Iar acum substitutul de spectator care am fost va povesti meciul, cum l-am văzut, priceput, simțit eu.

Ajung la sală cu vreo oră mai devreme. Țineam minte din anii anteriori că trebuia mers cu mult înainte ca să prinzi loc, ori eu voiam să și vânez un loc bun (pentru făcut poze).
Prima păcăleală : nu prea mai vine nimeni cu o oră înainte, ai loc să te așezi ca la cinema, toată sala la dispoziție.

Am parte de un moment de jubilație : se aude Metallica ! Apoi House of Pain !! Tii, n-am mai dansat pe Jump Around ... din viața mea anterioară !!!

Incep încălzirea. Fac băieții niște mișcări de yoghini ... bag la memorie că nu se știe cum îmi vor folosi mișcările. Plus ... remarc frumușeii meciului : Pot, cu o structură atipică pentru un baschetbalist, de o înălțime normală și imposibil de confundat cu un dulap, îmi amintește vizual de un amic mare pasionat de NBA, cred că așa tre să arate și Rows pe teren, plus similarul său dar pe negru, la alegere pentru toate gusturile cromatice : Dykes, o panteră apetisantă.

Announcer-ul sălii spune că asta e a 12-cea finală pentru Asesoft, să-i susținem să câștige deci a 11-cea cupă a lor.
Prima senzație că îmi vor da lacrimile : adică singura cupă pierdută de Asesoft a fost tocmai în 2011, când am fost eu la finală ultima oară ? (multe amintiri din perioada aia, triste și urâte).

Apoi văd echipa. A doua revelație : Burlacu mai joacă încă (aveam să aflu din meci nu doar că mai joacă, dar că e și cel mai bun al nostru, chiar dacă tabela nu-l indică decât al doilea în ierarhie).

Mă uit mai bine și la BC Mureș. Nu doar numele lui Dykes îmi sună cunoscut, dar și aspectul lui suplu și agilitatea îmi par cunoscute. Oare a mai jucat la Asesoft ? Sau să-l fi văzut eu tocmai în meciurile din 2011 când am mai fost la sală ?

Incepe MECIUL.
Conducem ... chiar și cu vreo 12 puncte.
Ăi de la Mureș parcă fac mișto de meci. Iși pasează mingea ca și îndrăgostiții cronici. Pierd posesia în draci. Oare se zice așa și la baschet ? Sau sunt o Ilie Dobre a baschetului ?

Cucoana de lângă mine se agită și dă indicații nervoase, cred că urmează cursuri de antrenoare la FF. Soțul dumneai face exact ce fac toți soții înțelepți : o tolerează și  tace chitic.

Remarc MAJORETELE. Fetele alea au juma din vârsta mea, dar vreo două ilustrează că fast-food-ul e mai tare decât mișcarea în șpagat și roată.

Mă mai uit și prin SALĂ, la PUBLIC.
Ironie cât cuprinde. Ne-au făcut sală cu o capacitate sporită, dar acum rămâne mai mult de un sfert goală. Și asta la o finală, în condițiile în care accesul e gratuit.
Era mai bine când Ploiești-ul avea o sală mai puchinoasă, baremi atunci se stătea până și pe culoare.
Nu era safe atunci, știu, dar baremi aveai senzația că Ploiești-ul dă pe dinafară pentru echipa de baschet.
Acum că ne-au făcut condiții ... se pare că nu găsim atâția amatori de o finală gratuită cât să ne umplem sala.

La ultima pauză răsună apoteotic Thunderstruck ! Minunat sună. Doar că e mai mult entuziasm la un party DM pe cântecul ăsta decât e în sală. (ironia trebuie explicată, fiindcă DM și AC/DC au avut odinioară relații de tip Steaua- Dinamo). Bine că au vuvuzelele ca să zboare urechile, că altfel ...

Mă uit și la TABELĂ și mă minunez de mine : și eu ca și cucoana, mă simt specialistă la FF în baschet.
Pricep rapid că G nu vine de la gazde, fiindcă e H și G și deduc că avem inscpriționare ca pentru meci internațional.
Pricep rapid și că în dreptul jucătorilor sunt punctele înscrise.
Deduc că 5 și 5 tre să fie numărul întreruperilor solicitate de fiecare antrenor.
Intuiesc că mâinile rotite rapid (ca atunci când mă punea mama să înfășurăm sculuri) de către arbitră înseamnă că s-a comis o greșeală, un fault în joc și posesia e dată celorlalți.

În sfertul 3 se mai trezesc și ardelenii mei.
Ba chiar în sfertul 4 se apropie chiar și la două puncte.
Însă finalul îi aduce tot pe Asesoft la diferență confortabilă.
Au beneficiat și de multe aruncări pentru faulturile adversarilor.
Insă au ratat și unii și alții  încât ... cine nu a putut ajunge azi la meci chiar nu are de ce să regrete : cadoul e frumos împachetat, e o victorie, dar conținutul sună a sec.

Cooper și Dykes s-au accidentat, Cooper cu plasturele lui cred că va fi ok mâine. De Dykes însă ...

MVP-urile meciului pentru mine au fost Burlacu și Dykes, activi, eficienți și la înscris, prezenți partout.
MHP-ul meciului însă rămâne Dykes pentru mine (să nu îndrăzniți să-mi spuneți că nu există și titlul de Most Handsome Player !).

I-am aplaudat, ca de obicei, pe G. Adică în seara asta, pe Mureșeni.
De ce fac mereu asta ?
Pentru că cineva tre să țină și cu cei pe care îi fluieră tot restul.
Dar au meritat să piardă la câte ratări au tot exersat.
Păi toată determinarea lor adunată nu făcea cât o singură privire de-a lui Latrell Sprewell la adversar!

Așa că eu las pozele acum, cu explicația fiecăreia, trimit cadoul peste mări și țări , dar de mâine mă întorc la bicicletele mele !

                                                sala cu o ora inainte

incalzirea, coordonatorul cu nume predestinat, Pot

Dykes face streching-ul de incalzire

antrenament la două maini

next generation, slam dunk-ul e posibil 

tintim sus, nu ne ia cu ameteala

echipa Ploiesti-ului

galeria Ploiesti-ului

componentele

"minoretele", scuzati cuvantul dar sunt cat capritele

Aaand ... action !

Burlacu, fara el e jale probabil

acum majoretele

Pantera

tango-ul aparare - atac

Dykes e Burlacu al lor

slam dunk ??

contraatacul m-a luat si pe mine pe nepregatite

Cooper accidentat

si-a mangaiat mingea de vreo trei ori inelul pana sa-l strabata. Faza meciului pentru mine.

iaca tabela cu ce-am inteles eu din ea 

Dykes accidentat

macar Dykes si-a meritat masajul la cat a muncit

finalul : 1 - 0 pentru Asesoft

Mures in genunchi la final

fair-play la urma !

Foodpanda creează dependență

Da mes amis! Am constatat că dacă folosești serviciile oferite de aplicația FoodPanda cel puțin o singură dată, riști să te întorci și cu alte ocazii pentru a comanda mâncarea preferată. De Foodpanda au auzit mulți oameni. Este serviciul online care te ajută să găsești mâncarea la care ai poftit, gata gătită și în proximitatea locului în care te afli. Este suficient să deschizi pagina Foodpanda atunci când îți este foame și deja te afli mult mai aproape decât crezi de masa ta caldă.

Bile albe, bile negre pentru Foodpanda

Ceea ce îmi place la Foodpanda și vreau să împărtășesc cu voi este faptul că poți comanda mâncarea preferată simplu și rapid chiar de pe telefonul mobil inteligent. Nu numai posesorii de smartphone înzestrat cu Androit sau iOS se pot bucura de beneficiile Foodpanda, ci și cei al căror telefoane inteligente rulează pe sistemul de operare Windows Phone. Deci ne-am înțeles, da? Dacă ți-e foame și nu ai nimic pregătit acasă sau la birou, sau pur și simplu îți este poftă de ceva anume, comanzi prin intermediul Foodpanda și ai șansa să comanzi cât ai zice URS de vreo . . . 50 de ori. Încearcă, Îți va lua mai puțin de două minute.

Poate vă întrebați de ce ați comanda mâncarea de pe pagina foodpanda și nu de pe pagina restaurantului preferat. Puteți face asta, dar poate sunteți nehotărâți atunci când comandați, nu știți exact ce ați dori să mâncați, așa că răsfoiți simplu și rapid prin mai multe meniuri strânse într-un singur loc. Âsta este un alt avantaj care îmi place când vine vorba despre Foodpanda. Și aș adăuga tot aici o bilă albă în dreptul vitezei de încărcare a paginilor.

Și dacă vă gândiți cum am făcut-o și eu că Foodpanda este doar un viitor proiect ratat pe piața românească, mai am un contraargument pentru această supoziție. Dacă acum câteva luni credeam că tipul acesta de serviciu nu va prinde în România, acum mi-am reconsiderat părerea. Și asta datorită faptului că am văzut cum rețeaua se extinde în timp, atrage mai multe restaurante și apare în mai multe orașe din România. Asta înseamnă că românul a început să țină mult la timpul său și să nu-l mai piardă aiurea.

Bila neagră, în cazul în care aș ține prea tare să dau una, ar putea merge în dreptul restaurantelor din rețea care nu acceptă plata online. Dar nu este un impediment atât de mare pentru a folosi aplicația foodpanda pentru a avea parte de o masă pe cinste.

Pentru curajul de a lansa foodpanda în România, eu le mulțumesc oamenilor care au avut această inițiativă și îi felicit deopotrivă. Iar pe voi vă atenționez că mâncarea bună crează dependență!

Avalansa cuvintelor. Imaturitatea.

Când cineva alături de care ai fost alături în ultimii 6 ani de zile și de care ți-a tot păsat în vremea asta îți spune că îi ești dușman și că îi vrei răul ...
Mai mult, că nici măcar nu își asumă nimic din ceea a făcut în anii ăștia ...

atunci în loc să îi urezi să aibă un drum bun și se întoarcă sănătos, îl trimiți să se ducă la dracu'.
Și speri să fie la fel de dureroasă vorba asta pentru el cum au fost ale lui pentru tine.

Cât din răutățile pe care le spunem sunt sincere oare ?
Ce sentiment e în realitate în spatele vorbelor care ne ies pe gură ?

Gest simplu. Emotionant pana la lacrimi.

Unul din prietenii mei de pe facebook s-a tot pregătit câteva luni pentru a-și împlini marele vis - să urce pe Everest. Omul e unul din cei mai ironici indivizi pe care îi cunosc, cu o inteligență aparent cinică și detașată, cu pasiuni adevărate (fan DM și el) dar totalmente lipsit de dulcegării.

Plecarea lui și a colegilor de escaladă către Nepal era stabilită pentru 4 mai.
Pe 20 aprilie își trimitea bagajele, bagaje consistente, deh, tot ce avea nevoie pentru aventura fabuloasă care avea să îl aștepte.
Cinci zile mai târziu însă, pe 25 aprilie 2015, în Nepal se producea devastatorul seism de peste grade pe Richter.

Așa că omul, de fapt întreaga echipă, și-au anulat călătoria spre Nepal.
Însă Mihai a hotărât să își doneze bagajul, cu tot ce se afla în el, pentru a contribui și el la ajutorarea victimelor și la înlesnirea căutărilor.

Ieri omul nostru a primit un mail de la cei care se ocupă cu preluarea donațiilor :
că i-au recepționat bagajul care a ajuns în sfârșit în Nepal, că îi mulțumesc pentru gestul lui de donație și că ... în bagaj au găsit și un ursuleț de pluș pe care i-l vor expedia înapoi.

Aproape mi-au dat lacrimile când am citit asta.
Deci mai există și oameni care gândesc și care simt, chiar și în mijlocul dezastrului.
Mai există și oameni care nu fac lucrurile mecanic și la repezeală.
Mai există și oameni care nu speculează tot, ci sunt atenți la detalii.

Mai există și oameni care, tocmai în situații de criză, de suferință, de grabă,
au avut răgazul dar mai ales au mai avut disponibilitatea sufletească de a se gândi și la un om aflat la mii de kilometri, neafectat de dezastru.
Și au avut atâta finețe încât, găsind un ursuleț de pluș în bagaj, s-au gândit că poate e mascota norocoasă a omului sau că e poate jucăria copilului său care să-l facă să nu simtă distanța atât de pregnant.

Cum să nu remarci faptul cu uneori umanitatea se naște tocmai în sărăcie și tocmai la oamenii care sunt loviți de soartă ?

Îi urez baftă lui Mihai, ce promite să revină la visul său în luna mai a lui 2016
și le doresc oamenilor din Nepal ca, în buna tradiție asiatică, toată energia sufletească pozitivă pe care o răspândesc să li se întoarcă.