Va las o recomandare

Săptămâna trecută mă uitam la teve şi nu-mi venea să cred : pe un canal era fostul paznic al lui Ceauşescu, pe altul - fostul bucătar.
Atâtea persoane perindate să vorbească despre un cuplu pe care nu pricep de ce l-am mai împuşcat dacă tot vroiam să ştim atâtea despre ei!

Ajunsesem să am senzaţia că oricine i-a atins pe Ceauşeşti o să aibă parte de minutele lui/ei de celebritate.
Aşteptam pionierii care s-au pupăcit cu ei după oferirea buchetului de flori şi a omagiilor întregului 'pionieret'.

Iată însă că Adrian Georgescu îmi continuă senzaţia până la cote la care eu nu ajunsesem.
Articolul pe care vi-l recomand este 'Nimicul, generaţia următoare'.
Titlul în sine e remarcabil, combinaţia dintre Seinfeld şi Star Trek redă tot penibilul în care ne cam scăldăm azi, cu gravitate.
Mi-a plăcut teribil cât de fain e remarcat şi redat malaxorul consumator de vedete, totul pentru publicul român consumator de orice nu-i consumă energia creierului.

Mi-a plăcut mult şi sper să ţin minte conceptul, pe care n-am să vi-l explic eu, lansat de Adrian Georgescu : 'genuri şi instituţii ale vidului'.

Îmi plac mult oamenii ce au simţul ăsta pentru penibil, ironic şi absurd, nu oricine le poate depista.
De-asta sunt şi atât de mare simpatizantă a lui Seinfeld.
Articolul de care v-am scris mai sus e tot din gama asta. Sper să vă placă!

Despre celălalt domn cu care mi-am petrecut seara ... într-o altă postare.

O exprimare plastica marca Adrian Georgescu

Citatul zilei e drept, s-ar putea să fie doar pe placul bărbaţilor, deşi eu zic că stilul e de apreciat de toate genurile de creaturi, inclusiv de feminine cărora le plac întorsăturile (din vorbe) :

"mişcările de stropitor de gazon ale lui Florescu de la centrul terenului"

Vorba îi aparţine lui Adrian Georgescu , un gazetar mai degrabă scriitor pe care vi-l recomand cu toată încrederea, în cazul în care nu l-aţi descoperit încă. Doar dacă vă plac oamenii ce se joacă din vorbe şi care nu lasă deloc în pace ironiile. Nu-i musai să vă placă fotbalul, că doar un Mircea Sandu sau un Mititelu ştim cine sunt numai dacă deschidem ştirile monden-sportive.
El ştie dacă o fi scriind într-adevăr iute, da' piperat sigur scrie!


p.s. Nu, nu ştiu cine este Florescu, de la ce echipă vine şi încotro se roteşte. Da' tocmai ăsta e farmecul articolelor lui AG : nici nu contează.
De fapt, cam tot ăsta e şi farmecul fotbalului românesc - oricum nu mai contează - da' nu vreau să deprim domnii, deci rămânem doar la nivelul 'superficial' al exprimării, lăsăm fondul specialiştilor mai optimişti.

Iubita il invita pe iubit la iubire, titularizarea invita la ... ?

E una din zicerile profesorilor aspiranţi la concursul de titularizare 2011 în învăţământ.
Vă rog să îi acordaţi toată atenţia, e miezuită rău :

'Iubita îl invită pe iubit la iubire.'
Atât.

Iubiţi-vă pe tunuri, cum zicea poetul, da' iubiţi-vă odată că pare arzătoare nevoia!
Şi după aia mai treceţi şi pe la titularizare, poate vă stă gândul mai nimerit!

Savurati un mini-curs de economie cu Ilie Serbanescu

Mai nou ultimele zvonuri apocaliptice care dau târcoale s-au focalizat pe un nou val al crizei economice. 

Moderatorul prezintă ştirea :  cică o să ne lovească la nivel de mapamond, se întoarce mai puternică şi mai determinată. Va bântui în viitorul apropiat chiar prin ţările europene considerate avansate. Întrebarea era dacă parşiva asta o să ne tragă în jos, dacă o să ne influenţeze şi pe noi căderea Italiei şi Franţei de pildă.

Ilie Şerbănescu comentează scurt, pe tonul lui serios şi categoric :
"A, România nu are să fie afectată! În România se va trăi tot mai prost oricum."

Încă mă mai mir că Murphy n-a fost român!

Mass-ul de dinaintea retelelor sociale - mirari serioase

Iar vin cu un subiect din alea de pică greu  acum, pe timp de vacanţă.
Dar tipul ăsta - Mani - chiar mă pune pe gânduri. Da, încă n-am terminat cartea lui Amin Maalouf. Nu că nu-mi place, ba din contră - 'Grădinile Luminii' e o carte atât de interesantă încât nu merită să apăs acceleraţia.

E povestea vieţii lui Mani, pictor, medic şi mai ales întemeietorul unei religii. Nu despre carte vreau să vă vorbesc acum, ci despre o revelaţie pe care o am prin lectura asta.

Suntem deci înainte de apariţia net-ului. Un om cu viziune vrea să o difuzeze printre cât mai mulţi.
Are iniţial 12 urmăritori. Obiectivul de atins e întreaga populaţie.

Cei doisprezece încep să colinde lumea perpedes. Suntem şi înainte de apariţia Boeing-ului.
Fiecare lansează mass-uri în toate pieţele publice pe unde ajung. Predică ideile primului.

Apoi cei doisprezece ajung să aibă la rândul lor urmăritori care împărtăşesc aceeaşi informaţie.
Avem deci şi o mini reţea socială formată de-acum.
Totuşi. Privind în urmă, succesul mass-urilor religioase de acum 2000 de ani e chiar o minune!

Un pic, un pic, să comparăm cu lumea de azi, doar de dragul imaginaţiei.
Tom Cruise pe post de apostol al scientologilor, Madonna a Cabalei.
Avem deci promovare.
Avem şi resursele materiale.
Avem şi capacitatea informaţiei de a ajunge instantaneu din Apus în Răsărit.
Avem şi suficiente populaţii debusolate, sărace, dezamăgite, abandonate, frustate.
Şi-acum referendum vă rog : câţi scientologi aveţi în bloc? Câţi cabalişti? Ei, şi câţi creştini?

Revin deci. Mani, omul care mi-a furnizat mie revelaţia asta, a trăit între anii 216 şi 276 d.H.
Pe atunci deja creştinismul avea suficienţi adepţi în multe zone, deşi nu fusese acceptat ca religie oficială.

Iarăşi am să fiu acuzată că nu-s prea dusă la Biserică, dar de data asta sunt chiar fascinată de poveste.
Deci Isus a pornit de unul singur în tentativa de a seduce omenirea de atunci.
În condiţiile în care singura manieră de a răspândi informaţia era din gură în gură şi singurul mod rapid de a călători pe uscat era pe spinarea unui animal.
Şi totuşi aşa, din om în om, din peregrinare în peregrinare, doctrina a ajuns să fie cunoscută.
Mai mult, a ajuns să fie adoptată.
Deşi era riscant, pe vremurile acelea asta însemna erezie. Religiile oficiale erau altele.
Însă acelea au murit în timp.
În schimb creştinismul a supravieţuit.

Nici nu pot să-mi pun perplexitatea în cuvinte, mă învârt în jurul ideii.

Astăzi nu reuşim să ne coalizăm în jurul unei idei simple. Deşi avem reţele sociale, acces neîngrădit la informaţie, libertate de alegere.

Ce s-a întâmplat cu omenirea de am ajuns la aşa o contraperformanţă, în ciuda contextului favorizant?
Ne-a scăzut nouă abilitatea de a adera la idealuri?
S-au înmulţit prea mult predicatorii de cauze încât dezorientaţi nu ne mai putem centra pe nici una?
Au apărut atât de multe reţele sociale încât ne-au suprasaturat?

Creştinismul, ca doctrină, căpătase amploare deja la o sută de ani de la apariţia sa.
În epoca noastră într-o sută de ani s-au perindat probabil vreo 50 de doctrine. Şi singura ce înfloreşte periodic e vestirea Apocalipsei.
Chiar : pentru când o fi anunţată următoarea?

Cum afli dacă bărbatul minte sau e doar vizionar

"Dacă aş vedea în prunul ăsta un mugure  înflorit şi aş spune uite o prună, ar însemna că mint? Nici vorbă, aş lua-o doar cu un anotimp înaintea adevărului."
E un citat din cartea săptămânii la mine : Amin Maalouf, Grădinile Luminii.
Atât. Restul visaţi voi.

Cate ceva pentru fiecare. Colectie de noutati.

Daca tot lancezesc zilele astea am strans o colectie de nimicuri de prin stirile bizare sau interesante ale zilei din care sa-si aleaga fiecare ceva ce-i place sau ce-i displace, dupa gradul de masochism personal.
Cititi-le cu atentie, eu zic ca merita, daca imi puteti explica cate una va rog nu va abtineti :

1. Pana acum in Romania au fost efectuate 6 operatii de schimbare de sex, in asteptare sunt alte 20 de creaturi.
Partea inexplicabila e ca operatiile astea sunt platite din bugetul de stat CAS. In conditiile in care pentru operatii vitale oameni bolnavi sunt nevoiti sa isi puna viata pe tapet pentru colecte publice, sa demonstreze ca viata lor merita compasiunea unei donatii cat de mica.

2. In Japonia, iodul radioactiv emis de centrala nucleara ferfenita este tratat cu ... pastile de iod.
E drept ca eu fix la chimie era sa raman corijenta, dar la logica asta a chimiei acum imi gasesc scuze. (Bine, la matematica am fost pe la olimpiade si acum calculez mental 31-7=14.)

3. Un tanar antreprenor a pus bazele unei afaceri inedite in Cambogia : complex turistic format din corturi de lux, o noapte minim 100 de euro.
La fel ca si la stirea de mai sus, m-am blocat in logica. Deci ce-si spune omul cu venit peste medie dimineata, cand se trezeste plictisit? "Am nevoie de o vacanta, bani am, unde sa ma cazez? ... ? Stiu! La cort!"
Avand in vedere caracterul ionescian al ideei cort de lux, va las sa ghiciti voi nationalitatea antreprenorului emigrat in Cambogia.

4. La Question Pour un Champion, o reformulare negru-umoristica a lui Partir , c'est mourir un peu -
Mourir, c'est partir beaucoup.

5. Cristian Tudor Popescu cu o vorba de spirit comentand mascarada Wikileaks
"nu pot decât să presupun în legătură cu Wikileaks România ceea ce spunea profesorul Grigore Moisil despre o teză de doctorat: "aici sunt numai lucruri noi şi adevărate. Doar că lucrurile noi nu sunt adevărate şi cele adevărate nu sunt noi."

6. Mutu, in varianta lui lucida, a tinut sa il critice indirect pe antrenor dupa meciul in care le-a dat gol bucatarilor luxemburghezi. A doua zi a spus ca presa i-a interpretat in mod tendentios spusele.
Radu Paraschivescu, un scriitor cu o ironie de ardelean inteligent (bine, ca e timisorean el, da' nici la geografie n-am stat grozav), comenteaza excelent pe ton egal si calm episodul asta
"Asta e pacatul nostru, interpretam. De pilda, noi credem ca omul a spus chiar ceea ce a spus, nu ceea ce a vrut sa spuna."

7. Si, in cele din urma, presa ne-a batut ieri obrazul nostru de ipocriti barfitori ce suntem etaland datele celui mai nou sondaj de opinie, cum ca 93% din romani chipurile stiu de cele doua divorturi ale zilei, in vreme ce doar 67% stiu de intentia lui Basescu de a schimba Constitutia.
Asta in conditiile in care (banuiesc ca e adevarat episodul relatat de Mircea Badea) Irinel Columbeanu a cerut 5.000 de euro sa vina in studioul unei televiziuni de stiri in care sa vorbeasca ce-o putea el sa vorbeasca.
Rog sa se calculeze, doar asa, de dragul matematicii si al cutitului invartit in rana, in cati ani un doctor in ce domeniu vreti voi va obtine 5.000 de euro drepturi de autor din publicarea lucrarii sale de doctorat.

Sper ca v-a placut colectia de reflexii la intamplare ale lumii de azi. Mai completati cu ceea ce simtiti nevoia, eu am recurs la niste felii de lamaie.

Optimismul pesimist al zilei : Degeaba te tot umfli, nu esti bou!

Hai ca poate n-ati avut parte de nici o replica spumoasa azi. V-o ofer eu, daca imi permiteti asa tupeu de mijlocitoare.

Florin Iaru, absolut savuros cand nu face crize de apoplexie pe subiecte religioase, discutand pe ideea crearii unui mare partid liberal, un partid liberal de mase :
"Dom'le asa ceva nu se poate ! Hai sa fim seriosi, nu exista nicaieri! E ca broasca care se umfla ca sa fie bou. Degeaba te umfli, nu esti bou!"

Alta lume, alte vremuri, alte obiceiuri

Astazi este inca ziua lui taica-miu. Si desi e sambata a sunat telefonul intr-una, cu urari pentru el.
Si cand te gandesti ca nici unul dintre cei ce-au sunat nu au BirthdayAlarm by Facebook !

Super Mircea Badea

Badea despre situatia din Egipt, dupa ce breaking-news-urile au difuzat discursul lui Mubarack anuntand ca nu va mai candida la alegerile din decembrie anul asta :

"Poporul a invins - l-a fortat pe dictator sa ramana la putere!"
Cand nu spune prostii teribiliste, Badea e genial !

Gandul saptamanii

M-am uitat ieri, pentru a nu mai stiu cata oara, la Stapanul Inelelor. Am sa scriu o data despre trilogia asta, pentru mine e mitologie mai pura decat toate legendele Olimpului.

Insa acum as vrea sa cadeti pe ganduri macar 30 de secunde la una din vorbele lui Gandalf, e o intreaga filosofie de viata aici :
"There was never much hope. Only a fool's hope."

Sa fim nebuni dara, daca e singurul mod de a indrazni!

Cristian Tudor Popescu

Cine ma cunoaste stie ca nu le am deloc cu concizia : daca ma pui sa ma exprim laconic e clar ca are sa rezulte o fraza nici chiar scurta, nici chiar coerenta, ba nici chiar fraza macar.
De-asta admir mult oamenii capabili de formulari concise si precise.

Peste una din zicerile astea memorabile, cu mult adevar prins inlauntrul a putine cuvinte am dat citind cel mai nou articol al lui Cristian Tudor Popescu.
Il citez fara vreun alt comentariu, fiindca implicatiile sunt profunde :
"Lăsând la o parte profilul moral al insului A. Mutu în raport cu societatea, rămâne raportul lui cu fotbalul, sportul datorită căruia ştim cum îl cheamă. "