Lăsaţi-mă să fiu un pic nostalgică şi să vă ofer nişte poze !
Nu mă prea pot aduna azi, deci am să caut să fiu scurtă la vorbă.
Vrăji sau Vladimir m-a provocat să demonstez cu imagini ceea ce îi povestisem într-un comentariu. Spunea el că jucăriile de producţie autohtonă ale copiilor ruşi erau nişte 'gioarse' (frumos cuvânt!).
Ori eu am primit cadou de la Maia, acum mulţi ani, unul din cele mai estetice cadouri.
Nu erau cosmetice (pe vremea aia nu existau butaforiile numite cosmetice pentru copii.) Nu era nici vreo păpuşă (tot pe vremea aia nu se purta să dai schelete numite Barbie la fetiţe.)
Micuţă, vreo 7 cm, un soi de machetă mai degrabă.
Atât de mult m-a fascinat ... prima maşină la care se puteau deschide uşile, ba chiar şi portbagajul şi capota sau cum îi zice, avea şi 'motor', ba chiar şi bară de protecţie şi un număr de înmatriculare.
Aşa de frumoasă era încât am vrut să ştiu unde-i făcută.
Ei bine, în mijlocul mirajului americănesc (care ne fascina pe toţi pe atunci) şi al afluxului de chinezisme ... surpriză : maşinuţa mea de la Maia era produsă tocmai în marele URSS !
Îi spusesem lui Vladimir că am o super-jucărie Made in CCCP, nu ştiu de ce reţinusem că asta scrie pe ea.
Am pozat şi 'caroseria' ştanţată a maşinii, sper să se poată citi : TBLISI (parte a URSS atunci), made in USSR.
37 comentarii:
Un post incarcat de nostalgia vremurilor demult apuse. Dupa ce l-am citit m-am dus repede sa vad ce-mi mai face papusica preferata, si ea made in Rusia. :D E bine mersi, la fel de roscata cum o stiam, cu ochii la fel de verzi, doar o manuta e pe cale a se dezintegra din locsorul ei...
Mistooo masinuta ta! Mult, mult mai frumoasa decat ce aveam eu cumparat de la patria-mi muma. Comorile mele erau nemtesti :D. Din RFG :)))
Da-i frumoasa-frumoasa, ai dracu'...le faceau frumoase pentru export...
Vladimir
P.S: Vladimir nu vraji, te rog :D. Ala-i nenorocitul de link pe care nu vreau sa-l schimb sa nu zapacesc poporul :D.
Nice :)) nu stiam ca existau pana si papusi din Rusia, eu ma crezusem printre putinii norocosi cu o jucarie ruseasca :)
Roscata cu ochi verzi ... interesanta papusa. Ale mele erau satene sau blonde, deci niste spalacite, ca mine :)
Eu as avea o oarecare mica obiectie, in fond nesemnificativa, si mai mult poate la nivel de critica literara re domeniul mai general al istoriei literaturii universale, re entitatea numita "CCCP" neffind chiar identica cu entitatea numita "maica Rusia", a prima de fapt probabil intr-un fel aparand reactiv la a doua, ceva mai veche, dar incercand totusi sa o inglobeze si pe ea...ca un fel de monstru din ala din filmele horror de tip Alien intr-un fel, desi nu chiar exact asa, dar nu mi-a venit in minte exact o comparatie prea grafica...de fapt si maica Rusia nu e prea sanatoasa, e patologica rau si aia, cu adevarate pretentii de nivel total nejustifica nerealist grandios de a se compara/asemana cumva oarecum cu insasi mama Natura, (concubina oficiala a lui D-zeu), iar "fiul" CCCP...va dati seama ce horror movie poate sa iasa de acolo !
LOL ! Nu am vrut sa va sperii ! Ziceti-va si voi ca ce am scris e doar un film horror la TV !
:))) Vladimir, tu aveai masinute din RFG ?? Nemaipomenit mi se pare. La noi intr-o vreme (un pic inainte de masinuta mea) era interzis pana sa si pronunti asa litere infame : auzi, RFG ! :)
p.s. ma scuzi pt nume, nu mai modific link-ul, insa la urmatoarea postare iti voi folosi prenumele. Oricum sunt "sinonime" pt cei ce te citesc :) Ideea ca un rus si sotia lui romanca fac vraji mi se pare delicios de sabotoare a Occidentului iubitor de Harry Potter :))
:)) Rudolph, tu ai perfecta dreptate, imi asum confuzia istorico-politico-geografica.
Pentru mine insa URSS / USSR / CCCP nu inseamna nimic, pe cand Rusia are un iz fabulos, de legenda.
Dar stii ce m-a distrat ? Afirmatia ta , cum ca in fapt si "maica Rusie" a fost patologica foc. Tu ai inca o data dreptate, ca si in perioada aceea se petreceau cruzimi si nedreptati, dar dupa "rescrierea" istoriei cu caderea comunismului , ne este "rulat" numai horror-ul URSS , ca sa raman in sfera comparatiei tale. :)
Tatal meu biologic era RFGisto/danez, asa ca mai primeam si eu una alta... :D (eu port numele familiei mamei mele)
N-ai gresit prea tare. Si-n URSS si acum in Federatie, Rusia era si este centru. Moscova, centrul-centrurilor. De unde toate tarile satelit (asa erau considerate Romania, Bulgaria, Ungaria si restul) cam pun semnul egal intre Rusia si URSS sau Rusia si Federatie. Ceilalti din Federatie sunt "inferiorii" din "republici". Deci confuzia nu-i tocmai gresita. Cat despre malefica Rusie, erau toti niste prapaditi, toate chestiile erau "bau-bau" ca sa stea lumea cuminte si sa nu se prinde in ce hal de prapaditenie era tara :D. Dar gata nu ma bag in politica ca n-am caderea :P
Vladimir
Ahaaa, Vladimir, deci tu esti un european avant la lettre :)
Acum serios vorbind, poate e la arborele genealogic si usurinta ta pentru limbi straine.
Cat despre Rusia, fara sa ne bagam in politica mai mult decat se cade, iti spun ca as putea asculta povesti la nesfarsit, poate am eu o usoara fascinatie pt istoria ei. E drept insa, povestile le-as prefera despre Rusia tarista, si nu despre URSS-ul cu "inferiorii". :))
Pai da, dar n-am nici un merit. Usurinta cred ca-i genetica si mostenita de la mama. Si ea a fost nevoita sa invete mai multe limbi de mica si apoi si ca adult, aadar in casa aveam multe carti straine. Dupa ce le-am epuizat pe cele citibile rusesti am avansat spre alea straine. Si fiindca mama era filo-germana (evident :D) eu am devenit filo-francez (da' cu dubii totusi ca fac bine).
Exact pe alea tariste le evit eu, mi-au ajuns pana in gat in copilarie si nu-mi mai trebuie. Dar ma bag, ai vreun subiect/perioada preferata? :P
Vladimir
Eu sunt filo-franceza si anti-germana, fara dubii.
Cu limba germana ma chinui acum de nevoie, altfel n-as invata limba asta ! Sunt la numerale , alfabet si Ich bin
Cat despre povesti rusesti ... peste o saptamana am sa revin cu o rugaminte, pana atunci sa caut cartea care a generat o disputa intre mine si tata. :) Nu e nimic tarist, promit :))
Din cultura rusa eu am citit Razboi si Pace si Anna Karenina de Lev Tolstoi si le consider chiar carti ff importante de citit pt orice adolescent, chiar posibil educative la un anumit nivel, desi poate de asta nu-ti dai seama decat mai tarziu, si chiar cred ca propozitia cu care incepe cartea Anna Karenina este o propozitie cu adevarat modern civilizatoar educativa pt Rusia acelui timp la nivel efectiv de recomandare pt serviciile sociale total necesare unei societati cat de cat civilizat moderne, dar si total lipsa la vremea aia atunci in Rusia, cel despre ca "toate familiile fericite se aseamana, insa fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei".
Am mai citit si cateva nuvele si piese de teatru scrise de Cehov, si desi cred ca mi-au placut toate ca stil, cea care mie mi-a placut cel mai mult ca descriere de oameni cu slabiciunile lor efectiv inevitabile a fost, desigur, "Doamna cu catelul".
Am citit si cateva carti de Dostoyevsky si il consider contemporanul lui Zola la nivel Rusesc. Fratii Karamazov mie mi se pare mie cartea lui cea mai buna, dar la acea vreme fusesem si interesat de Iosif si fratii sai de Thomas Mann.
Tin minte cu mare mare placere Amintirile din copilarie ale lui Turgheniev...efectiv eu mi-am dorit ca acea carte sa aiba urmare, sa aflu ce se intampla cu acel baietel si la o varsta putin mai mare, putin mai apropiata de a mea. Pe el il consider ca stil oarecum apropiat de victorienii britanici !
Pe Gogol il iubesc.
Am citit chiar si Pe Donul Linistit de Solohov, si mie mi-a placut.
12 scaune de Ilf si Petrov mie mi-a fost recomandata de tata alaturi de cartea 3 intr-o barca de Jerome K Jerome ! Iar pe urma mi-a recomandat sa citesc despre Valetul Jeeves de PG Wodehouse ! Ce bine era cand imi recomnda tata mie carti, carti care si lui ii placusera desigur, ca efectiv ma bucuram ca-mi plac si mie la fel cum ii plac si lui, si asta chiar imi dadea speranta ca poate am sa fiu si eu totusi in stare sa functionez asa la nivelul de excelenta la care a functionat si functioneza in continurae tata...pe urma am devenit mai realist re incompetentele mele !
Ca zau ca el este ff disciplinat cand isi propune ceva, dar eu sunt ff lenes. Plus NU ma consider, si chiar nu cred ca realist sunt la acelasi nivel intelectual ca el, el chiar a fost si la cursuri post universitare complicate de Drept International, si stie chestii ff complicate despre Economia Internationala, la nivel de sisteme economice si cand incepe sa vorbeasca el despre economia UE eu efectiv nu inteleg nimic...pe bune, ca vorbeste asa de parca e la mintea cocosului despre statistici si inflatii si chestii din astea de finante complexe, cu influxuri de bani si instrumente de schimb, si piete secundare, etc
Am citit si Maestrul si Margareta de Bulgakov si mi s-a parut ff misto, un fel de Faust la nivel de Polichinelle !
Tin minte si o carte de copii de Arkadi Gaidar, cu niste baietei al caror tata e undeva departe iarna si ei si cu mama trebuie sa ia trenul si au peripetii pana cand sa-l regaseasca de Craciun. Si tin minte si basme rusesti, cu Baba Yaga !
Iar re "Rusia Tarista", stiu mai mult filme, Anastasia in interpretarea lui Ingrid Bergman, Dr Zhivago, un film documentar despre Rasputin...cam atat !
Iar re Rusia mai moderna, tin minte filmele Burnt by the Sun cu Nikita Mihalkov, Micuta Vera, si Moscova nu crede-n lacrimi.
Iar re filmele lui Tarkovsky: zau, eu personal efectiv si cate se poate de concret, desi nu mi se intampla chiar asa de des, insa in cazul asta chiar am adormit la absolut toate, desi chiar m-am straduit sa le vad, ca prea erau laudate asa la nivel general.
@Mihaela Eu-s din ce in ce mai filo-german pe masura ce imi petrec clipele pe langa neamurile franceze :D. Cand eram mic, eram romantic si prost, nu stiam ce fac :)). Pai astept cu interes :)
@Rudolph Bravo :D. Admir rabdarea, dar cumva sper ca ai citit doar rezumatul pe wiki, ca altfel mi-e mila sincer. La noi erau lecturi obligatorii si ca atare deloc iubite. Cat despre filozofia din fundalul cartilor astora, n-are sincer rost sa-ti pierzi timpul cu ea, ca nu-i aplicabila la nonrusi. Sigur ca multi au facut caz de ele, dar filozofia occidentala pe marginea lor este la fel de amuzanta si precisa precum reportajele americane despre europeni.
Vladimir
@Vladimir: Eu am citit ff multe carti in adolescenta. Dupa vreo 21-22 de ani incolo am inceput sa citesc din ce in ce mai putin. Eu nu am citit niciodata carti de filozofie si nici nu am incercat sa extrag idei filozofice din cartile pe care le citeam, cred ca deoarece eu nu m-am framantat in mod excesiv cu intrebari filozofice, poate in afara de cea mai obisnuita re D-zeu, dar nici asta vreodata la nivel zilnic, ci de obicei mai mult ca sa-i fiu recunoscator cand ma indragosteam, si sa incep sa-i pun intrebari cand nu imi era impartasita dragostea.
Majoritatea cartilor pe care le-am citit eu in adolescenta au fost cartile literaturii universale a secolului XIX. Cred ca ele mi-au placut atat de mult incat majoritatea romanelor de atunci descriu oamenii in mod empatic, si totodata din ce in ce mai realist. Asta mie mi-a placut deoarece eu am fost copil singur la parinti, si nu am avut nici prea multi prieteni, asa ca normal ca eram interesat re relatiile mele cu alti oameni, si imi placea sa am incredere si nu sa fiu anxios sau suspicios re relatiile mele cu alti oameni.
Ceva mai tarziu pe la mijlocul anilor mei 20 am fost interesat sa citesc si cateva carti de biografii de oameni adevarati, majoritatea exploratori sau oameni de stiinta. Cred, in fond, ca si in adolescenta si un pic mai tarziu eu mai cautam ceva in carti, si anume role model-uri...ca zau ca nu prea aveai dupa cine sa te modelezi asa ca om cat am crescut eu, adica nu cautam mentori sa-mi explice mie "viata", ci mai mult voiam sa stiu cum sa ma comport, si eu cautam si eu modele de oameni curajosi si silitori la scoala, asa cum eu nu prea eram, sau nu eram indeajuns. Pare poate ff simplu-pueril, dar efectiv eu am IQ 104, adica chiar mediu.
Si mie mi-a facut ff multa placere sa scriu aici despre carti care mi-au placut, despre care mi-a adus aminte MihaelaDM deoarece a pomenit despre cultura rusa, ca nu ma mai gandisem de mult despre aceste carti, si eu am si fetish pt carti ca obiecte, (efectiv concret inteles, nu ca obiecte de arta), si mi-a facut si placere sa imi amintesc cum aratau editiile cartilor pe care le-am citit mai sus, atunci cand le-am tinut eu in mana, re ce dimensiuni aveau, si ce design de coperta, (elemente care pe mine ma intereseaza in mod deosebit in legatura cu acest fetish). Desigur ca exista si carti care pot reporezenta obiecte de arta, dar eu nu le caut in mod deosebit pe alea, pe ele putand sa le admir de la distanta pe Google, daca mi se aduce aminte de ele, prin diverse muzee. Eu nu sunt de tip colectionar...desi re carti, uneori se mai acumuleaza, si ma simt cam vinovat in legatura cu asta.
(In legatura cu celalat obiect de fetish al meu, in ultima vreme mult mai proeminent ca importanta pt mine, incaltamintea, chiar ca nu colectionez, dar imi place sa gasesc unele pe care sa-mi faca placere sa pun mana, sau sa le ating cu mana sau cu alte parti ale corpului meu, sau sa fantazez ca le ating...ca cu orice obiect de fetish de altfel...si sunt cam rare astea cu adevarat calitative in Norvegia...de nivel ca daca va trebui, si chiar trebuie in curand, sa-mi cumpar vreo 2 perechi, efectiv cred ca va trebui sa ma deplasez in alta tara, deoarece singura incaltaminte ceva mai calitativa care se gaseste aici sunt ghetele de urcat pe munti.)
LOL ! Too much information cam off topic, recunosc, dar poate ca erai curios, plus ca poate fiu si on-topic gandindu-ne la problema incaltamintei diferitilor soldati/militari care trebuiau sa calatoreasca prin Rusia per pedes la diferite vremuri din istorie in conditii de teren si mai ales clima care azi ni se pot parea azi chiar dramatic cinematografice.
Pai inseamna ca nu te-ai chinuit sau, daca ai facut-o, ti-a placut :D. Toti adolescentii isi cauta idolii prin carti ideea e sa depasesti faza asta si sa nu ramai blocat in ea ca-i jenant.
In Rusia bocanc sau cizma cu sosete de lana si te rogi sa nu crape cand da gerul si-s vreo -40°. Cand crapa iei altul pizdind amarnic :D.
Pai Rudolph tata, nici un Norvegian cu mintea intreaga nu-si ia incaltaminte sau genul asta de articole din Norvegia. Ce-s tampiti? Alea-s pentru turisti si pentru amaratii aterizati in Norvegia doar de un an doi si care nu s-au prins inca cum merge treaba cu taxele de protectionism. Toti se duc de cateva ori pe pan' la Køben (in capitala imperiului, hehehe) si acolo gasesti tot ce vrei si calitativ mult mai bun (decat in Romania/Norvegia/Suedia) si mai ales, muuult mai ieftin. Deci sigur ca singura incaltaminte de calitate e aia de munte, ca pe aia ti-o cumperi vrei nu vrei daca ti s-a rupt bocancul, nu stai sa astepti data aia pe an in care te misti la cumparaturi. Si ca veni vorba, eu-s de parere ca in pofida pretului, astea trebuie luate exact de acolo ca sa stii sigur ca rezista la frigul/apa/vantul local din Nord.
Vladimir
Da, stiu ca ai dreptate re Copenhaga. Problema la mine e ca mie personal chiar imi pasa pe cine patronez cu banii mei, adica unde-mi cheltui banii. Si desi apreciez Danemarca pt destule chestii, nu doresc sa imi cheltui banii acolo, maia les ca sa imi cumpar pt mine insumi un lucru atat de semnificativ-important pt mine care este incaltamintea. Acum nu m-am decis inca unde...ma mai gandesc. Eu am mai calatorit in alte tari. Desi o sa sune poate excesiv de ciudat, efectiv nu imi place sa cumpar incaltamintea destinata picioarelor mele personale de oriunde, chiar daca e vorba de exact acelasi brand si aceeasi calitate si in locul A si in locul B. Acum efectiv ma framant rau de tot daca este etic sa ma duc iar in Italia...ca parca nu as vrea, si sunt destule motive...ma mai gandesc.
Re cautat idoli in carti: tu nu crezi ca e important pt un adolescent sa isi caute role-model ? Dar pt un adult tanar ? Dar pt un imigrant generatia 1 de orice varsta ? Dar pt un om in tranzitie de la o etapa de viata anume la alta, de ex de la adult tanar la adult matur, sau de la adult matur la batran ?
Desigur, NU e obligatoriu ca role model sa provina din carti, cand aveam chiar choice mult mai mare zilele astea. NU e vorba de guru sau mentor, (care e predominant de idei mai mult sau mai putin filozofice, si poate si de metode, dar pe mine nu ma prea intereseza ideile, iar metodele le cam stiu, sau se gasesc pe gratis pe Google), e vorba exact de TINUTA si de COMPORTAMENT, mai ales poate, (ca am eu fixul asta), moral.
Eu personal nu mai citesc carti de destul de mult timp, acum le folosesc doar in scopuri de fetish, cand imi vine, destul de rar, deoarece mie nu imi place sa exagerez cu chestiile astea, plus re diverse fetishuri e OK sa ti le consumi, IMHO, si la nivel de fantezii sau cu ajutorul mass-media porno, nu e nevoie chiar de real chiar mereu...cel putin nu in cazul meu.
Am mai citit politiste din cand in cand, in perioade discrete, de cand m-am lasat de carti, dar vad ca in ultima vreme, mai mult de 1 an, acum, am cam lasat-o balta si pe asta.
Mie nu, consider ca eu hotaresc unde-mi cheltuiesc banii si cine-i merita. Desi sincer sa fiu nu-mi consum nici o sinapsa cugetand de unde-mi cumpar pantofi sau haine. In momentul cand vad ceva ce-mi place nu tin seama de locatie. Daca insa m-ar preocupa treaba asta de principiile nu as cheltui un sfant in economia Italiana.
Nu, nu cred. Cred ca este o faza prin care trecem cu totii (barbatii) la adolescenta si din care unii avem noroc sa si iesim. Cred ca dupa adolescenta e chiar daunator sa ai idoli. Ala e mimetism. Tinuta si comportamentul sunt bazate pe o constelatie de factori multiplii incepand cu genetica, conditia sociala si intelectuala a familiei din care provii, scolile pe care le-ai urmat si evident interactiile pe care le-ai avut. E imposibil sa imiti perfect comportamentul si tinuta unei persoane (sau grup de persoane) pentru ca nu imparti cu respectivul/respectivii toti factorii de mai sus. O sa devii o imitatie stearsa a originalului. Mi se pare important sa-ti formez singur propria tinuta si tipar comportamental din interactiunea factorilor de mai sus. Sa devii tu lider de opinie (idol, daca preferi) si nu sa-ti pierzi timpul imitand persoane care te-au impresionat/fascinat la un moment dat. Sa ai propriile idei si sa nu le citezi/debitezi pe-ale altora care au fost suficient de destepti sa le si aiba. Bineinteles parerile tale pot sa se bazeze pe o sinteza a ideilor altora, dar comportamentul si tinuta sigur nu tin si nu pot fi formate cazand in fund dupa unul sau altul si dorindu-ti sa fii ca ala. Din simplul motiv ca nu esti. Pe scurt degeaba vrea careva, un emigrant, sa fie ca bastinasii (de exemplu) daca nu are si genele alea, n-a crescut in cultura respectiva si nu a fost educat ca atare. O sa fie ciuca mistoului si crede-ma, multora nu le place pupati in fund deci nu vor fi nici flatati. Deci, cel mai bine, in opinia mea bineinteles, este sa-ti formez propria statura si aia sa nu fie bazata pe imitatii. Dupa adolescenta.
Vladimir
@Vladimir: Chiar sincer multumesc pt atentie.
partea 1 (LOL ! E lung, sorry):
Doream doar sa clarific ca eu cred ca exista o diferenta intre idol si role model, desi poate ca si idolii culturali, artisti reali sau personaje de fictiune, pot functiona uneori ca role model. In legatura cu idolii personaje de fictiune cu posibila functie de role model, desigur ca si eu am depasit faza adolescentei !
Eu, totodata, consider ca am deja o identitate de mine/sine destul de bine conturata de pe la 16 ani incolo, chiar destul de rigida, dupa cum mi s-a spus, (in sensul ca pe mine chiar sa si vrea cineva si sa vreau si eu, n-o sa fie posibil sa ma schimbe nimeni, nici calitativ in bine nici in rau, nici cantitativ probabil, la imaginea de mine/sine !)
Insa eu nu am pareri prea rigide in afara de cateva fixuri recunoscut mai absolutiste re morala/etica, eticheta, comportament in public, atat pe social si profesional, si, totodata NU am, in mod real, fondul necesar de cunostinte de cultura generala ca sa ma ajute sa imi pot formula pareri prea nuantate despre chestii mai largi functional sociale, de ex. cum functioneaza si interactioneaza oamenii la nivel social, desi chiar incerc, din cand in cand, sa ma mai informez in legatura cu asta din mass-media, la nivel de CNN si wikipedia, astfel incat sa imi pot formula si eu o posibila parere, sau chiar, desi precis mai greu, adevarat opinie despre asemenea chestiuni sociale.
Ca maturitate emotionala, eu recunosc ca sunt, la 31 de ani, oarecum intarziat chiar fata de media generatiei mele romane inca in faza de adult tanar, nu prea am ajuns la faza de adult matur in mod total, decat poate pe domeniu profesional, si nici acolo 100 %, poate in zile mai bune 50 %.
Am citit, nu numai pe wikipedia, dar si pe Ask dot com si pe un site al unei universitati parca din Hawaii, (dar nu mai sunt sigur care), despre acesasta faza de dezvoltare de adult tanar, care in zilele noastre, cand oamenii traiesc mai mult, (plus alte chestii legate si de faza adolescentei anterioara in care se formeaza identitatea de sine, care e poate mai indulgent prelungita si ea), dureaza in mod oarecum permisibil si ea, faza de adult tanar, ceva mai mult, de pe la iesirea din adolescenta, de de pe la 20-max, in zilele noastre 25 de ani de ani chiar pana la 40 de ani, am citit, (desi mi se pare usor exagerat, si eu personal mi-am dat deadline 35 de ani in legatura cu asta, hai, max 38), si am mai citit ca in aceasta faza de adult tanar preocuparea, dar si "sarcina", (indatorirea) noastra principala este tocmai aceea de a invata, inclusiv prin trial & error, cum sa ne stabilim relatii intime mai stabile si solide de mai lunga durata cu alti semeni oameni.
partea 2:
Si eu chiar ma lupt cu asta acum, si inca si fiind de origine din Bucuresti majoritar din sector 2, (bucurestean la a 4-a generatie si totusi real necunoscator de Bucuresti mai larg decat efectiv cateva strazi sau piete mai principale din centru), acum imigrant de generatia 1 intr-o tara cu o cultura care mie mi se pare chiar total diferita de celelate culturi cu care am interactionat eu in mod real pana acum, (nu prea multe, dar destul de multe, chiar real mai multe decat pt media unui bucurestean din sectorul 2 de varsta mea), si despre care chiar ca nu am citit niciodata prea multe, nici macar la nivel de entertainment, daramite informativ, poate in afara de povestile lui Hans Christian Andersen si calatoria lui Thor Heyerdahl pe vasul Kon-Tiki, care imi vin mai proeminent in minte in clipa asta.
Desigur ca normal ca sunt interesat de a putea interactiona cat mai optim la nivel social cu semenii mei de aici din Norvegia, dar si din alte tari, (deoarece aici chiar sunt si alti oameni din multe alte tari, dar eu sunt in principal curios si interesat sa intercationez cu norvegieni, si poate un pic mai mediu si cu alti scandinavi), mai ales ca eu personal am plecat real definitiv din Romania.
De aceea sunt interesat sa imi caut si role model-uri provenite de la alti posibili imigranti de generatia 1 aici in Scandinavia, nu numai romani neaparat de origine chiar toti, dar desigur si romani printre ei, si chiar as fi interesat sa aflu daca au existat carti sau articole adevarate pe hartie publicate scrise vreodata de romani care au imigrat sau chiar au calatorit si trait pt perioade mai lungi, de-a lungul timpului, nu numai contemporani, in Scandinavia. O asemenea carte sau articol chiar ca as citi cu adevarata placere, si chiar cred sincer ca mi-ar putea fi util & chiar posibil placut educativa, chiar total dincolo de nivel de festish de tinut obiecte de hartie in mana si a-mi face fantezii placute despre ele.
P.S.
Despre romani sau ALTI imigranti de generatia 1 in ALTE tari cu alte culturi chiar exista vasta literatura, atat serios documentara cat si romantat fictional sau autobiografic mai realist placuta, si am citit si eu, la vremea cand citeam autobiografii sau biografii, cam pana in max. 25 de ani, dupa care m-am axat numai pe poltiste, dupa care am lasat-o balta de tot. Plus ca se si pot regasi destui de multi reali in mass-media, atat profesionista cat si amatoare incat chiar poti sa-ti creezi o anumita imagine destul de clara.
...clarificare suplimentara: de la formularea unei IMAGINI despre altceva decat despre mine insumi la formularea chiar de PARERE, nu mai vorbesc de reala OPINIE, e, chiar real IMHO, cale ffff LUNGA. De aia mie personal imi vine greu de tot, chiar real ff greu sa imi formulez pareri in legatura cu ceva, si chiar sunt si real ff lenes si totiodata nemotivat ca sa imi formulez pareri care nu imi sunt mie personal posibil IMEDIAT, pe moment, utile la ceva. Poate ca unele mi-or fi utile pe termen mai lung, dar efectiv eu INCA, recunosc, NU sunt motivat la a ma gandi la lucrururi in general pe termen mai mediu-lung si sunt chiar inca interesat de cotidian chiar poate oarecum suparator de intarziat la varsta mea la care mi se spune totusi ca trebuie sa invat sa ma pricep sa ma mai gandesc un pic si la planificare pe termen mediu, daca nu inca chiar la aia pe termen mai lung.
Incepi sa-mi fii smpatic :D. Ce spuneam eu, opinia mea bineinteles (eu folosesc termenul in sensul de dictionar), este ca ma indoiesc ca te-ar ajuta experienta altuia. In primul rand o experienta nu-i un lot statistic, apoi, chiar daca ai studia un lot statistic n-ar ajuta prea grozav sa anticipezi manevrele pe care trebuie sa le faci ca sa fii acceptat de cultura locului. Fiindca nu conteaza cum ii percepi tu pe Norvegieni, atat cat conteaza cum te percep ei pe tine. Si aici conteaza chestii de la rahaturi de genul fenotipului (cat de inalt esti si cum arati), pana la educatie, idei, stil, cat de enervant/iritant esti, scoli, etc. Prin urmare, degeaba ti-as povesti eu, de exemplu, din experienta mea de integrare cu norvegienii ca nu te ajuta, fiindca nu suntem similari. N-avem acelasi backround si nici nu incercam sa ne integram in aceleasi cercuri sociale/profesionale. Intr-un fel te vor integra niste tarani din Voss (mai greu) si in alt fel niste ingineri din Trondheim (mai usor). Tu trebuie sa-ti gasesti tu solutia ta, strategia ta, adaptata la situatia ta particulara si la grupul in care te integrezi.
Vladimir
Daca-mi permiti o parere (care insa nu-ti va placea prea tare, dar dupa ce te calmezi ia-o constructiv), din cate am citit, imo, esti foarte "sudico-oriental" in opinii si cultura (deloc nordic) si mult prea dornic sa placi (oricui). Esti un pic prea disperat sa te integrezi si se simte. Nu-i bine pentru scopul tau.
Este normal insa sa ai reactia asta, esti clar de extrem de putina vreme acolo (sub un an as zice), nu prea te-ai prins cum functioneaza indivizii fiindca esti genetic+educational departe de ei si pe moment esti prea mandru de reusita de a imigra acolo ca sa ai o abordare corecta. Vestea buna este ca stand acolo suficient de mult, cu exceptia cazului in care vei face greseli prostesti mari, cultura aia te va asimila oricum. Va dura insa ani buni si mai depinde si cum vei fi asimilat. Faptul ca spui cam in fiecare comentariu, pe cam fiecare blog ca esti in Norvegia e amuzant (opinia mea), probabil pentru unii romani care ar voi sa fie ca tine da' nu pot e nitel enervant (am remarcat vreo cativa :D), dar in fapt arata ca esti foarte mandru de reusita ta si ca esti fascinat de bastinasi. Asta-i foarte bine, dar daca imi permiti un sfat, vezi ca nordicii au toleranta minima la "a fi fascinaNti" ai grija sa nu aiba impresia ca-i pupi in fund sau ca te agati de gatul lor, fiindca va fi foarte putin productiv. Vei fii tratat exact ca-n postura in care singur te pui: cetatean de rangul doi. Fii demn, nu te mai cazni atat sa te integrezi ca oricum o vei face si tine minte ca esti acolo ca sa le oferi si tu ceva (nu ma refer la serviciul pentru care esti platit ci la ce oferi tu intr-o interactie). Initial te vor placea daca le vei oferi acel ceva, nu din principiu, pe ochi frumosi si cu SIGURANTA nu fiindca esti admirativ. E laudabil ca vrei sa te integrezi si chiar trebuie sa o faci dar, ca sa nu fii dezamagit, nu uita ca nordic nu devii, esti sau nu. Este in gene, si astea nu se educa. Afara de cazul in care ai norocul de un fenotip nordic si vreun parinte de pe acolo, vei fii intotdeauna tratat la prima vedere ca imigrant sau turist. Si in fapt...asta esti, dar poti oferi multe din cultura ta nationala. Vei fii integrat oricum. Depinde de tine daca insa vei fi tratat egal sau ca inferior. Si acum nu esti pe vectorul bun.
Vladimir
Sa nu-ti inchipui ca vorbesc cu obida din vreo experienta personala nefericita legata de integrarea mea in Nord, norocul meu n-am avut nevoie de ea am fost integrat din start si tratat ca atare datorita unor avantaje genetice pentru care nu am nici un merit, dar fiind intr-o mare masura multinational si imigrant la randul meu intr-o alta tara, am remarcat o gramada de exeperiente nefericite ale altora.
Ce as face eu daca as fi tu? Pai:
1. Nu as mai fii asa apologetic. Norvegienii nu apreciaza asta, au fost vikingi ce mama dracu'.
2.Nu m-as mai denigra singur. Tine doar cu fetele si mosii si asta pentru scurt timp. As vrea in primul rand aprecierea segmentului meu de integrare, adica barbatii de varsta mea. Si as vrea sa ma trateze egal nu ca pe unu mic venit la educat.
3. As avea mai multa grija ce surse citez si daca am inteles corect ce scrie acolo. Norvegienii sunt neam de ingineri si apreciaza precizia.
4. I-as invata eu pe ei lucruri, dar doar ATUNCI cand au nevoie sau le cer.
5. Nu as mai incerca atat sa epatez. Un tip sigur pe el nu simte nevoia sa arate intotdeauna cate stie.
Cam atat cu sfaturile necerute :D. Mai vorbim
Vladimir
Wow ! Cu adevarat cred ca acestea sunt informatii concrete, usor inteligibile, posibil utile. Una singura m-a frapat ca posibil nefiind chiar exact asa, cf experientei mele mici, desigur, de exact doar 1 an, deci e posibil ca la mine sa fie o chestie mai superficiala din lipsa de experienta, si pana la urma sa fie ca tu ai avut dreptate: cea cu taranii din Voss vs inginerii din Trondheim contemporani 2012, insa, desigur, nu din anii '70 sau de mai devreme: IMHO, dupa parerea mea curenta, ar fi mai usor, cred, sa fiu acceptat de taranii din Voss decat de inginerii din Trondheim, desi, desigur mie personal nu mi-ar place sa traiesc la Voss mai mult decat la Trondheim...ca si eu am tendinte total masochiste sa ma bag unde e mai greu !
Mai e o chestie re de a nu fi apologetic: mie mi s-a creat incet incet impresia ca le cam place asta...dar nu prea stiu daca e o chestie strict legata de sistemul corporate unde lucrez, sau o chestie care tine de afinitatea usor mai ridicata decat media a nordicilor pt jocuri sado-masochiste...tind sa cred ca e mai mult prima decat a doua, (care e, oricum total din burta speculativa la mine), plus ca seamana oarecum cu ce-am vazut eu in filme re autocriticile din perioada stalinista.
Pai stai asa ca-s niveluri diferite de integrare. Aparent (si subliniez aparent) pare mai usor sa te accepte taranul din Voss. Dar pentru ala ramai venetic pana la saptea generatie si daca esti norvegian din Bergen :)). Se poarta frumos, te saluta, te ajuta daca ai belele, dar nu esti de-al lui. Nu-ti da fata :D. In general toleranta vine cu nivelul de educatie. Inginerul te inghite mai greu la inceput, dar poate uita in timp ca nu ati crescut pe aceeasi strada. Si poate-ti da fata :P.
In privinta epocii iti dau dreptate, as zice ca prin perioada anilor '70 (si mai devreme) trebuie sa fi fost si mai anevoios sa te integrezi (mai ales venit din est) desi nu pot fi sigur ca nu ma nascusem inca si nu eram nici in plan, noi doi avem aceasi varsta.
Despre "apologetic". Pai asta e alta aparenta. Nu le place, te pun la locul tau. Ti-am zis ca ideal e sa te integrezi ca "egal", nu ca "tolerat". E normal sa ai de-a face cu indivizi care sa vrea sa te trateze de sus. Tu esti emigrant si la o vedere foarte simpla ei iti fac ei tie un serviciu. Ca nu-i asa de fapt, asta-i alta treaba, dar nu multi stau sa analizeze. Pe astia ce te trateaza de sus trebuie sa-i aduci imediat de la egal la egal. In orice natie exista tampiti care vor sa-si refuleze frustratrile pe altii ce le par usor de calcat in picioare. Nu le canta in struna, nu le face placere, nu sta la locul tau, baga-le una sa te tina minte. Si te vor admira. Tu vrei sa devii "norvegian" sa fii ca ei, egalul lor, nu sa fii jucarica lor pe care o tolereaza ca le prinde bine si e simpatica. Pe scurt ce tot incerc eu sa zic este ca conteaza nu numai sa fii integrat (vei fii oricum) ci CUM esti integrat.
Vladimir
P.s: Sado-mazo tot de IQ tine
Ah, multumesc, chiar inteleg mai bine nuantele.
Re inginerii din Trondheim, mi-a venit abia mai pe urma gandul ca de fapt vreo cel putin 15 % din aia cred ca in prezent acolo sunt iranieni, asa ca intr-adevar se mai poate complica situatia (americanii si englezii fiind plasati un pic mai jos si la stanga de Trondheim ! LOL !)
Re sado-masochism: chiar ca efectiv NU stiam ca tine de IQ. Scrie pe undeva in mod mai detaliat decat pe wikipedia despre asta ? Ca de pe wikipedia acolo nu reiese mai nimic de genul asta, desi nici nu prea intra in subiectul respectiv mai mult decat la nivel descriptiv, plus ca eu efectiv nu am citit la nivel teoretic despre asa ceva chiar niciodata, (nici macar la nivel literar sau cinematografic nu am vazut Sade), si cred ca e posibil sa ma intereseze si la nivel teoretic nu doar asa intuitiv, mie personal zicandu-mi-se direct in fata de catre oameni destul de credibili fata de mine la etapele respective, in repetate randuri, inca de la nivel de cls a 2-a, mai la inceput, ca am fata/mutra de masochist, mai pe urma chiar direct ca sunt masochist clar.
Mai e un motiv pt care intreb de sado-masochism si legat de ce ai zis cum sa ma comport de la egal nu ca subservient, (care mie personal imi vine mai usor, tocmai mi-am dat seama, pt ca asa mi-e firea): eu stiu si pozitia de sadic, insa nu am rezervat-o pana acum decat la nivel de relatii mai aprofundate, (care in cazul meu, fiind si copil singur la parinti si fara prea multi prieteni si fara multe relatii intime mai profunde, sunt in nr real ff mic), plus numai la nivel total consensual. (plus, desigur orice masochist isi are sadismul lui, pe care si-l poate revarsa si la nivel patologic neconsensual, cam cum ai zis tu si in cazurile de mai sus de "refulati" care-si varsa marul lor personal pe tine oarecum la intamplare, sau bazat pe chestii aiurea). Dar dincolo de asta, eu asa mi-am dezvoltat un atasament firav autentic pt poporul norvegian, imi place sa cred ca dincolo de simplu Sindrom Stockholm, (in care ostatecul se "indragosteste" de rapitor, sau abuzatul de abuzator), si eu mi-am formulat impresia istorica de pe wikipedia ca poporul norvegian a cam fost abuzat si el la randul lui, in fond cam infometat initial, chiar la nivel de viking, (drept care normal ca a trebuit sa plece ca sa-si caute de mancare de la altii chiar la nivel de disperare pe mare), dar si dupa, la nivel de crestinare fortata si ulterioara subservienta domestica de nivel Cenusareasa fata de bunica Danemarca, mamele vitrege Germania-Olanda din familia limonadei Orangina, si sora mai mare vitrega Suedia, nu mai vorbesc de relatia delincventa de tip corupator de minor, insa totusi cu elemente de suport moral provenita din partea matusii nebune a la Bette Davis- Islanda...plus nervii/iritarea fata de amaratul de "frate presupus retardat", (dar de fapt e doar o chestie de neintelegere lingvistica ca fratele ala chiar ii e destul de devotat aparator), Finlanda (LOL ! desigur, nu mi-am elaborat inca propria mitologie a familiei Scandinave prea bine, nu am ajuns inca la detaliu de Groenlanda si de Insulele Faroe, si e desigur influentata, in cazul meu personal si de dl Charles Perrault mai mult decat de fratii Grimm ! LOL !).
Deci in acest context istorico-fictional care e chiar la nivel de Cabbage Patch Kid in cazul meu, (adica efectiv o varza intuitiv emotionala la nivel de copil de 6-8 ani care se lupta, desigur, cf fazele de dezvoltare wikipedia si Hawaii de mai sus, si cu probleme legate de competenta), mi-am pus intrebarea oare este etic din partea mea sa ma comport fata de poporul norvegian facandu-le una sau doua "sa ma tina minte", doar pt ca sa fiu sigur ca ma vor integra ei de la egal la egal ? Daca oare risc sa depasesc masura si sa fiu primitiv identificat chiar ca potential invadator periculos la nivel de calugar iezuit catolic (care au avut interzis prin Constitutie sa se stabileasca in Norvegia pana in 1956, cand a cedat in sfarsit presiunii internationale si unor considerente practice legate de necesitatea acordarii de azil politic unor seminaristi catolici fosti participanti la Revolutia/Rebeliunea Ungara din 1956) ?
LOL ! Desigur ca nu imi fac probleme din astea la nivel ff serios sau zilnic, dar eu in general, in afara de masochiast sunt si ffff risk adverse din fire, (absolut de loc de tip explorator, aventurier nici atat), plus am fixul ala cu etica, dupa cum am zis mai sus, ceea ce pe mine in real life ma face total prudent si cand e vorba sa ies din casa pana in centru, daramite sa incerc sa fac cuiva ceva despre care "sa ma tina minte" (din pacate, nici in bine, nu numai in rau, ca sunt si total lipsit de talent la ceva posibil util sau cu adevarat interesant pt poporul norvegian ff artistic inclinat din fire).
Sper sa intelegi ceva din varza asta, ca eu tocmai am venit de la un bar si as fi vrut sa discut cu barmanul despre asta, dar nu am indraznit, drept care te intreb pe tine in public.
Efectiv sa stii ca chestia cu calugarii iezuiti catolici mie nu mi-ar fi venit in minte daca mie personal de-a lungul vietii nu mi-ar fi spus deja 4 persoane reale asa spontan fara sa ii intrebe nimeni, de tip persoane carora le place sa se laude ca au impresia ca au, sau chiar au abilitati intuitive, ca eu chiar arat la prima vedere care a continut si putina interactiune verbala de nivel de "ce mai faci ?", cu un reprezentant religios de tip calugar, (2 din ei), in alt caz preot, in alt caz, la nivel de copil si eu si el, (influentat, desigur de cine stie ce film), chiar shaman sau vrajitor din ala din Africa (nu prea stiu diferentele intre vrajitorii astia prea bine)...zau, si eu nu le am nici cu religiile in general...dar efectiv sunt anxios in legatura cu asta, ca norvegienii sunt destul de artisti din fire ca popor, si ca interes cultural, plus sunt morti dupa carti si divinizeaza scriitorii profesionisti, nu numai instrumentistii...poate ca asta e mai proeminent acum aici decat in Romania pt ca sunt si mai relaxati si bogati acum decat in Romania, efectiv nu stiu, dar e posibil.
LOL !...ma duc sa ma culc, ca chiar cred ca sunt beat ! (nu le am nici cu alcoolul, dar mi-e frica sa nu cumva sa devin, printre altele, si alcoolic, aici, in Norvegia !)
Pai ca sa incep cu sfarsitul, nah ca ai identificat o prima gena in comun, aia cu pileala. Sa-ti fie de bine, ca prinde bine la prietenia intre popoare. Acum ce vrei, ca n-oi vorbi tocma' eu de rau bautura ca mi s-ar rasuci stramosii prin morminte :)).
Cat despre Sado-Mazo, mama e psihiatru si opinia ei si altora ca ea, opinie adanc inradacinata (si cred ca-ti pot gasi/cere niste articole legate de subiect) este ca tipii mai saraci cu duhul presteaza si perversiuni anoste. In contrast aia inteligenti au mai multa imaginatie :P.
Cat despre pasiunea norvegienilor pentru literatura, mai ales fantastica, asa e, doar ca eu nu pun pe seama relaxarii sau bogatiei, ci pe cea a fascinatiei lor fata de UK/amrica. Iar astia sunt bine cunoscuti ca scriu proza fantastica (care are succes enorm), incepand de la Tolkien si terminand cu Martin (GoT) (nu ca as pune semnul egal intre astia doi) si o citesc si mai si. De unde si tonele de carti in Engleza si rafturile cam micute de Norvegiana. Nu zic ca daca esti bogat si relaxat ai chef si de citit, dar eu continui sa cred ca-i un pic de influenta britanica. De asemenea nu stiu cat sunt mai artisti decat alte popoare, dar categoric sunt mai manuali (ca si englezii) si le place sa construiasca.
Si atacand primul subiect. Stai asa, poate n-am fost clar, romana nu-i limba mea asa ca nu ezita sa ceri explcatii. N-am zis sa le dai in cap sau sa-i agresezi in vreun fel. Ci doar sa le tii piept si sa le oferi informatii de la egal la egal (nu ca sa compensezi ceva). Cu alte cuvinte poarta-te cum te-ai purta cu orice roman de aceasi varsta si instructie cu tine si fata de care nu ai vreo obligatie. Nici mai bine, nici mai rau. As mai adauga ca ajuta sa fii relaxat, sa ai simtul umorului si sa le oferi informatii serioase si verificabile atunci cand e cazul. Asta voiam am spune. Cu alte cuvinte nu te comporta ca un elev cu profesorul. In nici un caz nu incurajam agresivitatea (in afara de cazurile in care ai de-a face cu unul care chiar sare calul si trebuie pus la punct).
Chiar asa, ai dat vreun ochi pe la cublurile de machete, Warhammer 40k, curse de Traxxar? E un circuit grozav de curse in Oslo, rilej bun sa-ti faci prieteni locali (fara legatura cu slujba) si distractia-i grozava. Garantat. O masinuta serioasa Traxxar te duce la maxim 3000NOK si apoi trebuie sa-ti faci doar mana. O armata serioasa de Warhammer 40k te duce ceva mai scump, dar nu trebuie sa pornesti direct cu una mare. Si ar fi vorba de intearctie cu tipi locali, nebagaciosi si categoric lipsiti de prejudecati. Ziceam si eu. Mie imi plac astea, le practic din greu, poate te prinde si te relaxeaza.
Vladimir
Trimiteți un comentariu