Una din ele e asta cu anul sabatic.
Să-mi iau pentru un an lumea în cap,
pauză de la orice mediu cunoscut,
depărtare de orişicine ştiut.
Precum cei ce pleacă în călătorii în jurul lumii, cu rucsacul în spinare,
fără prea multă organizare şi programare,
doar cu hărţile şi perechile de adidaşi.
La urma urmei, tot am exersat vineri mersul prin ploaia torenţială, iar acum n-am decât o răceală minoră.
Ce-aş mai pleca, aşa, de nebună ...
Oricum, am mai fost singură şi mi-am demonstrat
atât că mă descurc de una singură,
cât şi că fac bine faţă singurătăţii, probabil personalităţile mele multiple mă ajută aici.
Un an în care să pleci pe jos din sat în sat,
să nu ai rezervate căzări,
să munceşti pentru a obţine un pat şi o masă timp de o seară ...
De ce să facă doar bărbaţii genul ăsta de călătorii ?
Singurul lucru care mă împiedică să plec la drum
e faptul că nu cred în norocul meu : la cum mă ştiu, n-aş găsi decât locuinţe care să aibă maşini de spălat vase şi menajere pentru gospodărit.
Aşa că până şi în anul sabatic tot ar trebui să plec alături de cineva care să aibă o stea norocoasă,
să nu rămânem cazaţi sub cerul liber,
că luna şi stelele predispun la romantism şi dăm în alte alea.
ps. scuzati faptul ca in cantecelul asta calatoria e cauzata de afurisita de dragoste,
dar acum nu-mi vine in minte nici un cantec despre a pleca de dragul calatoriei pure.
In plus, e un cantec minunat de stabilit ritmul la drum !
27 comentarii:
Ha ! Ha ! La inceput am citit din greseala "an salbatic" nu "sabatic" ! Dar eu credeam ca anul sabatic e mereu finantat de altii, in speta un angajator, nu asa autofinantat personal, plus in schimbul finantarii se cere o tema precisa de studiu si cercetare aprofundata, nu hoinareala intamplatoare, doar poate cu exceptia daca tema aleasa in sine ar fi "vagabondajul si modurile in care el se poate autofinanta plus consecintele asupra sanatatii personale a celor implicati in vagabondaj, inclusiv a cheltuielilor suportate de contribuabilii ugetar ai tarilor sau regiunilor de interes pt vagabondaj si opinia politica a populatiilor locale asupra vagabonzilor trecatori pe la ei impletita cu traditiile lor culturale fata de diversi vagabonzi"...cu alte cuvinte eu credeam ca un an sabatic e o chestie ff serioasa, nu asa de simpla relaxare personala !
Ah, m-am documentat si nu am dreptate, ci tu aveai dreptate, deoarece initial pare a fi o regula de comportament recomandata in Biblie, inca din Vechiul Testament, un soi de perioada chiar aproape obligatorie de intrerupere a muncii de zi cu zi, desi odihna recomandata NU include vagabondaj obligatoriu, asta e ceva mult mai recent, abia dinspre sec 19 incoace, de cand si cu dezvoltarea ideei de turism recreativ-educativ, plus chestia cu angajatorul sau chiar uneori si vreo universitate sau academie ca finantator apartine ideilor de protectie si dezvoltare a
drepturilor oamenilor muncii de tip intelectual sau studenti viitori oameni
ai muncii de tip intelectual, ca la vremea Vechiului Testament era mai mult pt agricultori sa ia o pauza din munca 1 an odata la 7 ani, sau si asa mai larg, 1 zi din 7.
Anul sabatic in VT nu se refera la odihna omului ci, a pamantului, a ogorului...
Levitic, cap.25
3. sase ani sa semeni ogorul tau, sase ani sa lucrezi via ta si sa aduni roadele lor;
4. Iar anul al saptelea sa fie an de odihna a pamantului, odihna Domnului; ogorul tau sa nu-l semeni si via ta sa n-o tai in anul acela.
5. Ceea ce va creste de la sine pe ogorul tau sa nu seceri si strugurii de pe vitele tale netaiate sa nu-i culegi, ca sa fie acest an de odihna pentru pamant.
@B.D., cred ca si tu ai dreptate, ca eu am citit pe repede si de pe wikipedia, tot din 2 in 2 si cu greseli mai sus, cand incercam sa aflu ce e cu anul asta sabatic. Zau, mai bine era titlul "anul salbatic" in loc de "sabatic", si nu ma mai chinuiam atata !
P.S. Am aflat ca am gresit si cu inventia turismului recreativ presupus a fi fost inventat (cel putin in cultura UE), abia in sec 19, informatie pe care o citisem mai de mult in
massmedia superficiala britanica. Cf wikipedia, notiunea de turism recreativ apare prima oara in massmedia greaca antica, in care cele 7 minuni ale lumii antice au fost descrise expres ca reclame turistice !
Oare pofta de viata nu dispare atunci cand o prea mare parte din ceea ce traiesti nu se regaseste printre cele dorite?
E o intrebare care nu ti se adreseaza numai tie.
Pai probabil ca da prin mecanism fiziologic de feedback pozitiv care accentueaza cercurile vicioase (fie ca e vorba de ceva pozitiv sau negativ), ca de ex chestia aia descrisa in massmedia (superficiala) britanica cum ca cu cat faci mai mult sex cu atat ai chef mai
mult, sau in intelepciunea populara (mai profunda) romana, pofta vine mancand. Fiziologic, cf Pavlov si nenumarati altii, castigatori sau nu de premii Nobel pe Medicina si Fiziologie, se pare ca merge si invers ! Desi, din fericire in fiziologie exista si mecanisme de feedback negativ, ilustrate si de imaginea descrisa de expresia, "mananci pana ti se apleaca". Insa nu cred ca trebuie sa accentuam in mod nejustificat rolul hipotalamusului, adica sa dam vina numai pe el, deoarece fiziologia umana este f complexa si nu e numai asa cu feedbackuri, plus e supusa si sensibilitatii receptorilor periferici ale unor organe functionale dintre care unele probabil tin mai mult de medicina chineza decat de cea arabo-europeeana !
Eu de mic sunt obisnuit sa ridic mana in clasa chiar daca nu stiu raspunsul, bazat pe intelepciunea populara a elevului mediocru ca profesorul ii va pune sa raspunda pe aia care NU ridica mana ! Eu asa ridicand mana mai mereu am reusit performanta sa nu fiu pus sa raspund, sau mai rau, sa fiu scos la
tabla, decat de maxim 4 ori de-a lungul scolarizarii mele obligatorii, unde am reusit performanta hazardului celui mai des intalnit de 50- 50 %, stiind sa raspund de 2 ori si habar neavand ce sa zic tot de 2 ori, insa asta a contribuit si mai bine ca efectiv nici un profesor sa nu stie ce talente ascunse aveam, de ex profesorul de literatura facandu-mi chiar un compliment amabil si distrat in legatura cu iscusinta mea matematica in ultima zi de scoala dupa ce reusisem sa iau Bacul si ne luam ramas bun !
habar nu am ce-i cu anul acesta sabatic si pana aflu, plec putin la plimbare :)
Fără organizare și fără programare? :O Cine, tu?
Daca as avea anii de atunci si libertatea de acum, nu m-as mai uita in urma! Nimic nu mi se pare mai curajos, inspirational si binefacator ca o calatorie la pas, prin lumea asta mare. :)
:)))) Rudolph, minunat felul in care ai impacat convingerea ta anti vagabondaj cu tema pentru studiu ! Daca vreodata ajungem sa bem o cafea, asa cum ai reusit din cate tin eu minte cu Kadia si Vladi, atunci fac cinste cu orice sortiment de cafea. Desi nu, ca ai spus ca ai tendinte ADHD, deci probabil cafeaua e interzisa. Ceai atunci ! :))
Rudolph, intr-adevar si eu stiam de acea acceptiune a lui 'sabatic' referitoare la anul acordat unui universitar pentru calatorii si finantat de universitate.
Insa din cate mi-e cunoscut mie , in ultima vreme este folosit intr-un sens extins, privind un an de calatorii pentru orice angajator, iar partea cu finantarea s-a pierdut din sensul cunvantului.
Asa ca da, poti sa-l consideri azi ca sens mai apropiat de ideea de vagabondaj, desi eu prefer sa-l numesc boemie ;)
B.D. ... cate am sa-ti povestesc din ultima vreme !
Multumim pentru lamuriri, chiar mi-era complet necunoscut aspectul asta.
Insa , ca orice tine de vechile scrieri , mie imi ridica atatea semne de intrebare , incat am nevoie si de interpretarea spuselor .
Concret in cazul de fata nu inteleg din ce anume trebuia sa traiasca oamenii in cel de-al 7-lea an, ce sa manance.
Desigur insa, ca orice tine de toate scrierile religioase, probabil ca eu interpretez in sens literal , pe cand adevarul sta in simboluri, iar eu nu le vad.
:)) Rudolph, ca sa intelegi cat de capricios e acest 'sabatic' , sa stii ca si eu cand am citit acum titlul articolului am citit 'un an saLbatic' si m-am intrebat cum de am tastat asa :))
Turismul recreativ ca si concept inventat in Antichitate, in relatie cu cele 7 minuni ?
Hmm, Rudolph, prin sapaturile tale ai dat peste o chestie foarte interesanta, cel putin din punctul meu de vedere.
Asta ar schimba un pic felul in care percepem mentalitatea anticilor. O sa caut si eu mai multe info pe tema asta !
Deceneu, intrebarea ta e chiar foarte inrudita cu intrebarile pe care mi le-am pus in ultima vreme.
Fiindca am tot avut impresia ca eu nu doar ca nu traiesc viata pe care mi-o doresc, ci ca nu pot controla deloc ceea ce se intampla in ea.
Si da, atunci intervine un pic pofta de a o tuli, plus probabil nevoia de optimism dintr-un inconstient 'schimbi locul, schimbi norocul'.
Rudolph, la capitolul 'lucrurile functioneaza si in sens invers principiului pofta vine mancand'' eram gata sa spun la prima vedere ca da, pot confirma ca si reversul e valabil.
Insa pe urma mi-am amintit de cursul de anul trecut de la facultate, cu o super profesoara care ne-a atras atentia asupra Calugaritei scrisa de Diderot si cum sunt descrise acolo simptomele nevrozei care deriva din abstinenta si la care sunt victime aproape certe persoanele care se izoleaza in manastiri.
:)) Rudolph, principiul asta sanatos popular pe care ti-ai bazat tu 'cariera' de elev sa stii ca este aplicat direct de profesori in momentul in care au inspectie la ora : 'copii, ridicati toti mana, chit ca nu stiti raspunsul, ca stiu eu pe cine sa numesc sa raspunda !' ;)
Coco :))) uite ca ti-ai raspuns singura la ce-ar putea fi anul sabatic : e despre plimbarele si dorul de plimbarit :)
:)) Aditza, ai dreptate ! Acum ca ai spus, imi dau seama ca asa e : chiar n-am simtit nevoia nici unei programari, doar nevoia de a schimba decorul.
Ceea ce inseamna eram chiar intr-un moment critic, de vreme ce am reactionat atat de atipic pentru mine.
Dar sa stii ca nu-i deloc rau sa organizezi excursiile in cele mai mici detalii, cel putin la mine are un avantaj major asta si nici macar nu conteaza daca ajungi sau nu sa respecti ceea ce ai planificat. Cu atat mai mult cu cat stiu din start ca n-o sa ajung sa bifez decat cam juma din ce-mi propun in excursii.
Gabriela, intr-adevar si asta poate fi cuvantul pentru o astfel de calatorie : inspirational !
Mie mi se pare o experienta de viata nemaipomenita cuprinsa in astfel de aventuri.
:) De unde rezulta ce viziuni diferite poate suscita aceeasi notiune, de la vagabondajul respins de Rudolph la atractia noastra pentru inspirational.
Re. Calugarita de dl Diderot, nu am citit-o insa e cu siguranta o lucrare de fictiune. Maj cercetarilor de non-fictiune bazate pe grupuri de calugarite, (care chiar au fost preferate intr-o vreme pt diverse cercetari de sanatate datorita omogenitatii conditiilor de mediu si a programului de lucru destul de ordonat in conditii de stress relativ egal pt majoritatea), au arata ca ele tind sa fie mai sanatoase decat media lumii, chiar si in domeniul sanatatii mintale, deoarece au fost studiate si maladia Alzheimer plus unele boli psihosomatice din alea despre care se zice ca pot fi asociate cu stressul, desi desigur ca oameni si ele fiind, se pot imbolnavi si ele de aceleasi maladii ca populatia generala, insa nu in aceeasi proportie plus ele fiind si mai longevive. De altfel nici in zilele noastre cercetatorii de la inst Max Planck nu au reusit sa demonstreze ca inst casatoriei ar fi protectoare (re viata lunga si sanatate) pt femei, ci numai pt barbati ! (Desi desigur ca nu stiu daca s-ar putea spune ca inst casatoriei ar feri barbatii prea mult de abstinenta, poate chiar dimpotriva ii indeamna sa fie mai abstinenti decat ar fi altfel !)
Ha ! Ha ! Ce am aflat de pe wikipedia ! Romanul Calugarita al dlui Diderot a fost, se pare, conceput de dansul initial ca o farsa pt un prieten de-al lui, dl marchiz de Croismare, pe care dl Diderot voia sa il atraga la Paris, povestindu-i ca a aflat de o calugarita Suzanne, care fusese inchisa intr-o manastire impotriva vointei ei de catre familia ei, si se ofilea acolo avand nevoie de un salvator ! Insa dupa aia ideea povestii a placut atat de mult dlui Diderot si prietenilor lui de discutii spirituale (plus in mare parte ironic subversive impotriva coruptiei clerului si a presupusei debandade de la acea vreme din manastiri, unde se zvonea ca exista adevarate bordeluri), incat dl Diderot
a dezvoltat ideea si mai dramatic in forma pt publicare, sperand de fapt sa fie inteleasa in mod subversiv pe dos !
Insa culmea e ca pana si dl de marchiz Croismare a fost asa de impresionat de realismul manierei in care povestise dl Diderot povestea incat efectiv si-a pregatit conacul rural pt un eventual refugiu pt acea calugarita si nici macar nu s-a dus la Paris, asteptand-o pe acea calugarita 8 ani acolo izolat la tara doar doar ca ea sa nu cumva sa nu-l gaseasca acasa daca-l cauta ! Zau, nu stiu cine a fost cel mai afectat nevrotic din aceasta poveste de gen "viata bate filmul", calugarita imaginara sau dl
marchiz de Croismare !
Desi totusi si marchizul a avut o viata plina de stress, pt ca el era protestant si asta ii era oarecum politic si social realmente nefavorabil, plus el chiar se indragostise mai devreme de o doamna, Suzanne de la Pailleterie,, si dansa chiar acceptase sa se converteasca la protestantism de dragul lui, ceea ce arata ca totusi il iubea chiar sincer, si dorea sa aiba o relatie serioasa cu el, si chiar au fost casatoriti, si au avut copii, insa dansa a decedat din pacate de tanara, (cf si statisticilor care arata ca inst casatoriei nu e asa de favorabila pt femei insa desigur mai degraba si datorita statisticilor de sanatate cu adevarat rele din Franta de la acea vreme prerevolutionara), iar dlui marchiz de Croismare chiar I-au trebuit ani de zile sa isi revina realmente din doliu si tristete si izolare, pt ca dansul chiar a fost afectat de acea pierdere cu adevarat catastrofala reprezentata de decesul prematur si neasteptat al unui partener de care cineva este chiar sincer atasat.
Revin cu o scurta compilatie (in ton cat mai lejer) legata de grecii antici inventatori ai reclamelor turistice pt promo obiective din jurulMarii Mediterane.
Se pare ca in textele originale, (si exista chiar mai multe brosuri scrise de diversi bloggeri greci antici pe atunci, printre care putem mentiona pe Antipater din Sidon, care era si poet, adica nu scria numai advertoriale, si pe Filo, Mecanicul din Bizant, care avea un blog de nisa despre hardware in plus de advertoriale), acesti greci care au scris aceasta faimoasa lista a celor 7 asa zise minuni ale lumii antice, nici nu au folosit cuvantul pompos “minuni”, ci chiar expresia directa ceva de gen, “obiective turistice si privelisti recomandabil de vizitat de catre calatorii aflati in concediu in jurul Marii Mediterane”, numai ca dintr-o greseala de traducere….cum s-a intamplat cu tot felul de texte de atunci, desi nu numai din greceste, dar si din engleza, din germana nici nu vreau sa ma gandesc…deci grecii au scris theamata (care inseamna divertisment), si altii au transcris gresit thaumata (care inseamna minuni) ! Pai zau, intreaga industrie a PRului de tip bombastic pare bazata pe o greseala de traducere !
P.S. Acum mai serios, "theamata" inseamna nu numai divertisment ci chiar si performanta, dar si spectacol, adica era chiar ceva admirabil, dar si ca la teatru, ceea ce era desigur cunoscut grecilor antici, desi nu e acelasi lucru exact cu o minune, gen miracol, ceva chiar de cascat gura asa ca si cum e ceva aproape magic sau divin, asa cum ar suna "thaumata". Adica pana si faptul ca grecii foloseau cuvinte apropiate dar diferentiate in legatura cu teatrul si cu emotia de minunare, arata cat de complex scriau ei in diversele lor comunicatii. Insa listele cu acele 7 minuni, care nu sunt mereu 7, peste tot, deci nici nu e asociat cumva de maj grecilor insisi cu mistica nr 7, (egiptenii avand mistica cea mai puternica in legatura cu nr 7, considerand acest numar unul chiar divin), ci a fost ceva colat ulterior si asupra caruia s-a pedalat mai tarziu in UE in timpul Evului Mediu, (desi si grecii cunosteau ca 7 e un nr important si special, de ex scoala lui Pitagora zicea despre 7 ca reprezinta punctul de varf al unei boli acute dupa care boala incepe sase amelioreze, dar alte numere din cele de la 1 la 9 erau si mai si pt acea scoala a lui Pitagora decat acest 7, si de fapt chiar si multe povesti religioase chiar mai religios-mistice din punct de vedere antic grecesc insistau mai mult pe mistica nr 3 decat pe cea a nr 7, (punct de vedere antic grecesc asupra caruia imi permit sa speculez fiind ca scoala lui Pitagora era inca o scoala ca oricare alta, dar nu era totusi un soi de templu, (cultul personalitatii intelectualului filozof ca VIP guru mai presus decat toti asa de nivel aproape divin aparand ceva mai tarziu probabil in Evul Mediu tarziu/Renastere pe cultura UE, si inainte era OK doar asa sa faci poezii de gen iubitul meu arata la fel de frumos ca un zeu, sau sa scrii in tabloide atletul X alearga si arata ca un zeu, dar totusi zeii erau ceva serios, si chiar si profesorii universitari asa mai sceptici totusi erau destul de clari ca una e biserica si alta e scoala, plus desigur cu totul altceva e clubul sau discoteca unde se duceau mai mult aia care doreau sa se distreze cu sclavi speciali profesionisti de distractii, nu asa sa socializeze unii cu altii cum ar fi putut sa o faca in mod civilizat la scoala, de exemplu...am pus asta in mod educativ ca sa nu se creada ca e voie sa fie debandada la scoala, si nu era voie nici la vremea lui Socrate si a lui Platon, plus la scoala nici nu erau primiti orisicare elevi, ci numai unii, desi desigur ca era injust, dar nu era vorba la vreme aia despre idealurile lui Charlemagne sau ale Comunei din Paris,nici macar despre cele ale lui papa Francisc, care inca nu existau), Insa intelectualii greci antici se considerau totusi niste rationalisti, erau recunoscuti pt a fi oarecum si critici si sceptici, adica nu doar asa pomposi demonstrativ conferentiar, si chiar puteau fi uneori chiar si ironici sau mai artistici in legatura cu acest 7, de ex
a) cum scrie Platon despre Soocrate ca ar fi prezentat cei 7 intelepti greci antici importanti ai antichitatii, el chiar numind desigur 7 insi importanti asa istoric academic, inclusiv de ex Thales din Milet, insa desigur intr-un context destul de vioi argumentativ Socrates vs Protagoras, intr-un dialog in care cei 2 de fapt raman prieteni si chiar reusesc sa se convinga unul pe celalat sa-si schimbe pozitia initiala, adica e ceva ff vioi dinamic literar, chiar daca e si serios filozofic, si chiar si in cadrul Protagoras exista argumentul pro-utilizarea unor artificii dramatice in scop educativ,
b) chiar titlul piesei dramatice Cei 7 contra Tebei scrisa de Eschil chiar la vremea lui Platon si Socrate.
Insa am mai gasit ceva interesant, ce se petrecea efectiv tot cam pe la vremea lui Socrate si Platon, chiar de cealalta parte a lumii, care era necunoscuta pt grecii antici, in RP Chineza, unde devenea populara Povestea celor 7 invatati (intelepti) din Poiana de Bambusi, care erau intelectuali mai degraba de tip artist, scriitori, pictori, poeti, care erau critici politici si ideologici ai unui nou guvern care parea cam dictatorial confucianist, desi incercau sa se adapteze si recomandau asa manifestari de baut alcool, si de organizat si glume si bancuri si serate culturale in mod mai mult sau mai putin critic subversiv, dar si de de-stress, si nu erau ff anti-guvern, ci doar asa mai mult critici dar mai ca sa supravietuiasca si ei.
Conceptul de 7 intelepti era cunoscut si povestit la acea vreme si de catre budisti in India. (Cf texte scrise serioase atat pt chinezi si pt indieni nu doar pt greci, desi desigur e ff putin probabil ca greciii antici ar fi auzit de chinezi sau de indieni.)
Insa listele cu cele 7 minuni sau obiective turistice sunt mai putin vechi decat vremea lui Socrate, ele datand cam in sec 1-2 inaintea erei noastre.
Antipater din Sidon mentioneaza numai 6, (fara Farul din Alexandria), iar Filo, desi zice in titlu ca va mentiona 7, s-a pierdut 1 din ele, si au ramas tot alea 6 descrise de Antipater. Exista niste referinte cum ca este posibil ca Herodot insusi sa fi scris o asemenea lista cu 7, plus inca un arhitect vestit grec antic si el tot 7,insa nu se cunosc textule original care se presupun pierdute odata cu biblioteca din Alexandria, doar exista referinte la altii, cum ca Herodot si celalat arhitect ar fi scris si ei o lista cu cele 7 obievtive admirabile ale lumii antice, care ar fi continut acelaesi minuni cunoscute si azi, deci cele ale lui Antipater si Filo plus farul din Alexandria. In plus se pare ca Antipater a mai facut o lista revizuita, cu 7 obiective, care insa continea Peretii Babilonului, nu farul din Alexandria. Insa in mare maj grecilor antici sunt de acord, atat cei ale caror texte originale au supravietuit, cat si cei despre ale caror texte au scris altii, in diferite referinte si recenzii, dar tot de la vremea lor, sunt de acord cu cele 7 cunoscute si astazi, plus acest nr 7 devenind din ce in ce mai interesant in UE chiar de la vremea Romanilor antici, cu ale lor 7 coline, plus si mai mult de-a lungul Evului Mediu, asa a ramas si acea lista care e cunoscuta si astazi, desi nu e vorba de minuni magice, ci de minuni asa de admirat de turisti, in scopuri de relaxare si divertisment, care desigur ca e si aia un soi de minune,
Trimiteți un comentariu