Liceul - gară. (asta n-am de gând să o explic, e o amintire veche şi dragă de-a mea).
Şi-am avut încă o oră de practică. Franceza. La o clasă bilingvă de a XI-a.
Pe o lecţie pe care mi se spusese să nu o aleg, fiindcă nu se poate ţine lecţia aia.
Dar eu aveam deja planul în minte, cum să-mi organizez lecţia, ce texte şi materiale să aduc,
aşa că nu am renunţat, am mers mai departe cu acea lecţie.
Şi a fost cea mai frumoasă oră pe care am reuşit să o predau.
Nu doar că mi-a plăcut mie conţinutul,
dar chiar a ieşit o oră drăguţă şi amuzantă :
În care elevii chiar au răspuns !
Chiar au vorbit !
Au şi râs, n-au fost stresaţi, deşi păreau stresaţi în pauză.
Şi., cea mai mare bucurie : în care chiar mi-a fost adresată prima întrebare ! Prima întrebare din ceea ce sper eu să fie cariera mea în învăţământ, singurul lucru la care aş munci din drag.
Şi în care un elev s-a bucurat că a răspuns corect.
Ştiu că e aparent trist cântecul ales azi, dar sunt eu plină de bucurie încât până şi versurile astea sunt pentru o bucurie a ceea ce a fost, nicicum pentru o tristeţe a ceva ce s-a terminat.
O să mai fie motive de tristeţe, o să mai dau peste ele cu siguranţă, fiindcă multe mă nemulţumesc la viaţa mea. Dar nu azi !
1 comentarii:
Sunt de acord ca din timp in timp putem simti momente de gratie la serviciu, indiferent de meserie. Mie imi fac placere aceste momente desi nu le caut in mod
expres, si incerc sa nu le acord o semnificatie prea mare, astfel ca ele sa nu cumva sa duca la vreo adictie de gen workaholism, pt care cred ca sunt la risc, eu fiind o persoana cu risc crescut pt addictii deoarece am ADHD si exact numai de inca o addictie nu am eu nevoie !
Trimiteți un comentariu