Câteodată a reuşi la un examen
şi a fi acceptat pe un post
te poate face să plângi de ciudă până ţi se înroşesc ochii.
E cazul meu acum.
Sunt aproape de a termina o facultate de 3 ani.
Mai am doar să-mi fac lucrarea de licenţă şi examenele finale.
Pentru ca apoi să mă pregătesc pentru a-mi urma marele meu vis, a susţine titularizarea în învăţământ.
Numai că acum s-a nimerit pentru mine o perioadă cu multe probleme şi, inclusiv, multe cheltuieli.
Aşa încât ... m-am văzut azi nevoită să merg la un interviu pentru un job.
Iar acum problema e că ... am trecut interviul !
Asta îmi va rezolva să spunem momentan dificultăţile materiale,
dar asta are să pună cruce licenţei mele şi, implicit, visului meu didactic.
Concret, din jurul datei de 15 mai ar urma să încep lucrul.
Asta înseamnă că şansele mele de a-mi redacta lucrarea de licenţă dispar cu totul.
Sunt într-o dilemă atât de dificilă ...
am de ales între marele vis şi o moarte de inaniţie ...
Oare alţii ce ar alege în locul meu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Alegerile astea sunt rareori atat de catastrofale precum par in momentul in care o dilema e atat de presanta. De obicei indiferent de alegere, exista avantaje si dezavantaje de termen scurt si la fel de termen mediu, insa care pe termen mai lung chiar isi pierd din semnificatie deoarece se trece la alte prioritati din cauza dorintei de a minimiza dezavantajele de termen mediu, oricare ar fi alea, fie ca alegerea a fost hais, fie ca a fost cea. De aceea ce conteaza in mod prioritar este ca dezavantajele de termen scurt sa fie tolerabile pt a putea trece de ele cu bine catre faza mai productiv utila a dezavantajelor de termen mediu. Deci, care ar fi dezavantajele pe termen scurt a acceptarii jobului si cat de dureroase sunt ele vs care ar fi dezavantajele de termen scurt ale renuntarii la vis si daca ele sunt mai dureroase decat alelalte, cam asta cred ca e intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui. De ex, esti pe cale de a-ti pierde casa, masa, si un minim necesar de haine ? Asta e totusi cam dificil de suportat in cultura europeeana a sec 21, mai ales in conditii de criza economica bugetara care nu permit si nici nu invurajeaza pe concetatenii tai de a cotiza pt a fi siguri ca nimeni nu e flamand si lipsit de adapost in Romania, (nici macar in Germania actuala probabil, daramite in Franta). Daca e asa, atunci nici nu mai merita sa pierzi vremea cu dezavantajele visului, si alegi jobul deoarece eu, ca seaman om, nu doresc sa te am pe constiinta. Daca nu e chiar asa si
esti acoperita si pt la iarna, e ok acum sa
evaluezi dezavantajele alegrrii jobului vs dezavantajele alegerii visului, si asta va depinde ff mult de daca iti plac oamenii de la acel job si ii consideri cat de cat normali la cap, chiar daca nu activeaza in domeniul visat de tine, insa par constiinciosi la locul lor de munca oricat de departe ar fi asta de domeniul viselor tale. Daca oamenii aia, cu sef cu colegi cu subalterni cu tot plus echipamentul si aerisirea si mediul de munca par a fi cat de cat conforme unor minime standarde biopsihosocial sanatoase, atunci eu nu vad prea multe dezavantaje re alegerea acelui job. Vezi si tu cum poti adapta acest algoritm pt evaluarea dezavantajelor urmarii viselor tale, ca eu habar nu am de domeniul respectiv asa de bine ca tine, insa trebuie ca are si el niste dezavantaje.
Daca ti-e foarte necesar jobul si altfel nu se poate, ia-ti job-ul ala fara sa consideri ca ti se naruieste visul ci ca a fost un pic amanat.Amanat pana in momentul in care situatia financiara iti va permite sa il traiesti. Nu e chiar asa de negru cat pare la prima vedere. Poate e vorba doar de o lista de prioritati si in niciun caz despre o anulare a visului. Sunt sigura ca o sa gasesti resurse sa-ti satisfaci amebele proiecte . Succes!!!
Asta voiam sa zic si eu, numai ca mie mi-e mai dificil sa ma exprim coerent, clar, larg inteligibil si mai ales concis pe o tema data, mai ales in scris, si improvizez si eu
cum pot !
eu zic sa accepti, le poti face pe amandoua, ceva se va ivi, o portita, sigur!!!
Accepti jobul pentru ca ai nevoie de bani. Da' esti singura studenta in aceasta situatie ? Stii ce inseamna sa te sacrifici ? De cate ori ai facut-o pana acum ? Cate ore pe zi vei munci ? Daca esti in ultimul an, sacrifica-te ca sa-ti poti implini visul. Probabil vei face parte din marea familie a celor ce nu primesc nimic fara munca. Iti pot da lectii, daca vrei. Iti scriu pentru ca imi pasa si-mi place cum scrii (desi am gasit cateva greseli de exprimare nepermise...). Daca nu te-am suparat si-mi dai un raspuns aici, promit sa revin.
Multumesc pentru incurajari, Ana Maria, Coco si Rudolph.
Incerc sa privesc lucrurile mai putin ca un moment 'crucial' in viata,
din pacate pare genul de alegere care marcheaza un intreg drum,
asta e teama mea. Sa nu fie genul de raspantie la care sa nu ma mai pot intoarce sa aleg, in cazul in care se doveste ca am ales prost acum jobul asta.
Nu suport constrangerile, reactionez prost de tot la ele. Iar acum exact in postura asta sunt.
Anonim, is multe de spus la ceea ce ai scris tu.
In primul rand nu ma poate supara faptul ca avem puncte de vedere diferite, ar fi ingrijorator daca am gandi toti la fel.
Apoi nu ma poate supara comentariul tau pentru simplul fapt ca poate tu esti mai puternica / puternic psihic. Eu sunt mai fragila din punctul asta de vedere.
La fel cum eu nu te cunosc si nu stiu daca ma poti intelege din punct de vedere psihic,
nici tu nu ma cunosti. Iar aici pe blog nu scriu totul, e vorba si de contextul in care apare alegerea asta cu slujba.
Adica tie ti se pare ca exagerez sau ma autovictimizez, asta inteleg din comentariul tau. Si, la drept vorbind, asa poate parea.
Si de-asta te oferi sa imi dai lectii de viata, din perspectiva uneia sau unuia care a trait momente mai dificile decat ceea ce ti se pare a fi momentul asta pentru mine.
Insa adevarul e ca nu e vorba DOAR de momentul asta.
E vorba ca vine intr-un anume context. Un context in care mi-am facut un bilant, care a dat cu minus rau.
Adica tot ce am investit in ultimii trei ani - sentimente, timp, bani, energie - totul s-a naruit in ultimele 3 luni.
De 3 luni toata lumea se tot intrece sa imi dea lectii de viata : omul la care tineam, apoi rudele apropiate, acum pe plan profesional iarasi si multe altele minore care s-au tot adunat.
Asa incat ma scuzi cand iti spun ca nu, nu mai vreau sa-mi fie date lectii, mi-au cam ajuns.
Deja constat ca gestionez prost toate dezamagirile astea si ca am cam pierdut autocontrolul.
Anonima sau Anonim, ceea ce tu numesti 'sacrificiu' eu numesc 'sistem de ***'.
Adica nu e vorba doar de mine aici, e vorba de mine ca exponent pentru o intreaga categorie de oameni :
aceia care ar vrea sa isi urmeze visul profesional, sa fie acolo unde simt ca le e locul, ca ar fi eficienti (pentru ceilalti) si ca ar fi si multumiti (personal), dar care nu pot sa faca asta pentru ca societatea romaneasca valorizeaza profesorii la nivelul condamnatului la muritor de foame.
Sunt studenta in ultimul an, da, dar nu mai am 22 de ani, am decis sa ma reintorc la facultate tocmai in ideea de a-mi urma visul.
Pentru asta am luat-o de la capat acum 3 ani.
Iar acum constat ca ultimii 3 ani au fost degeaba.
Fiindca nu ai inteles prea bine : nu ma 'sacrific' acum cu acest job pentru a-mi urma visul, ci imi sacrific practic visul profesional.
Si da, sunt revoltata, ba chiar sunt destul de 'abrupta' in exprimari in ultima perioada, tocmai fiindca mi se pare total nedrept ceea ce se intampla in tara asta.
In concluzie, Anonim, esti binevenit aici sa comentezi oricand vrei.
Sa ma contrazici ori de cate ori vrei.
Dar sub nici o forma nu mai vreau sa primesc lectii de viata de la nimeni, momentan iau o pauza la 'incasat'. :)
Mai degraba atrage-mi atentia asupra greselilor de exprimare pe care le fac,
sau asupra greselilor de logica,
sau daca ti se pare ca-s nedreapta cu vreo persoana ce nu merita asta.
Iti multumesc ca ai raspuns. Cred ca, fara sa-mi dau seama, te-am constrans intr-un fel sa-ti demonstrezi ca esti puternica. Eu nu as fi raspuns unui anonim cu atatea amanunte.Treci printr-un moment dificil care va trece, cu siguranta. Greutatile ne fac mai puternici, nu ? Exista o explicatie pentru "anonimatul" meu. Te voi citi in continuare. Nu-ti dau lectii, iti spun doar ca da, ai dreptate in tot ce spui. Dar rezolvarea e la noi, la tine, la el, la ea...Bafta in tot ce va urma in viata ta !
Iti multumesc si eu pentru incurajare si pentru ca m-ai inteles corect.
Cat despre demonstratia mea ca sunt puternica ... hmm, cred ca fac parte dintr-o categorie caraghioasa de oameni : cei ce sunt slabi, stiu ca sunt slabi, dar care admira oamenii puternici si se rusineaza de slabiciunea lor. Asa ca lupt contra propriului curent, ca sa spun astfel.
Sunt sceptica acum de faptul ca rezolvarile sunt la noi si la cei din jurul nostru, tocmai fiindca uneori viata pare a ne purta ea cum vrea, in ciuda eforturilor noastre. Si asta e o situatie teribil de frustranta.
Dar noi sa fim sanatosi, mai avem de trecut prin incercari si sa speram ca vom avea totusi si recompense pentru ele , in viata asta ! :)
Trimiteți un comentariu