Lacomia mea turistica. Oare e semn de imbatranire?

marți, 21 august 2012

Dacă mă întrebi ce vicii am, apăi două mă jenează pe mine : cărţile şi excursiile.
De ce-s vicii la mine astea şi nu pasiuni? Fiindcă-s costisitoare şi fără măsură până la iraţional.

Şi-aşa mă gândeam eu ieri noapte (prea cald pentru a visa) că bizară turistă am ajuns şi eu.
Când eram adolescentă vroiam să văd America. Marea USA, desigur. Era musai. Orice mai puţin însemna un eşec major.
Am trecut de adolescenţă şi, deşi n-am ajuns în USA, mi-a cam ajuns cu USA.

Acum mă pasionează Europa. Dar şi aici, ciudat foc ...
În afară de Franţa, pe care aş străbate-o la pas ca un pelerin,
mi-am făcut o listă a locurilor unde vreau să ajung :

Praga (e superbă din vorbele şi pozele altora)
Varşovia (nu-i superbă din vorba nimănui, dar eu confund mereu cehii cu polonezii, e un motiv bun!)
Cracovia (recomandări din plin şi la ea)
Budapesta (de revăzut)
căsuţa lui Heidi (mi-a spus mie un coleg că există şi se vizitează)
Veliko Tarnovo
Sankt Petersburg
şi poate Moscova.

În schimb din România ... tiii, nu vă plictisesc, dar nu mai prididesc să-mi adaug destinaţii pe tot soiul de liste.
Am ajuns la concluzia că mi-ar trebui o rulotă să iau România la străbătut deal cu deal.

Când mi-am dat seama de asta nu mi-a venit să cred : oare când s-a petrecut sucirea asta turistică a mea? Când mi-am 'patriotizat' poftele? Şi de ce?

Aşa o fi la toată lumea? Cu vârsta vrei să descoperi mai întâi ceea ce ai acasă?

De unde ne vin cuvintele. Nu si sentimentele totusi.

luni, 20 august 2012

Am o slăbiciune teribilă pentru wikipedia, cred că doar un labirint din arbuşti mi-ar satisface la fel de mult plăcerea de a mă rătăci. Oricum, labirint natural sau wikipedia, mă găseşti peste câteva ore tot pe-acolo, rătăcind cu savoare.

Astăzi am descoperit că Pieta înseamnă de fapt milă în italiană. (da, nu ştiu boabă de italiană, nici de spaniolă - n-am cultura lingvistică a telenovelelor).

Şi-atunci mi-am dat seama : pieta în italiană, pitie în franceză dar, suprinzător chiar şi în engleză este pity. Numai la noi ... milă.
De unde până unde? M-am frisonat o presupunere, să vezi că mila ne vine de la ruşi.

Am căutat şi da, milă are o etimologie din slavă.
Până şi etimologia funcţionează după legile lui Murphy :
dintre toate, ce cuvânt ne puteau da ruşii? Ori ni l-au dat ei, ori l-am luat noi.
Cert e că na, avem milă de la ruşi. Cuvântul. Dar cu acoperirea în sentiment cum stăm?

Va puteti rezerva o sambata pentru Campina Open MTB !

Poate sunteţi bikeri de duminică. Poate sunteţi privitori de bikeri în orice zi a săptămânii.
Poate vreţi să respiraţi nişte aer mai 'verde'. Poate vreţi să faceţi o faptă frumoasă.
Sau pur şi simplu poate vreţi să asistaţi la ceva ce nu vedeţi oricând.

Vă propun CAMPINA OPEN MTB 2012 - RACE FOR AUTISM !

Pe data de 8 septembrie.

Evenimentul are şi un scop caritabil - participanţii vor achita o taxă de înscriere, de suma astfel obţinută beneficiind proiectele pentru copiii cu autism.
În plus, organizatorii doresc să încurajeze un stil de viaţă sănătos, dar şi să promoveze această zonă a judeţului Prahova.

Împrejurimile Câmpinei sunt chiar frumoase, eu una n-aş face faţă unei curse de mountain bike, dar mi-ar plăcea să asist.

Dacă sunteţi interesaţi de această competiţie puteţi afla mai multe informaţii direct de pe site-ul organizatorilor http://campina-mtb.ro/

Nu ma intrerupe in exercitiul functiunii. Dar raspunde-mi!

sâmbătă, 18 august 2012

Da, ştiu, bărbat sau femeie, fiecare din noi are cel puţin câte o dambla. Numai că unii se cred mai perfecţi (!) decât TGV-ul şi nu vor s-o recunoască.

Una din maniile mele, cred că-i tipic feminină, e valul gospodăresc. Nene, când mă apucă, rar e drept, e de rău : spălat, călcat, cusut, dat cu aspiratorul, vreo 3 zile nu mă poţi opri.

Încearcă numai să-mi spui să iau o pauză şi rişti să te întind pe scândura de călcat! Doar ca să trec cu fierul fierbinte şi peste tine.

Momentan eu una sunt în faza de 'încă nu mi-a înţepenit spinarea' şi 'deja nu mi-au amorţit toţi muşchii'.

Oricât de greu de înţeles ar fi femeile, când dau în mania curăţeniei e clar că devin 'transparente' : ceva le nemulţumeşte, stau să izbucnească.
 Tu Fii mulţumit că subconştientul feminin se manifestă mai întâi print-un elan de curăţenie. Apoi fă-ţi cruce cu limba de trei ori şi doreşte-ţi ca femeia să fi epuizat cât mai multă energie în faza asta. Dar aşteaptă-te şi la ce e mai rău!

Acum însă eram şi eu curioasă : care-i mania bărbaţilor în momentele astea de frustrări acumulate?
Care-i ticul tipic masculin?
Sau bărbaţii nu se transformă în oale sub presiune?

Achitarea de datorie

Cu memoria încă stau bine, cu execuţia mai prost.

Kadia mi-a adresat un set de 11 întrebări, le răspund cam după o lună, din varii motive care se întind de la vacanţa mea până la vacanţa pc-ului meu.

1. Care este cea mai veche amintire pe care o aveţi?
Prefer să n-o povestesc, nu-i tocmai veselă.

2. Primeşti ca premiu o invitaţie la cină cu un scriitor contemporan. Pe cine aţi alege şi de ce?
Am să aleg dintre scriitorii străini : Amos Oz pentru că este un povestitor minunat sau Paul Auster pentru că are nişte ochi care mă fascinează.
Dar cred că i-aş lăsa pe amândoi cu paharele în mână dacă m-ar invita Radu Beligan la masa lui. (am ieşit din subiect, dar imaginaţia mea n-are stavile când e vorba de cine.)

3. O slujbă cu orar fix şi venit constant sau o slujbă cu orar neprevăzut, riscuri mari dar bănoasă?
Cea cu orar fix. Oricum n-am noroc la slujbe bănoase, de ce să mă mai aleg şi cu riscuri mari?

4. Dacă v-aţi întoarce la 18 ani aţi alege acelaţi drum în viaţă?
Hmmm ... tare interesantă întrebare, e chiar potrivită pentru mine, ... dar chiar nu ştiu.
N-ar trebui să mai aleg acelaşi lucru, dar cumva cred că lucrurile nu se puteau întâmpla decât aşa cum s-au întâmplat şi că trebuia să parcurg drumul ăsta ocolit.

5.  Care credeţi că a fost cea mai proastă decizie din viaţa voastră şi cum aţi schimba-o?
Răspunsul e legat de întrebarea de mai sus în cazul meu.

6. Între un concert şi o seară într-un apartament de hotel de 5 stele?
Simplu : concertul şi apoi un party în vreun club unde să dansez până în zori.
Pentru că tot ceea ce înseamnă 5 stele pentru mine e plictiseală majoră pe bani mulţi. 4 pereţi am şi acasă, le pot lipi eu 50 de stele.

7. Ideea din filmul Indecent Proposal cu Demi Moore şi Robert Redford, aţi accepta?
Nu, dar aş dori ca soţul meu să fie Robert Redfort şi nu Woody Harrelson.
La drept vorbind, n-aş accepta în primul rând să fiu soţia unui antipatic cu muşchi precum Harrelson.

8. Partenerul de vis este ambiţios sau blând?
Aici nu înţeleg exact opoziţia, am să o transform între uşor 'agresiv' sau 'blând'.
Păi dacă-i de vis nu e nici brută, dar nici căţeluş. E pur şi simplu stăpân pe el, gândirea şi reacţiile lui.

9. Defectul uman ce mă deranjează cel mai mult.
Ipocrizia, pentru că-s genul care preferă să dea cu bâta-n baltă dar să spună ce gândeşte decât să o dea cotită după 3 cireşi. Nu suport să nu ştiu cu cine am de-a face : dacă eşti mârlan fii mârlan, dacă eşti rea fii rea, dar s-o ştiu şi eu şi poate am să ţin la tine oricum, doar să ştiu ce fel de om eşti.

10. Bloc sau casă? Motivaţi alegerea.
Hmm ... momentan aş prefera o colibă în vârf de deal, să-i văd de sus, dar de departe pe toţi.

11. Care este ultima carte citită care v-a plăcut?
Ha! Îs trei la număr deja, toate trei în serie, am avut noroc. Am de gând să scriu şi pe-aici despre ele.

Să ne găsim cu bine deci, avem ce citi şi-avem la ce 'ideali' să visăm !

As fi sedus pe oricine, dar n-aveam fusta magica

joi, 16 august 2012

N-am studii de medicină, habar n-am cum e cu fizica optică dar tocmai am avut o revelaţie din sfera asta. Bine, dincolo de chestia din titlu. Mi-am dat seama că îmi pot pune singură un diagnostic retroactiv : am fost mioapă din copilărie, fără să o ştiu.
Am şi dovada, vine acuşi.

Când aveam vreo 13 ani mi-am dorit teribil de mult o fustă neagră. O anume fustă neagră. Se şi găseau, le ţin minte şi acum : mini, dintr-un material elastic şi creponat. 
Însă erau prea scumpe pentru nişte fuste prea mini, aşa încât ai mei au zis scurt şi ne-cuprinzător NU.

Am fost devastată de răspuns.
Eram convinsă că l-aş fi sedus în fusta aia. Nu conta pe cine de fapt. Aş fi făcut furori.

Astă seară am auzit cântecul la Wyl fm şi mi-a făcut poftă nebună de dans.
Acum însă când am dat re-play pe youtube şi m-am uitat la clip ... stupoare !

Uitaţi-vă la clip : îi unul din cele mai faine făcute vreodată, muzica e cu poftă, n-o să pierdeţi aiurea 5 minute.
dar mai ales uitaţi-vă să vedeţi ce îmi doream eu atât de mult la 13 ani : FUSTĂ precum a tipei din clip!

Şi-apoi vă invit să-mi infirmaţi auto-diagnosticarea :
eram mioapă încă de la 13 ani, deşi habar n-am avut!



Una din zilele alea in care ... eu asa, tu asa, fiecare cum poate

marți, 14 august 2012

Ştiţi senzaţiile momentelor aloră în care eşti în sfârşit aproape de ceea ce ţi-ai dorit : euforie, gâdilat în stomac, entuziasm. mai ai puţin şi pipăi visul, deja îl simţi pe vârfurile degetelor.
Şi pe urmă, cât zici harşt, te trezeşti că te ustură palma : ţi s-a dat peste ea, gata cu visul, nu se poate, e intangibil.
Unora li se întâmplă să pice aşa din copacul cu extaz fie din pricina iubitului, fie a slujbei, desigur, ideală.

Mie mi s-a întâmplat din pricina unei vacanţe. A vacanţei aproape perfecte.

Ei şi în zile ca astea, când nimic nu-ţi reuşeşte, nici măcar micile diversiuni ale atenţiei de la marele eşec, fiecare reacţionează după umorile din care-i compus :

Femeile se-apucă de plâns, smiorcăit sau nervos,
Bărbaţii înjură, unii banal, vulgar, alţii cu talent inventează înjurărături caraghioase,
Băutorii - beau,
Băutorii cu probleme recente de stomac privesc sticla şi sughiţă uitându-se,
Agitaţii caută motivul să izbucnească, de genul 'ai respirat mai tare decât pot să suport',
Calmii devin bidimensionali, intră în împărăţia catatoniei,
Catastroficii cred că-s singurii blestemaţi,
Ofticoşii găsesc vină întregului univers.

Eu mi-am luat chinezul lângă mine să mă consoleze.
Voi sunt sigură că sunteţi mai raţionali decât mine, fără uitat în urmă după un prea frumos plan eşuat.
Nu-i aşa că de-ăştia îmi sunteţi?

Se mai schimba oamenii, dar chinezii ma sperie

sâmbătă, 11 august 2012

Nu credeam că urmărind Olimpiada o să mă ia cu griji pentru soarta internetului.

Urmăresc de ani de zile atletismul, e sportul meu preferat. Cu chinezii la atletism - mai rar până acum ceva ani.
Normal că au progresat şi aici de-am ajuns să vedem un recordmen mondial chinez tocmai într-o probă de sprint, 110 m garduri.

Doar că până anul ăsta chinezii se remarcau prin tradiţionala inepresivitate. O medalie de aur le zmulgea maxim un zâmbet. Nu ţopăiau, nu zbierau, doar mulţumeau disciplinaţi.
Nici nu puteai găsi antiteză mai frumoasă la circul - expansivitatea - exteriorizarea (cum doriţi să o numiţi) specifică americanilor.

Ei bine, de la Olimpiada asta lucrurile s-au schimbat : chinezii se exprimă !
Şi nu mă refer la saluturile 'pioniereşti' (pe care le-am văzut executate de reprezentanţii multor naţiuni).
Chinezii mei -sportivi sau sportive- au aruncat la coş cultul sobrietăţii demne (şi la victorii şi la înfrângeri) şi-au început o defilare de bezele, bătăi cu pumnul în piept, sărituri în extaz şi alte valuri emoţionale.

Nu cred că vă daţi seama de implicaţiile unui miliard de indivizi dedaţi brusc la expresivitate :
păi dacă fiecare chinez din ăsta de tip nou începe să adauge doar două emoticoane la fiecare mesaj plus un 'te pupic' sucombă în neant internetul ca şi cum n-ar fi fost vreodată.
Vedeţi? de-asta sunt eu tradiţionalistă. (emoticon care zâmbeşte)

Nu ne mai indragesc rusii?

vineri, 10 august 2012

De câtă complexitate să fiu şi eu în stare?
Aparent de nivelul ţaţei Floarea care vede alergînd gâsca şi strigă 'săriţi, vine vulpea!'.

Cam aşa şi eu, găsesc repede pe cine să-mi pice înjurătura când nu-mi convine ceva. (bine, înjurăturile mele conţin doar purici şi pisici, dar asta e altă poveste).
Hai că iar am început cu ideea din deal ca să ajung peste 3 văi.

Cum căutam eu remedii contra caniculei ce-mi spun ei mie, Hapi2233 şi Coolnewz ?
Că la ei acolo, ja-ja, nu doar că e bine, ba chiar e uşor răcoare.

Şi brusc m-am enervat. Pe ruşi, desigur.

Eu aşa ştiu din geografia clişeelor :
că dacă-i cald ne înfierbântă africanii saharieni (nu mă pronunţ în privinţa lor, că acoperiţi din cap până-n picioare nici nu-mi dau seama dacă-s băieţi faini sau nu)
iar dacă ne ia cu răcoare ... eheee, atunci înseamnă că suflă înspre noi ruşii.

N-au trimis vara asta nici o briză spre noi vecinii, pe când spre alţii ...
De-asta spun, tendinţele climatologice arată că ruşii ne-au lăsat şi s-au împrietenit cu nemţii.
Parcă văd că la iarnă or să-şi schimbe atitudinea şi-or să ne pupe din nou!
Păi nu-i frumos aşa! Cui îi plac prieteniile de-o iarnă?

Calatorim, citim, ne veselim dar mai si gandim

joi, 9 august 2012

Acum 6 luni când mi s-a dat de citit cartea Călătoriile lui Gulliver am crezut că e o greşeală. Doar Gulliver e o carte pentru copii, nu-i aşa?

Ei bine, nu! Scrierea lui Jonathan Swift e una din acele cărţi '2 în 1' : le citeşti copil fiind atras de imaginaţia glumeaţă şi de suspansul poveştii. Şi-apoi, dacă le reciteşti ca adult, descoperi o serie de semnificaţii despre lume deghizate în acea poveste de copii.

Călătorim alături de Gulliver prin tot felul de lumi bizare. Pierdem astfel -aparent- legătura cu viaţa cotidiană şi alunecăm pe rând în lumea omuleţilor, în cea a giganţilor, ajungem pe o insulă aeriană ce navighează în jurul teritoriului de la sol printr-un magnet pe post de cârmă şi încheiem periplul printr-o incursiune într-o lume egalitară a cailor înzestraţi cu gândire şi limbaj.

De ce să citim ca adulţi cartea asta?
Argumentele merg de la plăcere la utilitate. Se citeşte uşor şi e amuzantă.
Însă e şi o lectură tonică. Eşti deprimat de ceea ce vezi în jurul tău, de situaţia din ţară şi crezi că aşa ceva se poate numai în România anilor noştri. Citeşte-l pe Swift şi vei pricepe că lucrurile se întâmplă cam la fel oriunde! Şi dintotdeauna, doar cartea e scrisă pe la 1700. Poate doar amploarea aspectelor negative să difere.

În fapt Călătoriile lui Gulliver sunt o critică a Angliei contemporane lui Swift, a viciilor oamenilor şi a tarelor sociale. Avem parte de corupţie, favoritisme, ambiţii stupide. Avem un savuros pamflet asupra inutilităţii cercetărilor ştiinţifice ale Academiei. Culmea, partea asta nu s-a schimbat deloc până în ziua de azi - oamenii de ştiinţă englezi sunt faimoşi pentru numărul mare de studii pe teme imbecile.

Gulliver la urma urmei e la fel de dezorientat în aceste lumi potrivnice pe cât suntem noi astăzi.
Şi la fel ca noi trebuie să găsească o cale de a se strecura printre toate pericolele.

Voi în schimb nu trebuie să înfruntaţi nici un pericol ca să citiţi cartea, v-am lăsat eu link-ul de unde o puteţi cumpăra.
Iar dacă v-aţi dori să citiţi şi The Hobbit, atunci participaţi şi voi la concursul organizat de Kriogen cu sprijinul Librariei Online Carti Diverse.

Racoriri de toate felurile

Câteva zile în şir Internet Explorer nu a vrut să-mi deschidă blogurile. Nici pe ale voastre, nici măcar pe al meu. O fi încercat să îmi transmită un mesaj indirect. Încă refuz să-l iau în seamă.

Ieri problema asta văd că s-a remediat, din senin, la fel cum apăruse.

E interesant că situaţia a coincis cu unele din zilele cele mai propice pentru saună la domiciliu.
Singurul lucru care îţi mai trebuie când te înroşeşti din lipsă de aer respirabil este o porţie de nervi. Dar pe urmă îţi dai seama că la urma urmelor o fi avînd şi computerul 'rău de căldură', de ce să suferi doar tu de termosensibilitate?

Nu ştiu voi cum v-aţi răcorit, eu am adoptat o dietă formată din
iaurturi, fructe şi sorbet de lămâie. A funcţionat. Plus un evantai burghez drept accesoriu util.
Poate v-aţi găsit şi voi propria reţetă de răcorire. Sau poate v-a durut şi pe voi capul de la căldură pur şi simplu?
Orice, numai de aer condiţionat nu-mi vorbiţi.

Cand e momentul potrivit sa spui 'te iubesc'? Exista el?

miercuri, 8 august 2012

Poate-s eu exagerată să nu spun 'te iubesc'. Poate.
Poate-s eu nepricepută să-mi exprim sentimentele. Cu siguranţă.
Cum spui 'te iubesc', îmi imaginez şi eu nişte situaţii.

Tatălui, care oricum e om sobru şi nu suferă sentimentalismele?
Pică varianta aici, că doar ţi-a zis că-l enervează declaraţiile.

Mamei care gestionează desigur bugetul familiei?
Probabil ceva de genul 'Mami, eu te iubesc. (pauză pentru respiraţie şi pentru impactului mărturisirii, am văzut eu că aşa rostesc la teatru după o replică importantă. sau înainte uneia importante?...) Am şi eu nevoie de nişte bani!'.

Bunicii?
'Buni, să ştii că te iubesc! Mai ai dulceaţă din aia de care mi-ai dat acum şase luni când am trecut pe la tine?'.

Prietenului bun, cel pe care îl simţi ca o parte din tine sau cu care ai vrea să semeni  ?
Asta mi se pare încă şi mai greu. Cum să-i spui omului ăsta că îl iubeşti fără să fie rost de tăvăliri prin iarbă? Şi de ce să rişti o prietenie pentru o declaraţie stupidă?
Că doar tu tot enorm o să ţii la omul cu pricina, iar el tot două cepe degerate o să dea pe tine şi dacă-l iei cu iubesc-ul şi dacă nu.

Din câte vedeţi, nu pun problema lui 'te iubesc' către iubit sau iubită.
Acolo sunt de părerea poetului - e mai bine să spui mai bine după : ... 'ce mult te-am iubit, Paraschivo'

Da' la voi? La voi când e momentul potrivit să spui 'te iubesc'?

p.s.  am numit-o declaraţie stupidă fiindcă e o înşiruire de sunete atât de folosită în zilele noastre în raport cu  sentimentul pe care îl denumeşte încât mi se pare golită de orice conţinut, cam de valoarea lui 'mi-e foame'.

Cotele apelor blogosPHerei si descrierile pestilor

marți, 7 august 2012

Plecat-am cu lacrimi în ochi către blogmeet. De somn şi alte cele.
M-am întors cu lacrimi în ochi. De căldură.
Între cele două sesiuni de lăcrimări discrete s-a ţinut o întâlnire a blogărilor prahoveni.
Locul a fost inedit, dar foarte potrivit : sala din Ploieşti unde se ţin mai multe cursuri de dezvoltare personală şi profesională.

Eu am numărat 20 de blogări, cu onorabila de mine cu tot, deci participare serioasă.
Scopul declarat, la fel de serios : să mai facem o tentativă de a ne organiza într-o comunitate.
Kriogen ne-a prezentat coerent : motivaţiile posibile, exemplele mobilizatoare.
Ba chiar şi-un filmuleţ cu un anume chinez din care eu, mai tare de urechi, n-am auzit decât ceva legat de pălincă. Deci presupun că omul o fi zis 'bă, voi în Ph sunteţi tari ca palinca!'.

Înainte să încep cu remarcile picante am totuşi câteva descrieri ale participanţilor, ale celor pe care îi cunosc :
Marius a rămas la fel de tăcut, cred că noi avem o problemă cu vorbitul în public. Sau măcar cu nelăsatul vorbitorului să îşi termine ideea, aşa cum am văzut că practică alţii.
Răzvan a rămas şi el la fel. La fel de pătimaş în discuţii.
Bogdan Doicin şi el neschimbat, sesizează aspecte importante dar se supără mult prea uşor.
Silviu sau errmy care m-a lăsat paf cu telefonul său aproape bidimensional -şi asta o spun eu, care-s în stare să remarc un telefon numai dacă găteşte.
George la fel de nedispus la o atitudine serioasă, m-a mirat doar că nu şi-a utilizat aparatul foto.
Bogdănel la fel de bine-dispus şi de pozitiv în gândire.
John mai slab într-adevăr dar mult mai prezent verbal şi cu multă atenţie pentru un limbaj profesionist.
Livia care ne aduce acelaşi aer adolescentin .
Dana Schiopu cu acelaşi tact pe care l-am admirat şi cu alte ocazii
şi Haotik cu acea atitudine a lui care îţi dă impresia că ştie să lase de la el şi că acceptă remarcile critice cu zâmbet.
Waven la fel de morocănos offline, cu greu ghiceşti în el omul care scrie de multe ori textele acelea minunate şi cu substanţă care te ating .
Aditza care nu a fost la fel de, pur şi simplu pentru că de la el nu ştii niciodată la ce să te aştepţi.

Două persoane pe care le-am cunoscut cu această ocazie :
Andrei Terecoasa cu nişte ochi incredibil de verzi, credeţi-mă când vă spun că ar putea face reclamă la produse cosmetice numai datorită ochilor. Discret dar cu atitudine pozitivă.
şi Ştefan Ene - tocmai omul infiltrat printre noi care putea să ilustreze subiectul discuţiei, dar care a rămas destul de tăcut. Site-ul lui Ştefan, filme-carti.ro este un exemplu bun de profesionism şi de perseverenţă cu un blog de nişă.

L-am lăsat la urmă pe Kriogen. Fiindcă el n-a fost deloc la fel.
Ba din contră, a fost revelaţia zilei pentru mine. Dincolo de prezentarea interesantă ca format (chiar inedit pentru mine), Nu mă aşteptam din partea lui să dea dovadă de atâta echilibru şi maturitate. Să ascundă atâta abilitate de a gestiona o sală de oameni orgolioşi, chiar prea orgolioşi. E şi o şmecherie în felul ăsta de a fi, dar e de apreciat că a ştiut să pondereze pornirile unora, să oprească alunecările de la subiect, să echilibreze cât de cât intervenţiile tuturor şi să acorde atenţie fiecărei idei.
E mult mai mult decât pot spune despre vreo alţi doi participanţi care NU ştiu să asculte.

Ce mi-a rămas în minte de la pro-blog-meet? În afară de ochii lui Andrei? Şi atitudinea matură, raţională şi de rabin a lui Kriogen?
Tricoul excelent al lui Waven, cred că îl reprezenta la fel de mult precum unul inscripţionat cu numele său. Mi-a plăcut.

Absenţi : 3ditorial, Cojo, Tibi, Eduard, Rareş.

Ce n-am înţeles?
De ce vii la o întălnire ca să stai cu nasul în laptop? Este o declaraţie de sfidare în fapt?
plus
Ce treabă poate avea un ONG cu noi. Ce îi putem noi oferi din ceea ce el n-ar putea face direct.
Adică ideea lui Aditza era interesantă : să aducem împreună trei actori sociali din spaţiul prahovean :
firmele - ploieştenii - blogosfera.
Fiecare avea ceva de câştigat, scopul era şi el unul frumos.
Cred că el a intenţionat ceva simplu şi care să stimuleze acţiunea în comun în general.
Bun, se pare că lucrurile simple nu se pot realiza decât complicat, dar oricum ideea cu ONG-ul nu atinge decât scopul final al ideii lui Aditza şi lasă deoparte scopurile secundare.
Pe urmă n-am înţeles rostul întrebării 'de ce familia X?'.
Şi a început nene un soi de concurs inept de genul 'care cunoaşte familia cea mai nevoiaşă'.
Apăi să fim serioşi, pe modelul ăsta nu facem niciodată nimic, fiindcă întotdeauna va fi altul mai nenorocit.
Când ţi se propune să ajuţi pe cineva şi tu întrebi 'da' ce-are ăla special?' e semn că nu prea ai chef de ajutat.

Argumente pentru care apele blogosPHerei rămân tulburi:
- replici de genul 'era unul care a făcut un logo pentru noi, nu mai ştiu cum îl chema' sau 'anul trecut era un alt bloggăr care vroia un videoblog, nu-i mai ştiu numele'
- ridicări de mâini cât spicele la dorinţa de cooperare şi apoi articole care n-au nici link-uri către colegii de cooperare
- înţepături încă vizibile între blogări pe baza celor două grupuri create în urma certurilor

O intuiţie personală venită din spiritul feminin exagerat de critic?
O oarecare tendinţă a lui Ionut de a se impune, poate veni şi din experienţa organizatorică pe care ne-a subliniat că o are.
Eu una îi urez baftă lui Kriogen, mi se pare spiritul echilibrat de care noi pe-aici ducem lipsă.
Avem deci două ingrediente până acum : dorinţa de a organiza proiecte comune şi un cap limpede.
E un punct de plecare. Rămân să vedem cum stăm cu înotul.

Lume, lume! Avem lepse, lepse lacome

vineri, 3 august 2012

Primit-am deci faimoasa leapşă monstru - adică aia pe care dacă o primeşti de la 3 persoane se tranformă în trei seturi diferite de întrebări.
Fără alte vorbe deci trecem direct la executarea monstrului.

Mai întâi tre' să postez cică o imagine dată. Nah, o postez dacă-i musai, deşi asta e prima şi sper că singura oară când trântesc pe blog ceva ce nu pricep ioc şi care, colac peste leapşă, mai e şi roz!


Acum că am postat imaginea asta cu inimioară, tre' să înşir 11 lucruri despre mine. Voyons ...
1. Mă numesc Mihaela
2. Mi-a displăcut dintotdeauna prenumele meu
3. De câţiva ani am reuşit să mă împac totuşi cu prenumele meu
4. Sunt fan D.M. Pentru cei mai tineri, asta e o formaţie neclasificabilă numită de fapt Depeche Mode
5. Mi-ar plăcea să hibernez iernile, dar să nu mi se scadă din durata de viaţă
6. Nu suport să mi se spună 'trebuie să se facă aşa' fără să primesc argumente
7. Sunt de-o fidelitate ce merge pe muchie cu prostia
8. Gafez deseori din naturaleţe
9. Alteori deranjez fiindcă nu obişnuiesc să spun adevărul în mod voalat
10. Nu-mi place să mă găsesc la mijloc între două tabere care se acuză reciproc
11. Restul le mai găsiţi şi voi dacă sunteţi curioşi citindu-mă, fiindcă nu-mi plac autodescrierile directe - deci totuşi am spus direct, pe şleau şi fără ocolişuri 11 lucruri despre cea care scrie aici

Şi-acum pasul 3, anume răspunsurile la întrebările ce mi-au fost adresate.

Setul 1 , al lui Vladimir :
1. Ce carti de bucate aveti in casa si cat de des le folositi?
Hihihihi, Vladen, chiar m-ai nimerit : nici o carte de bucate, folosită chiar zilnic.
2. Ce gen de hobby/pasiune/interes aveti?
Sunt fan DM, asta e mai mult decât un hobby şi le am cu cititul în general.
3. Cu ce gest/actiune/strategie va poate lasa un barbat in fund? Adica care-i punctul slab si usor exploatabil de un mascul al speciei?
Îmi plac oamenii care ştiu lucruri pe care eu nu le ştiu. Deci dacă un bărbat îmi vorbeşte bine şi frumos despre vreo bălărie care pentru mine e miezul existenţei, pfff, sunt fascinată!
4. Preferati o casnicie clasica (ea cu cele femeiesti, el cu cele barbatesti) sau una moderna (fiecare cum apuca)? Presupunem ca in ambele fiecare isi face treaba pe bune. Nu trage nici unul chiulul.
Sunt atât de clasică încât mă mir câteodată de data mea de naştere - căsnicie clasică, patriarhat, supremaţia gândirii masculului, tot!
O singură menţiune : nu-s atât de sigură că eu cred în căsnicie.
5. Daca ati fi fortata sa alegeti intre un roman realist (stil Ion, Morometii, autobiografii, biografii)  si o carte de fictiune (stil Hobbit, Lord of the Rings, Games of Thrones, Wheel of Time) ce ati alege?
Depinde de dispoziţie, oricare. Mai puţin s.f., pe-ăsta nu-l mai pot citi acum.
6. Ce parere aveti despre hobbiurile si pasiunile sotului?
Al cui soţ?
7. Ce meserie v-ar fi tentat sa faceti daca erati barbat?
Ai atins un punct nevralgic : cred că aş fi murit de foame şi de presiunea responsabilităţii dacă eram bărbat (presupunînd că mi-aş păstra caracterul, psihicul şi mentalitatea actuale)
8. Fata de ce neam aveti antipatii/dispret?
Antipatie da, am, inexplicabilă : faţă de nemţi. Şi faţă de noţiunea de perfecţiune în general.
9. Ati invidiat vreodata situatia/modul de viata/norocul alteia?
Nu norocul, ci tot felul de a fi al colegei mele de bancă din şcoala generală. Acum mi-e dor de ea teribil, mă întreb ce-ar spune dacă aş recunoaşte că o invidiam.
10. Cam cat de des va prefaceti interesata in legatura cu ce vorbeste un barbat doar ca sa-i faceti placere? (desi vi se absolut rupe in paispe?
Nu prea le am cu prefăcutul. Ori mă interesează, ori nu-l ascult sau virez discuţia. Când sunt domenii la care nu mă pricep spun apăsat.
11.  Care-s caracteristicile de baza pe care trebuie sa le aiba un barbat ca sa fie “dezirabil”?
Să fie subţirel (nu-mi plac oamenii corpolenţi), să aibă ochi frumoşi, să ştie să povestească şi să facă dovadă că gândeşte ceea ce spune. Chiar dacă gândeşte ticăloşii!
Bine, asta ca o schiţă în creion la care esenţialul e mereu printre lumini şi umbre.

Setul 2, de la Aditza :
  1. Ce vicii ai?
Prefer să aleg definiţia viciului care implică mari cheltuieli şi fără frâu : în sensul ăsta mă viciază cărţile.
  1. Cati prieteni poti strange laolalta sa  beti o bautura banala intr-o zi normala?
Hai că prieteni vreo 2, 3 mai strâng, depinde de zi. Dar nu-mi pot strânge verii nicicum şi asta e trist.
  1. Crezi ca exista  un Creator  al Universului cu tot ceea ce contine el?
Da, cred că există această forţă, principiu, Dumnezeu.
  1. Daca  ai putea calatori oriunde in spatiu, unde ai alege sa te duci prima data?
Nu, nu mă atrage spaţiul. Dă-mi 3 dealuri şi le pot face un univers întreg de străbătut la pas. Şi chiar mai mult.
  1. Ce reprezinta sexul in viata ta?
Despre credinţa mea şi despre sex nu pot vorbi, ţin doar de mine.
  1. Ti se intampla  sa ai momente de deja-vu?
Da, am trăit astfel de senzaţii bizare. Nu mi le-am putut explica, dar sunt fascinante.
  1. Te-ai drogat vreodata? 
Dacă te referi la droguri, ierburi chestii, nu. Nici măcar nu m-am îmbătat vreodată. Şi nici bunjee-jumping nu am făcut. Sunt plictisitoare. Dar de îmbătat totuşi aş vrea să mă îmbăt o dată în viaţa asta.
  1. Spui "te iubesc" celor  ce merita sa le spui?
Nu, n-am spus nimănui, niciodată. Celor faţă de care am simţit asta, că dacă merită … asta nu o ştiu şi nici nu mi se pare că e prea important.
  1. Stii care e sensul vietii sau nici macar nu te intereseaza subiectul asta?
Câteodată cred că e lipsită de sens, alteori … nu cred că îl ştie cineva, dar important e să ne găsim un scop personal, dacă nu chiar un sens.
  1. Care este parerea generala despre tine?
Dacă n-aş fi atât de delăsătoare aş fi avut cu totul altă viaţă, poate fi un minus sau doar o constatare.
  1. Esti multumit cu  modul de viata pe care il ai?
Da, încerc să trăiesc aşa încât să îmi placă viaţa mea.

Setul 3 de întrebări, de la Florin, Pedagogul :
  1. Ce părere aveţi despre mine, cum mă percepeţi? Dar despre blog?
Păi ceea ce m-a atras la blogul este mentalitatea, una destul de clasică, apropiată de a mea. Deci un tip bine-crescut, cu o gândire sănătoasă, uşor ne-adaptată vremurilor fără cap şi coadă de azi. Blogul sper că te reflectă în mod sincer, eu aşa cred.

2. Dacă ar trebui să alegeţi între iubire şi bani, ce aţi alege? De ce?
Iubirea, clar. Întotdeauna am făcut numai alegeri păguboase, dar merg pe principiul sufletului mulţumit, nu al stomacului plin.

3. V-aţi îndrăgostit vreodată la prima vedere? Aţi suferit din dragoste?
Da, m-am îndrăgostit la prima vedere. Şi da, ca oricine, am suferit. Deşi cred că există şi iubiri norocoase.

4. Aţi avut vreun câştig de pe urma blogului? Dacă da, ce fel de câştig?
Da, am câştigat 3 premii. Bani nu. Am luat cuvântul câştig în sens concret.

5. Ce fel de muzică ascultaţi? Aveţi vreun artist/trupă preferat/ă?
Ascult multă muzică, sunt fan DM, îmi place mai ales muzica anilor ’80.

6. Aveţi vreun animal de companie acasă/la bloc?
Un motan, deşi aş vrea mai mulţi. Dar …

7. Aţi fost în străinătate? Unde şi cu ce scop?
Da, am fost şi sper să mai ajung şi la anul, cu acelaşi scop : pentru concertele DM.

8. Practicaţi vreun sport anume? Sau faceţi din toate câte puţin?
Mers pe jos, îl consider sport. Mi-ar fi plăcut să pratic baletul. Dar n-am talent oricum.

9. Care e mâncarea voastră preferată? Vă place să gătiţi?
Nu sunt gurmandă, aşa că de gătit nu ştiu să gătesc nimic.

10. Ce fel de persoană sunteţi? Descrieţi-vă în 3 cuvinte.
Asta e foarte greu, Florin. Delăsătoare, împăciuitoare şi prea meticuloasă.

11. Ce vă face să reveniţi pe un blog şi să lăsaţi comentarii?
Fie îmi place cum e scris, fie mă regăsesc în opiniile celui ce scrie.


Teoretic urmează încă vreo 101 paşă în leaşa asta, gen creat alt set de întrebări, dat mai departe ...
Chestia e că mie nu-mi place lăcomia, iar leapşa asta e chiar lacomă, vrea 11 link-uri.
Drept care simt nevoia să fiu la fel de excesivă : n-o tăguiesc nimănui!

p.s.  n-am recitit postarea asta, nu mă ţine nici pe mine răbdarea să citesc atâta, darămite pe voi!
Aşa că n-am de la cine să-mi cer scuze pentru eventualele greşeli.

Onorabilitatea mea, plus minus o saptamana

Joi am promis că vineri rezolv cele două lepşe primite.
E drept, asta se întâmpla joia trecută, iar vinerea promisă era tot cea trecută.

Dar pot să demonstrez că proverbul cu nelăsatul pe mâine n-are acoperire. În plus, nici nu oferă un sfat înţelept. Dovada concretă? Apăi între timp am primit încă o dată aceeaşi leapşă.
N-ar fi fost păcat să fiu promptă?

Să vedem deci :
prima oară am setul de întrebări trimis de Vladimir, a scris el că încearcă astfel să-şi demonstreze o teorie personală.
apoi este setul de întrebări trimis de Aditza care bănuiesc că ştie deja la ce întrebare am să refuz să răspund.
iar cel mai recent set este primit de la Florin, care mă întreb dacă mai este tot la fel de nerăbdător să treacă vara ...

Revin pe seară cu toate aceste 3 în 11, fiindcă momentan mai am o urgenţă :
să-mi recapăt onorabilitatea şi faţă de o anume bibliotecă din oraş.

p.s.  sper că măcar de data asta să fie contorizate link-urile, am schimbat strategia şi am optat pentru link către cel mai recent articol, văd că link-urile direct către blog-uri nu apar mai deloc.

Cum ajung eu la Rosia Montana?

joi, 2 august 2012

Iar e FanFest anul ăsta, între 15 şi 19 august.

Probleme sunt 4 la număr, pentru mine :
- nu pot să mă hotărăsc decât cu câteva zile înainte, depind de prognoza meteo, dacă plouă îmi anulez vacanţa
- vreau să îi ascult pe Kumm şi Luiza Zan, ce figurează printre invitaţi, dar organizatorii nu au postat încă programul pe zile (nu pot totuşi sta toate cele 5 zile, deşi aş vrea)
- e posibil ca, aşteptând prognoza meteo precisă, să nu mai găsesc cazare. Locurile de cazare în Roşia Montana sunt totuşi foarte puţine.
Iar limita mea minimă de cazare rămâne încă hostelul, nu mă văd prea bine stând la cort.

Problema principală este însă TRANSPORTUL. Pentru persoanele ca mine care n-au maşină.
Ar fi următorul traseu :
- tren până în Alba-Iulia, microbuz către Abrud şi apoi pe jos vreo 7 km până la Roşia Montana.

Numai că orarele sunt atât de aiurea, nimic nu se brodeşte cu nimic, încât ori dorm o noapte în gară, ori înnoptez în Alba-Iulia.
Singura şansă pentru mine ar fi să găsesc pe cineva care merge acolo cu maşina.
Aveţi voi altă idee pentru mine?

Deghizarile fructelor, cocktail din culori şi gusturi

miercuri, 1 august 2012

Le-am cules săptămâna trecută, dar le-am uitat. Într-o cană pe birou, nici măcar în frigider.
Azi am dat peste ele şi m-am încumetat să gust trei dintre ele.
Arată azi precum cireşele pietroase.
Au gust, surpinzător, de prune.
Săptămâna trecută erau galbene şi acre. Le preferam aşa.
S-au copt în casă, dar eu tot verziturile le prefer.

Eu am preferinţe mai neobişnuite.
Sunt convinsă că voi preferaţi totuşi dulceaţa fructelor.
Şi că nu prea vă plac corcoduşele, nici măcar cele de mai jos.

Asta e şi o dovadă că mi-am rezolvat problemele cu cardul foto numărul 2, e funcţional.
Rămâne păcătosul de card foto 1 de pe care nu izbutesc încă să scot pozele din vacanţă.

Procurorul profesionist gandeste ca un vrajitor

Chiar aşa : există procurori -apreciaţi de alţii- care nu au ajuns încă să înţeleagă principiul de bază al profesiei lor. După ani de zile în care au tot practicat-o.

Exemplul unei procuroare de săptămâna trecută mi se pare flagrant pentru impostura în care se găsesc intelectualii români.
Că impostura asta e generată de o susţinere fanatică - asta mi se pare secundar.

Săptămâna trecută deci procurorul Monica Macovei se dădea de ceasul loviturii de stat cu aerul ei calm şi cu vorba ei apăsată.
Vorbea domnia sa despre frauda pe care urmau să o execute hoţii de la putere. Doar vorbe, nesprijinite de nimic. (cred că a şi încălcat nişte legi ale calomniei cu ocazia asta, aşa, ca procuror.)
Toate bune cu discursul ăsta dacă eşti baba bârfitoare de la colţul uliţei sau Mafalda de Bălceşti.

Doamna Macovei nu prezenta dovezi, dar vorbea despre ceva ce avea să se întâmple. În VIITOR!
Fără probe, astea semănau cu nişte vorbe aruncate de o ghicitoare :
'ai cununiile legate, fato, dacă vei arunca nişte bani buni înspre mine vei cunoaşte sămbâtă, pe la orele 3 noaptea, un bărbat cum nici n-ai visat, că nici nu există, şi-ăla are să te fericească pe tot restul nopţilor tale. Să mor io de n-are să se întâmple aşa, că eu am Harul!'.

Ce mă miră pe mine în contextul în care România toată-i o colcăială de Oracole cu profeţii?
Apăi mă miră că vorbele veneau de la un procuror.
Care trebuie, prin natura profesiei sale, să nu vorbească doar că îl pişcă la limbă.
Care, prin natura profesiei, e prin excelenţă omul logicii şi al faptelor.
Al dovezilor şi al argumentelor. Pe care le cântăreşte post-factum.

Sper doar că Monica Macovei nu confundă logica obiectivă juridică tocmai cu imaginaţia anticipatorie.
Altfel în instanţă domnia sa ar putea acuza oricând un anchetat de ceea ce urmează să facă.
Dacă tot are Harul ...