Ştiţi senzaţiile momentelor aloră în care eşti în sfârşit aproape de ceea ce ţi-ai dorit : euforie, gâdilat în stomac, entuziasm. mai ai puţin şi pipăi visul, deja îl simţi pe vârfurile degetelor.
Şi pe urmă, cât zici harşt, te trezeşti că te ustură palma : ţi s-a dat peste ea, gata cu visul, nu se poate, e intangibil.
Unora li se întâmplă să pice aşa din copacul cu extaz fie din pricina iubitului, fie a slujbei, desigur, ideală.
Mie mi s-a întâmplat din pricina unei vacanţe. A vacanţei aproape perfecte.
Ei şi în zile ca astea, când nimic nu-ţi reuşeşte, nici măcar micile diversiuni ale atenţiei de la marele eşec, fiecare reacţionează după umorile din care-i compus :
Femeile se-apucă de plâns, smiorcăit sau nervos,
Bărbaţii înjură, unii banal, vulgar, alţii cu talent inventează înjurărături caraghioase,
Băutorii - beau,
Băutorii cu probleme recente de stomac privesc sticla şi sughiţă uitându-se,
Agitaţii caută motivul să izbucnească, de genul 'ai respirat mai tare decât pot să suport',
Calmii devin bidimensionali, intră în împărăţia catatoniei,
Catastroficii cred că-s singurii blestemaţi,
Ofticoşii găsesc vină întregului univers.
Eu mi-am luat chinezul lângă mine să mă consoleze.
Voi sunt sigură că sunteţi mai raţionali decât mine, fără uitat în urmă după un prea frumos plan eşuat.
Nu-i aşa că de-ăştia îmi sunteţi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
de multe ori incerci sa te pastrezi solemn si sa nu-ti faci iluzii stiind ca planurile pot fi intoarse peste cap in ultima clipa. DAR te ia valul. Fara sa-ti dai seama ajungi sa te identifici cu "ce ar fi daca" iese asa cum iti doresti. De aici pina la dezamagire este doar un pas!
Mi s-a intamplat recent cu jobul. Am trecut rapid de la extaz la agonie. Evident sunt plina de frustrari si de acuze. Normal ca am gasit rapid vinovatii pentru ca tot ce a tinut de mine am facut. La superlativ, cu dovezi concrete si palpabile. :D :)) Cand au intervenit altii in ecuatie mi-au dat toate planurile peste cap. Si am esuat lamentabil.
Oricat as incerca sa-mi tin echilibrul, ma ia si pe mine valul, vorba lui Coolnewz. In ultimii ani am tot incercat sa ma educ, sa nu mai sar de bucurie in sus una-doua, ca sa simt plouata in clipa urmatoare... Inca ma mai educ in acest sens. :)
Subscriu. E greu sa ma educ
Incerc din rasputeri sa ma bucur EXACT in timpul.....in care mi-am atins deja cu-n degetel visul. Dar imi place si sa anticipez
De fapt anticiparea este o parte a fericirii , nu crezi?
Nici eu nu sunt educata in aceasta privinta. Anticipez momentul in care ma voi bucura de ceva, simt ca plutesc de bucurie, ceea ce inseamna ca orice s-ar intampla mai tarziu, eu am simtit putin din ceea ce era de simtit. Apoi injur ca un birjar, daca nu iese. :))
Trimiteți un comentariu