Chiar aşa : există procurori -apreciaţi de alţii- care nu au ajuns încă să înţeleagă principiul de bază al profesiei lor. După ani de zile în care au tot practicat-o.
Exemplul unei procuroare de săptămâna trecută mi se pare flagrant pentru impostura în care se găsesc intelectualii români.
Că impostura asta e generată de o susţinere fanatică - asta mi se pare secundar.
Săptămâna trecută deci procurorul Monica Macovei se dădea de ceasul loviturii de stat cu aerul ei calm şi cu vorba ei apăsată.
Vorbea domnia sa despre frauda pe care urmau să o execute hoţii de la putere. Doar vorbe, nesprijinite de nimic. (cred că a şi încălcat nişte legi ale calomniei cu ocazia asta, aşa, ca procuror.)
Toate bune cu discursul ăsta dacă eşti baba bârfitoare de la colţul uliţei sau Mafalda de Bălceşti.
Doamna Macovei nu prezenta dovezi, dar vorbea despre ceva ce avea să se întâmple. În VIITOR!
Fără probe, astea semănau cu nişte vorbe aruncate de o ghicitoare :
'ai cununiile legate, fato, dacă vei arunca nişte bani buni înspre mine vei cunoaşte sămbâtă, pe la orele 3 noaptea, un bărbat cum nici n-ai visat, că nici nu există, şi-ăla are să te fericească pe tot restul nopţilor tale. Să mor io de n-are să se întâmple aşa, că eu am Harul!'.
Ce mă miră pe mine în contextul în care România toată-i o colcăială de Oracole cu profeţii?
Apăi mă miră că vorbele veneau de la un procuror.
Care trebuie, prin natura profesiei sale, să nu vorbească doar că îl pişcă la limbă.
Care, prin natura profesiei, e prin excelenţă omul logicii şi al faptelor.
Al dovezilor şi al argumentelor. Pe care le cântăreşte post-factum.
Sper doar că Monica Macovei nu confundă logica obiectivă juridică tocmai cu imaginaţia anticipatorie.
Altfel în instanţă domnia sa ar putea acuza oricând un anchetat de ceea ce urmează să facă.
Dacă tot are Harul ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu