Cotele apelor blogosPHerei si descrierile pestilor

Plecat-am cu lacrimi în ochi către blogmeet. De somn şi alte cele.
M-am întors cu lacrimi în ochi. De căldură.
Între cele două sesiuni de lăcrimări discrete s-a ţinut o întâlnire a blogărilor prahoveni.
Locul a fost inedit, dar foarte potrivit : sala din Ploieşti unde se ţin mai multe cursuri de dezvoltare personală şi profesională.

Eu am numărat 20 de blogări, cu onorabila de mine cu tot, deci participare serioasă.
Scopul declarat, la fel de serios : să mai facem o tentativă de a ne organiza într-o comunitate.
Kriogen ne-a prezentat coerent : motivaţiile posibile, exemplele mobilizatoare.
Ba chiar şi-un filmuleţ cu un anume chinez din care eu, mai tare de urechi, n-am auzit decât ceva legat de pălincă. Deci presupun că omul o fi zis 'bă, voi în Ph sunteţi tari ca palinca!'.

Înainte să încep cu remarcile picante am totuşi câteva descrieri ale participanţilor, ale celor pe care îi cunosc :
Marius a rămas la fel de tăcut, cred că noi avem o problemă cu vorbitul în public. Sau măcar cu nelăsatul vorbitorului să îşi termine ideea, aşa cum am văzut că practică alţii.
Răzvan a rămas şi el la fel. La fel de pătimaş în discuţii.
Bogdan Doicin şi el neschimbat, sesizează aspecte importante dar se supără mult prea uşor.
Silviu sau errmy care m-a lăsat paf cu telefonul său aproape bidimensional -şi asta o spun eu, care-s în stare să remarc un telefon numai dacă găteşte.
George la fel de nedispus la o atitudine serioasă, m-a mirat doar că nu şi-a utilizat aparatul foto.
Bogdănel la fel de bine-dispus şi de pozitiv în gândire.
John mai slab într-adevăr dar mult mai prezent verbal şi cu multă atenţie pentru un limbaj profesionist.
Livia care ne aduce acelaşi aer adolescentin .
Dana Schiopu cu acelaşi tact pe care l-am admirat şi cu alte ocazii
şi Haotik cu acea atitudine a lui care îţi dă impresia că ştie să lase de la el şi că acceptă remarcile critice cu zâmbet.
Waven la fel de morocănos offline, cu greu ghiceşti în el omul care scrie de multe ori textele acelea minunate şi cu substanţă care te ating .
Aditza care nu a fost la fel de, pur şi simplu pentru că de la el nu ştii niciodată la ce să te aştepţi.

Două persoane pe care le-am cunoscut cu această ocazie :
Andrei Terecoasa cu nişte ochi incredibil de verzi, credeţi-mă când vă spun că ar putea face reclamă la produse cosmetice numai datorită ochilor. Discret dar cu atitudine pozitivă.
şi Ştefan Ene - tocmai omul infiltrat printre noi care putea să ilustreze subiectul discuţiei, dar care a rămas destul de tăcut. Site-ul lui Ştefan, filme-carti.ro este un exemplu bun de profesionism şi de perseverenţă cu un blog de nişă.

L-am lăsat la urmă pe Kriogen. Fiindcă el n-a fost deloc la fel.
Ba din contră, a fost revelaţia zilei pentru mine. Dincolo de prezentarea interesantă ca format (chiar inedit pentru mine), Nu mă aşteptam din partea lui să dea dovadă de atâta echilibru şi maturitate. Să ascundă atâta abilitate de a gestiona o sală de oameni orgolioşi, chiar prea orgolioşi. E şi o şmecherie în felul ăsta de a fi, dar e de apreciat că a ştiut să pondereze pornirile unora, să oprească alunecările de la subiect, să echilibreze cât de cât intervenţiile tuturor şi să acorde atenţie fiecărei idei.
E mult mai mult decât pot spune despre vreo alţi doi participanţi care NU ştiu să asculte.

Ce mi-a rămas în minte de la pro-blog-meet? În afară de ochii lui Andrei? Şi atitudinea matură, raţională şi de rabin a lui Kriogen?
Tricoul excelent al lui Waven, cred că îl reprezenta la fel de mult precum unul inscripţionat cu numele său. Mi-a plăcut.

Absenţi : 3ditorial, Cojo, Tibi, Eduard, Rareş.

Ce n-am înţeles?
De ce vii la o întălnire ca să stai cu nasul în laptop? Este o declaraţie de sfidare în fapt?
plus
Ce treabă poate avea un ONG cu noi. Ce îi putem noi oferi din ceea ce el n-ar putea face direct.
Adică ideea lui Aditza era interesantă : să aducem împreună trei actori sociali din spaţiul prahovean :
firmele - ploieştenii - blogosfera.
Fiecare avea ceva de câştigat, scopul era şi el unul frumos.
Cred că el a intenţionat ceva simplu şi care să stimuleze acţiunea în comun în general.
Bun, se pare că lucrurile simple nu se pot realiza decât complicat, dar oricum ideea cu ONG-ul nu atinge decât scopul final al ideii lui Aditza şi lasă deoparte scopurile secundare.
Pe urmă n-am înţeles rostul întrebării 'de ce familia X?'.
Şi a început nene un soi de concurs inept de genul 'care cunoaşte familia cea mai nevoiaşă'.
Apăi să fim serioşi, pe modelul ăsta nu facem niciodată nimic, fiindcă întotdeauna va fi altul mai nenorocit.
Când ţi se propune să ajuţi pe cineva şi tu întrebi 'da' ce-are ăla special?' e semn că nu prea ai chef de ajutat.

Argumente pentru care apele blogosPHerei rămân tulburi:
- replici de genul 'era unul care a făcut un logo pentru noi, nu mai ştiu cum îl chema' sau 'anul trecut era un alt bloggăr care vroia un videoblog, nu-i mai ştiu numele'
- ridicări de mâini cât spicele la dorinţa de cooperare şi apoi articole care n-au nici link-uri către colegii de cooperare
- înţepături încă vizibile între blogări pe baza celor două grupuri create în urma certurilor

O intuiţie personală venită din spiritul feminin exagerat de critic?
O oarecare tendinţă a lui Ionut de a se impune, poate veni şi din experienţa organizatorică pe care ne-a subliniat că o are.
Eu una îi urez baftă lui Kriogen, mi se pare spiritul echilibrat de care noi pe-aici ducem lipsă.
Avem deci două ingrediente până acum : dorinţa de a organiza proiecte comune şi un cap limpede.
E un punct de plecare. Rămân să vedem cum stăm cu înotul.

Poate mai reusim o vizionare de etapa din Le Tour

Anul trecut cam pe vremea asta câţiva bloggeri ploieşteni reuşeam să ne facem timp pentru a vedea împreună la o terasă din oraş o etapă din Turul Franţei.

Oare se poate repeta păţania? Ştiut fiind că obiceiurile bune se creează mai greu.

Măcar cei cinci care am fost anul trecut, deşi poate anul ăsta o fi căpătat ciclismul noi adepţi şi în Ploieşti.

Să vedem dacă mai reuşim o numărătoare :
Silviu (din câte ţin minte nu are bac anul ăsta, deci ar fi deja în vacanţă), Cojo (nici el nu are bac, deşi are emoţii multe anul ăsta), 3ditorial (cu speranţa că Dragoş nu o să aibă motiv să-şi exerseze ironia pe vreun verdict în cazul Armstrong) şi Waven (la care ieri erau închise comentariile şi care poate o fi deja prin concedii).

Ploiesteni, o sa ne jucam sau o sa ne confruntam?

Un obicei de blogger, am aflat şi eu de când mă ocup cu chestiunea asta, este blog-meet-ul.
La noi prin Prahova însă, cumva întâlnirile astea nu devin memorabile.

Aşa încât au apărut şi alte variaţiuni pe tema întălnirilor.
Una din cele mai noi idei constă în organizarea unui soi de campionat de biliard între bloggerii prahoveni. Mai multe informaţii puteţi citi chiar la Bogdan Cojo , cel căruia îi aparţine iniţiativa.
Totuşi, vă pot spune că această chipurile competiţie va avea loc în data de 15 octombrie, începând cu orele 12, în Club Angel Ploieşti.

Din start vă spun că sunt adepta genului acesta de iniţiative şi că le prefer unor blog-meet clasice, din care nu cred să se închege vreodată ideea de apartenenţă la aceeaşi comunitate.

Trebuie totuşi să-l contrazic pe Cojo în ce priveşte viziunea despre adunarea-de-biliard.
El vorbeşte despre măsurarea forţelor, ba chiar conturează destul de serios ideea de competiţie, având în vedere faptul că a obţinut chiar şi o sponsorizare pentru premii.
Eu prefer să o privesc ca pe o ocazie de a ne simţi bine, de a râde relaxaţi (cel puţin eu una am să mă constitui într-un motiv de amuzament, atât mi-e potenţialul în ale biliardului).
În general nu mă prea mă iau eu în serios în nici un domeniu.


Deci bloggeri prahoveni, că sunteţi pricepuţi la sportul ăsta sau că vreţi să vă relaxaţi, poftiţi mai întăi de citiţi la Bogdan Cojo cum vă puteţi înscrie şi-apoi ... succes !