Cand e momentul potrivit sa spui 'te iubesc'? Exista el?

Poate-s eu exagerată să nu spun 'te iubesc'. Poate.
Poate-s eu nepricepută să-mi exprim sentimentele. Cu siguranţă.
Cum spui 'te iubesc', îmi imaginez şi eu nişte situaţii.

Tatălui, care oricum e om sobru şi nu suferă sentimentalismele?
Pică varianta aici, că doar ţi-a zis că-l enervează declaraţiile.

Mamei care gestionează desigur bugetul familiei?
Probabil ceva de genul 'Mami, eu te iubesc. (pauză pentru respiraţie şi pentru impactului mărturisirii, am văzut eu că aşa rostesc la teatru după o replică importantă. sau înainte uneia importante?...) Am şi eu nevoie de nişte bani!'.

Bunicii?
'Buni, să ştii că te iubesc! Mai ai dulceaţă din aia de care mi-ai dat acum şase luni când am trecut pe la tine?'.

Prietenului bun, cel pe care îl simţi ca o parte din tine sau cu care ai vrea să semeni  ?
Asta mi se pare încă şi mai greu. Cum să-i spui omului ăsta că îl iubeşti fără să fie rost de tăvăliri prin iarbă? Şi de ce să rişti o prietenie pentru o declaraţie stupidă?
Că doar tu tot enorm o să ţii la omul cu pricina, iar el tot două cepe degerate o să dea pe tine şi dacă-l iei cu iubesc-ul şi dacă nu.

Din câte vedeţi, nu pun problema lui 'te iubesc' către iubit sau iubită.
Acolo sunt de părerea poetului - e mai bine să spui mai bine după : ... 'ce mult te-am iubit, Paraschivo'

Da' la voi? La voi când e momentul potrivit să spui 'te iubesc'?

p.s.  am numit-o declaraţie stupidă fiindcă e o înşiruire de sunete atât de folosită în zilele noastre în raport cu  sentimentul pe care îl denumeşte încât mi se pare golită de orice conţinut, cam de valoarea lui 'mi-e foame'.