Asa-mi place sa merg cu mijloacele de transport in comun ... mai auzi ultimele mistocarii de liceeni, mai vezi ultima moda de madmoazele, mai auzi ultimu' racnet de sonerie de mobil (care are mari sanse sa si fie un racnet, mai ales la ore matinale cand eu am inca ochii de asiatica).
Si-asa si azi, cand mai devreme de obicei era o masina aglomerata foc. Se pare ca li se daduse liber, cu ocazia lui 8 Martie, mai ales baietilor de liceu.
Pustan 1 catre catre Pustan 2 :
"Bai ce nasol ca ne-a dat drumul de la ora asta! Tot am o senzatie aiurea, ca s-a terminat prea brusc. N-am avut vreme sa-mi iau 3-ul pe ziua de azi."
Love these kids !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
:)) Prevad un mare filozof in pustiul cu pricina.
Lillee, asta era sa stii : eram eu suparata ca n-am reusit sa ajung filosf, mi-ar fi placut.
Acum totul e clar din ce zici tu - n-am avut in scoala notele potrivite :)
I-au stricat profesorii ziua... El era obişnuit să i-a 3, aşa că l-au dat peste cap că în ziua cu pricina nu a avut timp să-l i-a. Ce profesori...
Daca ar fi doar racnetul soneriei...dar in general in orice spatiu public esti invadat de cei ce vorbesc atat de tare la telefonul mobil...am calatorit Duminica cu tramvaiul 101 pana la Spitalul judetean, apoi cu 102 pana la Gara de vest...nu mai fusesem de multa vreme pe acest traseu...sincer, mie care iubesc atat de mult orasul mi-a fost rusine...atatea blocuri jupuite si peticite parca de cizmari, atatea reclame spanzurate pe orice, fatadele "reabilitate termic" si cu banii primariei, dar care arata ca un puzle prost alcatuit si zugravite in culori ciudate de curcubeu vazut de un nevazator, cu parcul de la gara de vest ce ni se promitea a fi la nivel european, iar acum arata ca si Parcul pionierilor (fost al Strajerilor) de langa obor...cu toate tarabele ce au invadat orasul...am avut impresia ca ma aflu intr-un oras al carui primar este Kafka, arhitect sef e nevazator, iar consilierii locali sunt parca desprinsi din tabloul "Parabola orbilor" al lui Pieter Bruegel cel batran...
hmmm, Ioan, tare frumos ai scris despre o realitate urata. Da, tristetea si revolta legate de arhitectii sefi ai oraselor (nu doar in Ploiesti, sa nu fim nedrepti acum) sunt acute si la mine. Dar sunt constienta ca nici o profesie nu mai e astazi legata de vocatie, ci de bani, asa incat nu e de mirare ce se intampla cu arhitectura oraselor. Noroc ca mai suntem cativa sa "inmagazinam" orasul asta cu farmecul lui pe cale de disparitie.
Trimiteți un comentariu