Sunt campioana la popice !

duminică, 26 iulie 2015

Gata, e oficial, sunt una din campioanele la popice.
Adică am reușit să dobor toate cele 4 popice pe care mi le propusesem.

Problema e acum că parcă aș pune una din popice la loc, că prea mă sperie un pic rezultatul ăsta.

E drept, popicele mele sunt doar examene.
Fiindcă de jucat propriu-zis, n-am jucat niciodată bowling.
Ar fi cazul acum să încep să și joc, dacă tot mă prezint în felul ăsta !

Problema este că ar trebui să mă bucur de succesul meu,
să mă simt THE ONE, ca în poza de mai jos.

Însă nu mă simt deloc așa.
Ori e de vină oboseala acumulată care momentan mi-a tocit orice emoție, fie ea pozitivă sau negativă,
ori e încă strestul și faptul că nu știu ce anume îmi va aduce toamna asta.

Ce urăsc cel mai tare e incertitudinea,
ori eu mai am de așteptat încă vreo lună pentru a vedea ce roade pot culege după munca mea.

Tare mi-aș dori să știu cum pot unii suporta așteptarea.
Cum aș putea să învăț să îmi schimb firea iubitoare de certitudini și de planificări ?


Zanele si Le Tour, lacrimile si inacdecvarea

joi, 16 iulie 2015

V-am mai spus că zilele astea nu-mi potolesc stresul decât cu etapele din Turul Franței.
Azi a fost ziua vrăjitoarelor în Tur, deși n-a cântat Cargo.

Însă acum câteva zile comentariul etapei mi-a adus o poveste fix pentru sufletul meu (ușor bântuit).
Dacă Manolo (comentatorul Turului) a mințit, vă mint și eu acum, dar sunt minciuni frumoase :

în regiunea coastei de Nord-Vest a Franței sunt multe insulițe, teribil de mici și desigur nelocuite, aflate foarte aproape de țărm (din câte ne-au arătat din elicopter). Iar legenda spune că acele vreo 300  insule sunt de fapt lacrimile unor zâne care au fost alungate din acea regiune.

Și după dulcegăria asta (dovadă că și mie îmi plac dulcegăriile uneori) vine și partea amuzantă (ca să tăiem din emoția de mai sus, că doar de-asta par eu o insensibilă).
Menționînd legenda asta, Manolo a demonstrat ce hazoșenii pot rezulta dintr-un vocabular inadecvat tipului de poveste spusă :
"zânele au fost evacuate din acele locuri și lacrimile lor au creat aceste insule."
Alex Ciocan, pe fază, a amendat ca un lord afirmația :
"Parcă nu se prea potrivesc termenii, zânele cu evacuarea."
Manolo revine și se corectează :
"Da, să spunem atunci zânele de prin partea locului au fost mătrășite."

(sic!)


Pariuri bune pentru Le Tour 2015. Analiza subtila din gesturi.

vineri, 3 iulie 2015

Pariurile mele mai precis, după ce am urmărit ieri prezentarea celor 22 echipe participante :

- pe Contador nu l-am văzut niciodată atât de îngândurat. Arăta precum Hamlet după viziunea spectrală. Când era întrebat ceva părea că își amintește cum dă bine să râdă a încredere, așa  că alungea buzele într-un zâmbet larg. După care pica iarăși cu privirea în gol.
N-aș paria nimic pe El Pistolero, chiar dacă îl știu de ani de zile ca maestru al bluff-ului.

- Quintana, țânțarul anofel ... ăsta e la fel de inexpresiv ca un autist.
Nu-mi pariez banii pe autiști.

- Nibali ... ăsta părea împărțit între bucuria de a începe un nou tur și ceva îngrijorare.
Pariul meu ;  doi bani juma.

- Froome, Froomie ... toți banii mei pe el.
Tipul ori se auto-iluzionează singur minunat, ori chiar se simte bine.
La prezentare a luat microfonul din mâna reporterului ca să răspundă la întrebări.
Cred că nu l-am mai văzut atât de hotărât de mult timp.

- Și, desigur, bătrânul vulpoi. Nu prea cred că la 35 e ani Valverde mai poate câștiga,
dar fiindcă încep să am o vulnerabilitate de generație, devin suportera celor alor mei.
toate ambițiile mele merg cu Valverde.
Nah că am ajuns să țin și cu oportunistul ăsta, nu credeam așa ceva vreodată !
Ce înseamnă și parti-priurile astea legate de propria generație !

Plus, desigur, simpatie e simpatie :
Romain Bardet, cum să nu țin cu un tinerel care arată așa ?

Poza e luată de pe youtube, unde are franțuzul meu o engleză delicioasă :