Romantism in Ploiesti

duminică, 28 decembrie 2014

Așa arată Ploiești-ul romantic.
Fiindcă așa arată curtea noii Case a Căsătoriilor din oraș.

Dacă mă întrebați pe mine, romantic la mine ar fi o plimbare cu bicicleta, într-o rochie inconștient de lungă, într-un crepuscul de august luminos.
Deci momentan ...

Romantismul meu e plecat în mod clar cu colindul, că nu-i sigur pe-aici,
iar eu sunt cu sorcova.

Dar romantismul de primărie ploieșteană include clar multă tablă, vopsea și fier.




Am ajuns sa inteleg ce inseamna Burnout.

marți, 9 decembrie 2014

La facultate ne predaseră conceptul de burnout.
Ne spuneau că ar fi fost nu doar un soi de epuizare mentală, ci, mai mult decât atât, o insensibilizare, cauzată tocmai de un consum nervos și afectiv ce și-a depășit cota de alertă.

Ne mai spuneau ei că ar fi vizat în special profesiile ce implicau direct lucrul cu omul, cum e de pildă cazul medicilor.

Și-mi amintesc reacția mea de Tomița Necredincioasa :
nah, ticăloșii ăștia de medici și-au inventat un concept psihologic pentru blazarea și mizantropia lor.


Nici n-am strâns multă experiență într-un call center, că deja mi s-a predat conceptul de burnout pe propria piele. Sau, mai corect spus, pe proprii nervi.

Da, cea mai obositoare muncă e cea cu oamenii.
Fiindcă restul se desfășoară cât de cât după regulile logice.
În schimb a lucra cu oamenii la un serviciu clienți înseamnă a veni în contact în mod special cu :

neîndemânaticii în nevoie de ajutor sporit
scepticii care contestă tot ce li se întâmplă că li se întâmplă doar lor sau protestează că tot ce nu li se                                       întâmplă nu le întâmplă numai lor
și
oportuniștii în căutarea vreunui  chilipir.


Legendă :
undeva în text puteți în locui  3 cuvinte cu termenii
proștii,  paranoicii,  milogii.

Iar dacă nu le-am folosit e dovada că încă burnout nu m-a afectat atât de mult.
Sau cel puțin nu în seara asta.


Tachinarea-i dragoste. Sau prietenie.

luni, 8 decembrie 2014

Pentru mine nu există mare dragoste fără 'opusurile se atrag'
și nici prietenie fără replici brute (dar niciodată brutale).

Unde-s opusuri în dragoste, acolo e pasiune.
Unde-i inteligență în prietenie, acolo e tachinare.

Despre dragoste și încăpățânarea mea de cuplu bazat pe complementaritate, în altă postare.

Acum doar despre spumantul din prietenie, cu ilustrare.

Îs oameni ce se știu de ani și ani.
Îs dezgoliți unul în fața altuia, își știu defectele dar și slăbiciunile.
Și le exhibă terapeutic, fiindcă în jocul înțepăturilor verbale venite în duel continuu,
există o complicitate a slăbiciunii împărtășite,
și o frenezie a frumuseții defectului îndulcit de timp.

Una din bucuriile vieții, tachinarea.
Dragostele pe bază doar de iub-iubi rozalii
și prieteniile doar pe bază de menajamente dulcegăroase
nu înseamnă la urma urmei decât faptul că cenzura politeții intervine în relație.

Orice nici dragostea nici prietenia nu trebuie să cunoască cenzura sau menajarea temătoare.
Sinceritatea ambalată inteligent nu doar că nu rănește, din contră, îl corcolește pe celălalt în hohotul de râs complice al celor doi și-i detașează din mulțime.

Iar dacă vreți să aveți mostre de tachinări delicioase, inteligente și fără restanțe,
ascultați orice înregistrare a emisiunilor de la Radio România Actualități ale lui Andrei Partoș cu Mircea Vintilă sau Alexandru Andrieș.

Iar dacă-mi sunteți prieteni, fiți-mi complici în râsete cu coduri secrete !




Prea devreme pentru casatorie. Pai nu ?

duminică, 7 decembrie 2014

Îs unii dom'le...așa încrezători în ideea că celibatul face bărbatul adevărat încât tot șed domol și nu-și cer partenera (care oricum n-are nevoie de-un certificat să îi țină-n frâul domesticirii).

Uneori câte un celibatar  berbant din aceștia cedează și ... iaca se aruncă plin de curaj în căsnicie.
Dar își păstrează umorul, ca orice bărbat fain.

La fel și-n povestioara de mai jos,
dovadă că oamenii inteligenți și simpatici au prieteni la fel de inteligenți și simpatici :

Mircea Baniciu, ajuns pe la 60 de ani, un mare crai din câte spun poveștile din tinerețea lui,
tocmai a fost felicitat pentru căsătoria lui proaspătă cu doamna X.
Omul a explicat că de fapt erau împreună de 12 ani și au și un copil de 10 ani.
Însă un prieten, auzind de mărețul eveniment, l-a întrebat :
''Felicitări. Da' nu crezi că-i prea devreme ?''


snoava e auzită în emisiunea lui Andrei Partoș de vineri noaptea de la Radio România Actualități (și pe care v-o recomand călduros în orice sezon, dar mai ales în edițiile în care-s invitați alde Alexandru Andrieș ori Baniciu)
dovadă că emisiunile inteligente atrag și oameni inteligenți.



Ce vor băieții de la sală de la o fată

miercuri, 3 decembrie 2014

Astă seară am auzit pe furiș informația și nu mă pot abține să nu v-o împărtășesc,
că prea  m-am simțit iluminată !

Cum mergeam eu spre sala de sport deghizată în urs brun carpatin (deghizarea mea de fiecare iarnă),
iaca doi flăcăi din ceia cât bradul, care în mintea mea ar trebui să meargă la sapă să slăbească,
nu la sală să se pătrățească (mai rău decât îs deja).

Flăcău voinic nr 1 către flăcău voinic nr 2 :
,,Băi, vreau o fată cu care să am ce vorbi, că m-am săturat de pițipoance. Înțelegi, o fată  normală cu care să am ce să vorbesc."

N-am auzit din răspunsul lui Flăcău voinic nr 2 decât un "Da, bă ...", că deja mă gândeam la subiectele de discuție pe care am fi dorit Flăcău voinic nr 1 să le abordeze cu fata cea normală ne-pițiponcită.

Oare ce să fi fost ???

Pietre semiprețioase pentru accesorii handmade

Uite Mihaela de unde te poți inspira în domeniul hand made! Dacă tot te-ai apucat să-ți faci singură accesoriile, poți arunca un ochi și peste aceste pietre semipretioase ieftine. Eu nu mai am răbdare acum să lucrez hand made. Dar când eram mic adoram să fac asta acasă. Făceam pentru mama. Îi făceam coliere și brățări din diferite mărgele găsite prin casă. Erau tot ale ei mărgeluțele, dar eu îi făceam accesoriile. Nu știu dacă le purta, dar măcar mă recompensa pentru ele. Acum nu aș mai putea să lucrez de unul singur nici măcar pentru mine. Poate dacă aș fi într-un grup, să lucrăm toți ca la o veche șezătoare, poate așa aș avea mai mult spor. Altfel mi-aș găsi cu greu timpul și cheful de a face ceva lucru manual.


De ce iubim accesoriile hand made?

Cred că principalul motiv pentru care femeile, în special ele, iubesc accesoriile hand made, este acela că acestea au o personalitate mai puternică. Se observă că sunt lucrate de mână, uneori au o originalitate aparte și nu în ultimul rând, dacă sunt făcute de persoana care le poartă, au amprenta sentimentală. Știu că sunt oameni care țin mai mult la lucrurile confecționate de ei, indiferent de domeniul de utilizare al acestora. Este și normal la urma urmei. Un obiect făcut de tine are o valoare mult mai mare decât cea materială. Ai investit timp și suflet în confecționarea acestuia. 


Mărgelele astea folosite la confecționarea accesoriilor hand made, au prețuri accesibile. Ideea e că nu-i de ajuns să deții materialele necesare confecționării accesoriilor. Trebuie să deții tehnicile și trucurile necesare realizării unor materiale de calitate. Deși uneori lucrul manual nu echivalează cu perfecțiunea, sunt convins că oricine și-ar dori ca ceea ce iese din mâna lui să fie cât mai perfect, ca să nu lase loc de comentarii răutăcioase. Eu unul îi apreciez pe toți cei care îndrăznesc să-și confecționeze accesoriile cu mânuțele lor și chiar îi îndemn să cumpere mărgele, perle, pietre semiprețioase, șnururi sau alte materiale necesare lucrului manual. La un fel de șezătoare mi-aș mai pune și eu degetele la lucruri migăloase.

Monster high - jocuri online pentru copii și adulți

Încep să devin fan jocuri online. Și nu mă refer aici la jocurile mai deosebite de pe facebook (unele dintre ele sunt interesante, cel puțin alea pe care le joc eu) ci la cele pe care le găsești pe site-uri dedicate. Jocurile simple care îți dezvoltă agilitatea, abilitățile de toate felurile, și uneori îți mănâncă zilele din cauza dificultății. Acele jocuri mi-au captat atenția în ultima vreme. Nu mă joc online chiar joculețe tip dress up (deși m-am prostit puțin și cu acelea) ci mă delectez din seria jocurilor Monster High http://www.xjocuri.com/jocuri-monster-high.html. Sunt jocuri care se încarcă repede și nu durează prea mult. Dar trecerea nivelelor, mă ține în priză și parcă aș mai da drumul la un joc, la un nivel, la un record doborât.


Jocurile pentru copii încă mă mai antrenează


Mereu mi-a plăcut să încerc jocuri noi. Nu m-am plictisit niciodată să mă joc. Încă mai am jocuri preferate din perioada copilăriei pe care le mai joc. Unele dintre ele nu mai funcționează pe laptopul meu. Cică nu au fost realizate pentru astfel de dispozitive avansate. Nu înțeleg prea bine chestiile astea tehnice, așa că nu-mi mai pun multe întrebări și trec la joacă/ Printre joculețele Disney cu Hannah Montana sau supercățelul Bolt, mai deschid uneori și un joc cu Ben 10 și-l pun pe Ben să treacă prin diferite aventuri. Bat recorduri, trec nivel după nivel și mă destresez după o zi de serviciu.
Nu mă mai înțeleg uneori cu nepoata care vine peste mine să se joace și ea. Trebuie să o las, pentru că la urma urmei, sunt jocuri mai degrabă potrivite vârstei ei.

Și acum că v-am împărtășit ultima mea nebunie nevinovată, mă întorc la jocul meu întrerupt. Poate bat recordul personal data viitoare.

Cum am petrecut de Blackfriday cu Flanco de 2 bani

marți, 2 decembrie 2014

Frustrată cum mi-s că n-am nici un talent în doze peste medie, 
dar și panicată că-mi trec anii și nu-mi explorez îndeajuns pasiunile,
anul ăsta am cedat moftului :
mi-am comandat un DSLR. La Flanco, pen' că au avut o ofertă bună.

Moft o fi el, da' totuși mofturile mele-s temperate ca să se pupe cu bugetul, care-i mediu spre modest.
Așa că am vânat cel mai ieftin DSLR de Blackfriday.

L-am aflat la Flanco și l-am comandat pe 22 noiembrie.
Pe 23, chiar a doua zi, primeam pe mail confirmarea livrării către firma de curierat.
Ohooo, mi-am zis, ce înseamnă o firmă ce se respectă, ăștia au semnat un contract special cu o firmă de curierat, să le preia comenzile și duminica !

Și-o crescut inimioara-n mine de mândria unui asemenea serviciu clienți, scuipa-i-aș mi-am zis, să nu-i deochi.

Continuarea e pe modelul crește inimioara-n mine, ca să inhalez suficient pentru un HUO reușit !

Până pe 26 noiembrie încă nu-mi sosise nici un colet.
La telefonul de contact lăsat (la mișto) pe site-ul Flanco nu răspundea nici măcar robotul.
La mail-ul trimis pe 27 noiembrie mi-o răspuns ... automessage-ul că mail-ul meu fuse recepționat.

Până pe 30 noiembrie, la o 8 zile de la efectuarea comenzii și la 7 zile de la confirmarea livrării,
eu n-aveam nici DSLR-ul și nici măcar un răspuns despre starea comenzii.

Le-am trimis un mail că mi-am anulat comanda.
Si la ăsta mi s-a răspuns. Tot cu auto-message reply.
Si nici ăsta nu fu citit, fiindcă pe 2 decembrie m-o sunat firma de curierat, că am un colet de la Flanco.
Le zisei povestea și că-mi pare rău pentru curier, nu pentru Flanco.

Poate la anu' Flanco nu se mai bagă în chestii ce-l depășesc.
Dacă tot n-ai servicii pe măsura promisiunilor, nu te bagă în horă, că te faci de flan-coco.

Sau te pomenești că până la anul Flanco învață și el să gestioneze relația cu clientul ...




Petrecere ideala de 1 Decembrie

duminică, 30 noiembrie 2014

Iaca două bucurii pe ziua de azi, cel puțin două de fapt :

prima e anticiparea cu fiori pe toată epiderma a ultimului episod din The Hobbit.
Nici nu concep să nu-l văd la cinema în decembrie acum !
Cred că mai găsesc vreun iubitor de vremuri medievale, cineva să vibreze alături de mine în întunericul din sală.

a doua bucurie este felul în care am să petrec ziua națională.
Pentru prima oară după mulți ani, sunt ferită de orice program teve stupid și flamboiant găunos, de orice realizator teve care o să-și exhibe orgasmul patriotic.
Sunt de muncă !!! Ba chiar 10 ore.
E prima oară când mă bucur să merg la muncă,
fiindcă altminteri, la cât e de frig afară, mâine n-aș fi mers la nici o plimbare, și cel puțin o butonare a telecomenzii teve mi-ar fi generat o depresie proporțională cu falsitatea festivă de pe ecran.

Să ne trăim, români,
da' să nu ne mai lovească așa leuca, fiindcă români o să fim și pe 2 decembrie, și-n toate celelalte 364 zile ale anului, când o să ne înjurăm de mume unii pe alții și-o să ne văicărim că ne-am născut în țara lu' nimănui.

Cultura are WC-ul in curte

luni, 24 noiembrie 2014

Era să pățenesc pocinogul, și-asta tocmai la teatru.
Cât pe ce să mă fac de râs sublim, ca-n Seinfeld, pentru cei ce au văzut episodul cu 'only two squares'

Luna septembrie, festivalul Castanilor, Ploiești.
Neh, frig afară, spectacol lung.
Rinichii nu mai rezistă.

Merg la baie și după momentul X ... constat că ioc hârtie, nici măcar cotorul sulului.
Noroc că în buzunarul blugilor aveam un șervețel gentil, care-a salvat situația.
Mai departe, faptul că în aceeași toaletă a Teatrului Toma Caragiu Ploiești nu era nici săpun, deja n-a mai adus nici un șoc.
Eram doar recunoscătoare că picura niște apă pe țeavă.


Pregătită în halul ăsta, merg sâmbătă și la Filarmonică.
Si fiindcă-s mai masochistă din fire, merg la toaletă și aici în pauză.
(Ce vreți, deja e ger de-a binelea,  nu ca în septembrie !)

Iaca la Filarmonică progresul și-a băgat coada :
avem hârtie la toaletă, lipsește numai și doar săpunul.
Săpun nu-mi adusesem, dar șervețelele cu care mă dotasem în prealabil de-acasă au fost mândre să rămână neutilizate.


Si-acum ... o simplă constatare :
IDM Basarab București.
Un bazar de țoale cu acoperiș de mall.
Aveau nene și hârtie, aveau și săpun, aveau și apă caldă ba chiar puteai alege dacă îți usuci mâinile pe șervețele sau prin instalația cu aer cald.


Pare mai nou că prin România mall-ul face o casă bună cu civilizația,
iar cultura face  ...  o curte bună cu WC-urile bunicilor.

Sau asta o fi noua modă în managementul cultural european, pe care îl tot invocăm ??


Cu masca, fara masca, sunteti invitati !

luni, 3 noiembrie 2014

Da, sunt o snoabă.  Da, citesc. Da, fac nazuri la ne-muzici. Da, merg la teatru.

Dar nu sunt atât de scoabă încât să nu merg și la comedii, să nu-mi placă să râd și să mă destind.

Toamna asta cu atât mai abitir simt nevoia unei comedii, unei porții sănătoase de râs, ca o detoxifiere.


Ploieștenilor ce simțiți ca și mine nevoia asta, vă anunț că tocmai vi se oferă ocazia asta.

Teatrul Masca vine cu un spectacol după Domnul Molière.
Vicleniile lui Scapino se numește piesa.
Dar oricum, oricare dintre piesele lui Molière  rămâne la fel de valabilă pentru caracterul general uman precum rămân piesele lui Caragiale pentru mentalitatea românească.

Așa că oare mai are vreun rost să vă spun pe scurt subiectul comediei de față, sau știți deja că numele Teatrului Masca reunit cu cel al dramaturgului francez reprezintă o seară plăcută asigurată ?

Biletele au un preț bunicel chiar și pentru un oraș mai ,provincial, cum e al nostru Ploiești.
De informat, v-am informat, așa încât acum puteți opta pentru  


    VICLENIILE LUI SCAPINO dupa Moliere in regia maestrului Mihai Malaimare.
Joi, 6 Noiembrie, la Casa de Cultură a Sindicatelor, Ploiești.


Mai multe detalii puteți găsi pe linkul acesta http://www.masca.ro/teatru/vicleniile-lui-scapino/ , inclusiv despre celelalte spectacole ale de-acum celebrului Teatru Masca, fiindcă nu degeaba sărbătoresc ei deja 25 de stagiuni.


Să nu vă pună gândul rău să credeți că ăsta e un articol plătit, 
de-acum ar trebui să mă știți mai bine, să vă fi dat seama că promovez astfel de manifestări.
Fiindcă da, sunt o snoabă.
Adică rămân în rezistența gusturilor clasice !









Sa joc totul la 0 ? Parca af fi tentata

vineri, 31 octombrie 2014

Așa arată buletinul meu.
Am fost prezentă mai mereu la vot.

Problema e că n-am prea ,pariat pe campion, de-a lungul voturilor ăstora,
mai mereu mi-a pierdut favoritul.

Așa că acum mă gândeam să fiu fată isteață,
să accept lecția primită, anume că votez pe pierzător, și să o aplic în mod intenționat anul ăsta :

parcă aș vrea să pun ștampila pe Ponta, dacă e să votez mereu pierzătorul, uhuuu, cu câtă satisfacție i-aș trânti ștampila aia ...


Ce spuneți, merită să încerc ?

Un premiu. Pentru amnezia mea.

miercuri, 22 octombrie 2014

Hai să vă povestesc cum am fost premiată, cred eu, pentru amnezie. Da' după aceea aștept să-mi spuneți ce credeți voi : o fi cazul să-mi pâlpâie vreo undă de îngrijorare pentru neuronii care nu prea îmi mai pâlpâie ?



Traseul e după cum urmează :
întâi deschid mail-ul, citesc că am câștigat la concurs și mă întreb la ce și de unde ?
îmi amintesc și-mi trimit datele.
Două zile mai târziu primesc un telefon că am primit un colet cu un cadou și mă întreb ... de la cine și de ce ?
îmi amintesc și accept coletul.

Deci am câștigat la un concurs la care am uitat că am participat
și-apoi chiar am mai și primit cadoul după un mail cu datele pe care am uitat că le-am trimis.


Și-acum totuși ce era, ce o fi fost, cine o fi premiat așa zănatecă precum îs eu ?

Iaca era o pereche simpatică foc de șosete vărgate în alb și roșu
de la Fundația pentru copii Ronald McDonald.

Acum o să spuneți că dau cu periuța și mulțumesc mieros,
dar se știe că eu, dintre toate fast-food-urile, nu mănânc decât de la unul - de la McDo !
Iar de cumpărat sos de usturoi nu-mi cumpăr decât de la celălalt fast-food.

Dar de-acum o  să las restul în cutiile de la casele de marcat,  fiindcă am înțeles în cele din urmă că există și o fundație sub auspiciile McDonalds care se ocupă de copii, fundație care a și construit o casă pentru cazarea părinților ai căror copii sunt internați la Spitalul Grigore Alexandrescu.



Iar șosetele primite am de gând să le port la primăvară, cu o ținută ingenuă    à la Sandy Bell.









Era generos, domnita, asa era el ! Fir-ar ea de interpretare !

duminică, 19 octombrie 2014

Duminica trecută fusei la Florești (de Prahova) să mă șlefuiesc ca prințesă, fiindcă era anunțată o readucere a vieții aristocrate sub pretextul unor întreceri hipice și a unei parade cu ogari.

Pentru cei ce nu știu, la Florești (pe care nu-l numesc ironic de Prahova, ci nostalgic), sunt (în prezent, grație inclusiv localnicilor) ruinele unui palat construit de ,Nababul, Cantacuzino. Se dorea o copie a Trianonurilor si chiar așa i-a și rămas renumele găunos ,Micul Trianon,.
E impresionant și azi, dar ar fi fost fabulos.
Acum, într-un al 2014-lea ceas, cel care l-a revendicat vrea să strângă fonduri să îl refacă. Nebunie ! Dacă nu cumva o fi doar o altă ticăloșie premeditată.

Cum îmi place mie să intru în vorbă cu localnicii, să dibui și atmosfera oamenilor, nu doar a locurilor, intrai în vorbă cu unul din paznici.
Domnul, reticent la început, a cedat în cele din urmă insistențelor mele și a început să-mi povestească un pic.

Lângă fostul Palat e astăzi un spital TBC, la fel cum și la Bușteni, într-un alt fost castel al Nababului, a funcționat tot un sanatoriu pentru bolnavii de plămâni. Deloc întâmplător, după cum mi-a povestit paznicul.

Dar alta e faza haioasă din această povestire.
Domnul mi-a spus : ,,Știți, Ceaușescu a vrut să-și facă domeniu de vânătoare aici. Dar a renunțat când a auzit că e spital TBC, că el nu dărâma spitale.,,
,,Credeți că de-asta ?!? fac eu mirată. Sau fiindcă se cam temea de microbi ?,,
,,Nuuu, domnișoară !  Nu că îi era frică. Dar așa era el, oricâte rele a făcut, de spitale să știți că nu s-a atins niciodată, nu a demolat niciunul. A zis las aici să rămână spitalul ăsta, că eu domeniu de vânătoare îmi pot face oriunde în țară.,,

Și iaca așa rămâne în mentalul colectiv un personaj istoric :  nu ca paranoic hrăpăreț, ci ca generos și înțelegător fiu al poporului său.
Ce mișto funcționează re-interpretarea asta !

iar din pozișoarele făcute aveți : spitalul, întrecerea, elegantul tânăr sau mașina (în funcție de ce vă atrage atenția) și ruinele.

Ps.  Sper ca inițiativa din octombrie 2014 să devină tradiție și porțile domeniului să se deschidă anual pentru o manifestare de acest gen. Felicitări oragnizatorilor, Asociația KarpatiaHorse !







Instalatorul si Piturca, psihologia si presa sportiva

V-am mai povestit eu cum, atunci când am poftă de ceva scriituri frumoase sau de unele care să-mi aducă noi puncte de vedere, recurg la gazetarii din presa sportivă, căci am crescut citind ProSport-ul din vremea în care era condus de Ioanițoaia.

Așa si acum, iaca citindu-l pe Adrian Georgescu despicînd meciul contra Ungariei mi-am dat seama de un paradox psihic în care suntem mai toți captivi : conștientizarea unei situații în cel mai bun caz ne poate rupe fluența, iar în cel mai rău caz ne poate bloca totalmente.

Il citesc pe Adrian Georgescu despre fotbal, dar alunec pe paralela cotidianului.
El remarcă fain episodul ăsta ,, Există ceva ce poate fi denumit o partitură doar la începutul partidei. În primele părți ale simfoniei, orchestra cântă după note, apoi ceva se petrece și dirijorul începe să se zvârcolească la margine, de parcă atunci ar fi prins de știre că și adversarii sunt pe teren. Ca urmare, mai fiecare meci se termină cu o conga a reumaticilor, în care oameni obosiți resping mingi.,,

Nu vi s-a întâmplat și vouă pe la școală ca în timpul tezei să vină proful lângă voi și, deși până în acel moment aveați toate ideile în minte, din momentul amplasării ,dușmanului, peste umărul vostru să vă fugă bezmetice toate cunoștințele care-ncotro ?

Nu ați remarcat nici cum nu le place instalatorilor să stați lângă ei când vă damblagesc bateria de la baie de pildă ?

Eu una știu că la mine se respectă descrierea de mai sus.
Pot coase bine și frumos atâta vreme cât mă cred singură, dar de cum realizez faptul că mă supervizează careva, nici nu contează cine, ca demonstrație involuntară de competență, mă înțep imediat în deget.

Să fiu eu singura pițurchiană în reacții ?
Sau vă recunoașteți și voi ?

Revenit-am ! Revenitu-mi-am, nu inca ...

duminică, 5 octombrie 2014

Se pare ca viata mea e trasata numai din linii curbe, cotite pana la forma cercului. Vicios, ca oris'ce mandru cerc.

Asa se face ca ma intorc la vechi pasiuni, regasesc oameni pierduti, ma reindragostesc de acelasi, ma intorc pe deciziile categorice ale lui "Never again!"
Revin, refac, reincerc, redescopar, reiau trasee vechi, abandonate din varii motive.
Story of my life !

Mi-ar fi placut ca intorsatura de vorbe a titlului meu sa nu fie la negativ, dar momentan ...



De cand am lipsit am petrecut 3 mini-vacante, nu asa si nici cu cine mi le-am dorit,
dar astfel m-am convins ca uneori vacanetele à l'improviste pot fi la fel de reusite precum cele indelung stabilite.

Am imbatranit anul asta incredibil de mult,
ba chiar si din aprilie (cand a fost facuta poza asta) incoace,
Nu ma recunosc, fiindca nu-mi mai place mie de mine atunci cand ma privesc.

Mai multe n-am a va spune acum.

ps. Scuzati lipsa diacriticelor, n-am decat o ora de net la dispozitie, generos oferita totusi fata de cererea mea de 15 minute de acces la net, dupa mai bine de 5 luni de lipsa net.

Pe curand si mai cu bine, oameni buni !

Semnat
Mihaela DM 



Asteptarea a luat sfarsit!

marți, 12 august 2014

Am reusit sa incep sa scriu pe noul meu blog pe care v-am spus ca l-am deschis. Nu  v-am spus insa adresa lui, dar va spun acum. adrian-rotaru.ro este adresa la care ma puteti gasi online de acum inainte. Deja am inceput cu un subiect usor negativ despre un postas care merita reclamat. Nu am samanta de reclamant in mine de obicei, dar postasul cu pricina chiar mi-a intins nervii la maximum.

Am sa mai scriu totusi si pe aici din cand in cand si pe vechiul meu blog. Trebuie sa fiu in forma, nu de alta, dar in toamna vreau sa ma inscriu la un concurs cu blogul si in acest caz am nevoie de antrenament :)

Dintre cuburi de gheata

luni, 28 iulie 2014

Anul trecut cand am fost la filmul animatie Frozen m-am amuzat cand am vazut muncitorii de pe lac scotand gheata dintr-un lac inghetat. Erau surprinsi muncind cu drag si spor pentru a vinde acele blocuri mari de gheata pe care le extrageau din lacul inghetat. De acolo dintre cuburile mari de gheata oamenii isi castigau existenta. Desigur ca si in realitate exista asa ceva, numai ca pe la noi se lucreaza altfel.

Cand am vazut acest film mi-am adus aminte de vizita in fabrica de gheata pe care am vizitat-o. Am vizitat cateva fabrici la viata mea. De bere, de pufuleti, de furaje, crescatorii de pui, chiar si o fabrica de sicrie, dar cam stiam la ce sa ma astept. La fabrica de gheata insa ma asteptam sa gasesc niste masini simple, eventual ceva in genul celei pe care o vad la mine la serviciu, care scot cuburi de gheata de dimineata pana seara. Ei bine, in realitate treaba este ceva mai complexa si angajatii ceva mai multi fata de cum ma gandeam eu ca stau lucrurile de fapt intr-o astfel de fabrica.

E drept ca am dat de o fabrica unde se produc peste 20 de tone de gheata pe zi sub diferite forme: gheata pisata, gheata cubica, gheata sculptata si diferite suporturi din gheata. Am mai vazut asta pe un site al unei fabrici din Cluj-Napoca. Aceleasi servicii si chiar ceva in plus are firma Dry Ice din Cluj-Napoca a carei fabrica nu am vizitat-o si  care se ocupa de livrari de gheata pentru evenimente si nu numai. Pe ntru evenimente am vazut pe pagina lor d internet ca ofera servicii complexe. Pot amenaja baruri din gheata, suporti de fructe sau de sampanie din gheata, pot inscriptiona logouri in gheata si pot pune chiar si lazi frigorifice la dispozitia clientilor lor pentru depozitarea cantitatii de gheata comandate.


Si dupa cum va spuneam, am intrat in fabrica si am vazut acolo o intreaga tehnologie si o serie de procese, care mai de care mai sofisticate. Nu ma asteptam la asa ceva. Gheata era formata intr-un fel de tancuri speciale (aici ma refer la blocurile mari din gheata) apoi trecuta prin cateva procedee, pana devenea aproape transparenta. Apoi era mutata si stivuita in conditii optime pentru a nu se sparge. Intr-o camera mica si luminata intr-o nuanta albastruie se confectionau logourile din gheata conform indicatiilor clientilor. Ieseau atat de frumos, m-au impresionat la fel de tare ca atunci cand am vizitat fabrica de sticla din Avrig si am vazut bancul de sablare. Tot asa era si acolo o camera izolata in care un singur om realiza sablarea. Cred ca si aici era cam acelasi lucru, dar nu am auzit foarte bine indicatiile ghidului din cauza galagiei facute de motoarele aparatelor de racire.

Va recomand sa mergeti sa vizitati o astfel de fabrica daca veti avea ocazia si apoi sa povestiti si altora experienta voastra dintre cuburile de gheata. Eu am ramas impresionat de ce am vazut acolo si pretul platit pentru intrare nici nu a mai contat daca a fost sau nu corect.

Mai am sa vizitez hotelul de gheata si sa raman o noapte acolo ca sa pot spune ca m-am imprietenit cat de cat cu gheata.

Stari de spirit in functie de vreme

Nu stiu cui i se mai intampla, dar mie mie se intampla foarte des sa am stari ciudate din cauza vremii de afara. Nu ma refer la dureri sau stari de rau, ci la o dispozitie proasta. De exemplu daca ploua o zi intreaga, nici ca imi vine sa ies din casa, oricare ar fi activitatea si importanta acesteia. Daca e soare si foarte frumos iar eu intru de serviciu, iar ma simt aiurea si as vrea sa fiu liber indiferent daca am sau nu ceva notabil de facut. Daca viscoleste este deja apocalipsa in mintea mea. Pe langa vremea urata pe care o aduce viscolul, mi-e groaza si de frigul patrunzator.

Nu stiu cat de tare ar trebui sa ne influenteze vremea de afara starea de spirit, dar in cazul meu are un rol deosebit de important, dupa cum v-am descris ceva mai sus. Poate ca sunt eu defect, dar asa functionez.



Voua vi se intampla sa aveti diferite stari strans legate de vremea de afara?

Cat de naturale sunt cosmeticele naturale?

duminică, 27 iulie 2014

Oare cat de naturale sunt cosmeticele naturale? Aceasta este intrebarea!
Cercetatorii de specialitate incearca sa ne asigure ca produsele pe baza de plante, din uleiuri si extracte, sunt mai sanatoase pentru organism. Aceiasi experti vin insa si  se contrazic la o perioada de timp cand revin cu noi rezultate ale cercetarilor si spun ca de fapt cosmeticele naturale sunt daunatoare pielii in cazul in care nu se respecta indicatiile. Asa este! De fapt este valabil cam pentru orice produs, fie el natural sau sintetic. Toate cosmeticele trebuie aplicate cu grija, respectand conditiile impuse de producator si tinandu-se cont de igiena pielii inainte de aplicare. Sunt multe lucruri de dezbatut pe tema aceasta, dar chiar si gandul care ne zboara hai-hui cand auzim cuvantul bio sau cuvantul natural,  ne indeamna sa alegem astfel de produse. Ne este mai la indemana sa ne contopim cu natura chiar si atunci cand aceasta se regaseste concentrata intr-o alifie si inghesuita intr-un tub. Ne simtim ceva mai in siguranta atunci cand folosim aceste cosmetice naturale.

Sa luam un banal exemplu de Crema de fata pentru piele grasa (Gravier) din gama de cosmetice naturale de la Bioaleea.
Aceasta crema a fost special creata pentru pielea grasa, ceea ce inseamna ca are sanse mai mari sa dea rezultate benefice fetei, decat o crema „multifunctionala”.
Precum majoritatea cosmeticelor naturale si aceasta crema de fata pentru piele grasa contine activi vegetali obtinuti din agricultura ecologica in proportie de 100%.
Contine de asemenea uleiuri esentiale 100% si glicerina, obtinute tot din agricultura ecologica.
Nu contine parabeni, parafina si nici uleiuri minerale.

Ca si aceasta crema de fata asa si restul cosmeticelor naturale de la Bioaleea contin numai ingrediente testate in laboratoare speciale. Tocmai de aici vin si preturile ceva mai mari fata de cosmeticele sintetice. Dar stiti cum este vorba aceea? Dai un ban dar stai in fata. Asa este si cu aceste produse cosemtice din ingrediente naturale. Platesti cu putin mai mult decat ele dar ai o garantie aparte si stai linistit stiind ca ingredientele din care sunt facute au fost bine analizate si combinate, astfel incat sa nu te trezesti cu pielea vatamata de efectul acestora.

Frumusetea vine din interior, dar trebuie usor retusata si intretinuta si la interior. Este de preferat sa folosim cat mai des produse cosmetice naturale decat cosmetice sintetice, dar e bine ca in ambele cazuri sa nu exageram cu folosirea acestora. Cam orice facem in viata noatstra ar trebui sa fie in echilibru si in cantitate potrivita. Numai asa vom avea echilibru total si vom fi feriti de neplacerile provocate de excesele de orice fel.

Si daca tot am adus vorba de Bioaleea trebuie sa va spun ca in aceasta saptamana gasiti pe pagina lor online zeci de super-oferte. Daca sunteti amatori in folosirea cosmeticelor naturale, acum este timpul sa va umpleti cosul cu produse si sa beneficiati de reduceri si de transportul gratuit la comenzile de peste 200 de lei.

Cosulete cu cadouri

vineri, 25 iulie 2014

Pentru cosulete cadou apasati tasta 1. Cam asta ar trebui sa fie mesajul pe care directorii de companii, patronii, sefii, etc, ar trebui sa-l auda in perioada sarbatorilor de Craciun, atunci cand formeaza un numar de telefon. Poate ca in acest fel isi vor da seama ca angajatii lor, cei care ii ajuta ca afacerea sa le prospere sau sa se mentina pe profit, au nevoile lor inainte de sarbatorile de iarna si se bucura la orice vine in plus la salariu din partea firmei. Si apoi daca ar apasa tasta 1 managerilor ar trebui sa le apara pe ecranul telefonului destept imagini cu optiunile cosuletelor cadou pe care sa le comande pentru angajatii din subordine.

Comanda cosulete cadou aici

Managerul da click si dintr-o data se trezeste pe o pagina de unde are ales dintr-o gama larga de cosulete cadou, fiecare inzestrat cu produse felurite. Iata cateva cosulete pe care le poate comanda de pe cosulete-craciun.ro de exemplu:

Sa fie adauge cumva in cos aceste produse? Poate alege sa ofere un Panettone, o sticla de vin si o ciocolata, asezate frumos intr-o cutie aurie cu funda rosie.

Poate alege de altfel un cos mai complex, format din ciocolata neagra, rulouri umplute, vin rosu, panettone, Macarons si cosul cadou.


Ar mai putea avea si alte variante. Una dintre ele ar fi formata din urmatoarele produse: Rulouri umplute, vin alb, ciocolata alba, praline in forma de fructe de mare, cafea, tableta de ciocolata, toate asezate frumos intr-un cos frumos ornamentat.



Sau poate alege ceva mai simplu. Un pachet la tava format din panettone, vin rosu, bomboane trufe din ciocolata belgiana, asezate ordonat intr-o tavita. 
La sfarsitul comenzii cel care a facut comanda, va putea achita „nota de plata” si va avea de asteptat sarbatorile de iarna pentru daruirea cadourilor angajatilor sai.

Acum lasand putin gluma deoparte chiar trebuie sa stiti ca astfel de firme care pregatesc si aranjeaza cosulete cadou pentru sarbatori, chiar exista si fac o treaba buna. Nici nu e mare inginerie sa comanzi. Trebuie urmati cativa pasi cum ar fi alegerea produselor, plasarea comenzii pentru cosurile cadou, asteptarea procesarii comenzii, achitarea, beneficierea de discount-uri (dupa caz), eliberarea contractului si a facturii fiscale, apoi trasnsportul si livrarea. Si uite asa se fac surprizele in perioada sarbatorilor de catre conducatorii companiilor. Nu este greu si nici prea mare bataie de cap, iar firmele care merg pe un profit generos, chiar pot face astfel de surprize frumoase angajatilor.

Va doresc sa va primiti cosuletul cadoul anul acesta de Craciun! Eu am primit anul trecut si as astepta ceva si anul acesta.



La tenis de camp 2

Am ajuns si a doua oara la tenis de camp. Aceeasi locatie, alt teren, dar aceeasi  prestatie deplorabila. Mi-am luat iar bataie cu 6-0, 6-0. Nu am reusit sa-mi castig nici serviciul propriu nici pe cel al adversarului. Dar am dus de cateva ori game-urile la 40-40.

Dupa ce am terminat de jucat , am mai ramas putin pe teren ca sa pot vedea cum joaca seniorii. 6 oameni  mari, cu varste probabil peste 50 de ani, au intrat pe teren sa joace tenis la dublu. Am ramas fara cuvinte cand am vazut cat de bine se miscau pe teren si ce lovituri precise aveau. Ma tot uitam ca totusi nu au miscari complexe, dar cu toate astea mingea se duce in zona unde au dorit ei sa loveasca. Asta inseamna ca este posibil ca racheta pe care o folosesc eu sa fie putin cam depasita pentru ceea ce vreau eu sa joc.

Nu incerc sa-mi gasesc scuze acum, dar stiu sigur ca nu e numai din vina mea ca mingea nu se duce de fiecare data in zona pe care eu o vizez. Nici sunetul la lovirea mingiei cu racheta mea nu este acelasi ca cel facut de rachetele seniorilor. Mi-a placut extraordinar de mult ce am vazut asa ca dupa ce voi mai iesi de cateva ori la tenis de camp, poate voi reusi sa-mi cumpar o racheta numai pentru mine. Una mai pretentioasa cu care sa pot juca mult mai bine, care sa-mi asigure o acuratete mult mai mare a loviturilor.

Ce mai vinde romanul

joi, 24 iulie 2014

Am dat acum cateva luni un anunt pe site-urile de ajunturi, ca vand ceas. Si inainte sa plasez anuntul am facut o cercetare a pieței ca sa vad la ce pret il pot vinde pe al meu. Si cu aceasta ocazie am vazut o multime de ceasuri la vanzare care mai de care mai ciudate.

De pilda, la prețul de 149 vinde un individ un ceas de mana cu limbile din oase de peste si bratara, cureaua ceasului, confectionata din solzi de peste. Interesant model, dar eu nu as purta asa ceva intr-o zi normala.

Un alt model inedit era confectionat din scoarță de copac si limbile din iarba presata. Asta era la fel de interesant, dar avea aceeași problema in opinia mea. Nu putea fi purtat si asortat cu usurinta. Asa ca ceasule, ramai acolo sa te cumpere altcineva! Nu pot da banii peun ceas de care nu mă voi folosi in mod regulat. Mai bine cumpar un ceas de mana de pe un site de profil si primesc si garanție la el si stiu ca este un ceas pe care sa-l pot asorta cu usurinta la orice tinuta. Sau macar la cat mai multe.

Un coleg de serviciu are un ceas de mana firma Casio. Este auriu si se potriveste la majoritatea tinutelor pe care le poartă.  Chiar l-am probat si eu si sta binișor.  Dar nu stiu sigur daca imi voi cumpara un ceas de mana cu bratara metalica. Imi cam face rani la mana si îmi provoaca disconfort. De aceea eu personal prefer sa port de obicei ceasuri de mana cu curea din piele sau din material textil.

Daca reusesc sa imi cumpar ceasul pe care am pus ochii pe net am sa pun aici o poza cu el. Pana atunci nu am sa pun ca este ediție limitata si ultima bucata. Nu am acum toti banii sa-l achiziționez,  insa stau cu ochii pe el si poate am noroc si nu se vinde pana cand nu fac eu rost de cash. Dar pana atunci nu pot sa va arat nici macar poza.  Oricum, este interesant de văzut ce vand românii pe net. Tot felul de chestii ciudate gasesti atunci cand cauti. Nu ma mira neaparat materialele din care sunt confectionate ceasurile de care v-am povestit ceva mai sus, ci faptul ca aceste anunturi sunt destul de dese. Si daca tot exista oferta pentru asa ceva, probabil ca la un moment dat exista si cerere, ma gandesc. 

Mi-am cumparat domeniu

Gata!  Nicusor Adrian Rotaru are blog pe domeniu si hosting platite. A trecut mult pana am ajuns sa realizez această achiziție,  dar iata ca am reușit intr-un final. Noua adresa la care mă puteti gasi si citi in curand am sa o comunic tot aici.
 Dar nu acum pentru ca momentan nu am scris nimic acolo.  Asa ca am sa măresc suspansul.
Nici nu stiu exact cum voi face ca blogul meu cel nou sa creasca mare si frumos,  dar stiuvca asta imi doresc sa se întâmple si mai stiu si ca voi munci pentru asta.

Sa auzim numai de bine! Astept urari de bine.

Pe partea de design

Am invidiat un pic, recunosc, toti oamenii care au cate un talent innascut sau dobandit. Inca ii mai invidiez. Nu stiu exact de ce, dar ma uit destul la ciudat la ei, desi le apreciez munca, nu pot spune nu. Totusi cand vad niste artisti facand lucruri minunate, care mie nici macar nu-mi ies nici pe departe, ma enervez pe mine si pe mama natura ca nu m-a inzestrat cu niciun talent artistic. Si imi place si mie sa cant, desi nu am voce, si sa pictez, desi nu-mi iese mai nimic, si sa dansez, desi sunt paralel. Dar altii se descurca de minune cand vine vorba de talentul pus in practica. Ba chiar mai si castiga bani facand ceea ce le place.

Pe partea de design ambalaj de exemplu sunt niste oameni la 3dartstudio care fac o treaba de milioa,ne. Si se vede de cum intri pe pagina lor de prezentare. Pe langa faptul ca au un site bine pus la punct, care le da un aer profesionist, mai au si nume tari pe lista clientilor care au apelat la serviciile lor. Chiar ma uitam ca din serviciile pe care le presteaza au reusit sa-si faca o clientela destul de serioasa. Nume grele de branduri din Romania, care nu se joaca cu firme de mana a doua atunci cand au de pus bazele unui proiect. Astfel in lista lor lunga de clienti apar nume precum Radio ZU, Apa Nova Ploiesti, Stanleybet (pariuri sportive), Tarom, etc. Sunt multe nume importante pe lista lor cu clienti si fiecare presteaza alte activitati. Totusi toate aceste nume de branduri au gasit ceva in comun la 3dartstudio. Cred ca este vorba despre profesionalism. Nu stiu, dar nu cred ca ar fi vorba neaparat de preturi, pentru ca astea oricum se negociaza. Dar oricum, atunci cand un proiect iti iese bine si castigi imagine, nu te mai uiti la bani cu aceeasi atentie pe care o faceai in cazul in care rezultatul nu ar fi fost unul scontat.

Sa va mai spun ce pot face oamenii de la 3dartstudio. Scopul lor este sa creeze branduri. Sa ia proiectele firmelor de la zero si sa le urce pana sus in topuri, acolo unde toata lumea va auzi de ei. Si face asta prin diferite mijloace. Pornind de la logouri, sigle, motto-uri, trecand prin comunicare mass-media, campanii de publicitate si PR si pana la promovarea si managementul online. Toate aceste lucruri sunt esentiale pentru o firma, indiferent ca se afla la inceput sau la sfarsit in activitatea pe care o desfasoara.

Planuri incurcate

Am avut o zi foarte foarte aiurea, in care nu am putut face nimic din ceea ce mi-am propus. Voiam sa ma intalnesc cu niste bloggeri din Brasov in singura zi libera pe care am avut-o de la serviciu, dupa 7 zile de munca asidua. Ploaia insa mi-a stricat planurile care aratau atat de bine pe hartie. Intre ora 11:00 si ora 16:00 cel tarziu, aveam de gand sa merg cu alti bloggeri din Ploiesti, cu care m-am inalnit acolo, in Parc Aventura din Brasov.

Dar daca aei au spus ca in cazul in care ploua nu vom fi lasati sa ne apropiem de vreun traseu din Parc Aventura si cum afara chiar ploua, nu am mai reusit sa mergem acolo. Degeba am incercat sa amanam momentul. Paginile de meteo de pe internet spuneau ca cerul va fi acoperit de nori si ca va ploua in averse cam toata ziua. Asa ca ne-am retras la bowling circa o ora si jumatate. Dupa tot acest timp a iesit si soarele. Acum se punea intrebarea: ce vom face mai departe. Se facuse cam de ora 14:00 cat ne-am tot intrebat si ne-am tot invartit pe la poalele Tampei. Eu nu mai aveam timp de stat cu grupul pentru ca trebuia sa ma intalnesc cu bloggerii din Brasov. Asa ca ne-am despartit  frumos in jurul orei 15:00 si eu am inceput sa dau telefoane. Trebuia sa ma intalnesc cu doi oameni diferiti din Brasov. Fiecare programat frumos la alta ora. Nu am reusit sa ma mai intalnesc cu niciunul. Nu stiu ce au patit, dar nu au mai putut ajunge.

Am revenit la grup, si dupa ce am mancat la o terasa din centrul vechi, am  mers sa inchiriem biciclete. Am tot plimbat bicicleta si ea m-a plimbat pe mine circa 20 de minute. M-am plictisit si de asta si deja ma ajunsese indispozitia. Apoi am plecat noi frumos spre gara din Brasov iar pe drum a inceput o ploaie ca din senin. A plouat torential din niste nori timizi care nu prevesteau asta. Am vazut pe strazi apa in suvoaie pana peste glezne. Am prins cu greu trenul si chiar mi-am cumparat si bilet. A fost o zi lunga si la final obositoare, iar acum o iau din nou din loc si trebuie sa muncesc alte cateva zile la serviciu.

Poseta pentru Mihaela

Hai Mihaela ca ti-am gasit poseta pe placul tau. Stii tu ca voiam sa-ti vand la super pret o geanta de piele, dar mi-ai spus ca nu vrei posete din piele naturala, ca tu te gandesti la animalele sacrificate, ca nu vrei sa le porti pe tine. Ei, uite ca pe Camely gasesti nu numai posete frumos colorate, asa cum iti plac tie, ci si portofele (dar d-astea parca nu folosesti), bijuterii si accesorii pentru par (si pentru astea ai o pasiune).

Sunt cu mult mai ieftine posetele de pe Camely decat ce aveam eu sa-ti vand tie. Dar asta este mai putin important pentru tine, pentru ca stiu ca nu pui accentul pe pretul accesoriilor pe care le porti, ci pe felul in care acestea se potrivesc stilului tau si pretentiilor tale. Acum iti dau pontul asta ca sa vezi ca nu voiam sa cumperi neaparat de la mine, ci imi doream sa gasesti ceva bun si trainic. Dar eu de unde era sa stiu ca tu nu vrei tocmai piele naturala?

Oricum eu te las pe tine sa iti alegi de acolo modelul care iti place, pentru  ca stiu ca ai gusturi destul de ciudate fata de ce mi-ar placea mie, de exemplu. Asta inseamna ori ca eu nu ma pricep deloc la accesorii de acest fel, ori ca tu ai gusturi deosebit de diferite. Si asta este la urma urmei un punct important in vestimentatia ta si accesorizarea ei. Stiu ca-ti place sa iesi usor din tipare si ca nu prea iti pasa de culorile de sezon date de nu stiu eu ce designeri specialisti in tendinte.

Si ca sa nu mai spui ca nu ma gandesc deloc la tine, s-ar putea sa te incante atunci cand vei vedea ca pe site-ul asta sunt si reduceri destul de multe la produse. Asta inseamna ca daca esti putin atenta, vei gasi si o geantuta interesanta gusturilor tale si o reducere bunicica. Iar din surplusul banilor, adica din diferenta de la pretul normal la cel redus, iti mai poti lua tu ceva frumos de pe acelasi site casa te innoiesti si ca sa te accesorizezi de doua ori mai mult.

Sa-ti dau si un exemplu de ce imi place mie si ce as cumpara eu daca as fi femeie. Ce zici de poseta din imagine? Dar acum sa nu crezi ca daca se numeste poseta-zebra este facuta din par de zebra!

La tenis de camp

Profit ca Mihaela, gazda noastra lipseste de ceva vreme, pentru a-mi declara pasiunile aici. Bine, bine, nu sunt chiar pasiuni, dar v-am mai tot povestit si in alte articole despre cateva puncte de interes care ma privesc. Am tot incercat sporturi noi in ultima vreme. Ba Darts, ba bowling, ba squash, ba tenis de camp.

Doua mi-au ramas insa la suflet, poate chiar mai mult decat era cazul. Este vorba despre sporturile in care se foloseste racheta. Tenisul de camp, respectiv squashul. Sunt doua sporturi pe care le-am incercat in acest an in premiera si care mi-au placut la fel de mult. Daca in cazul squash-ului lucrurile sunt cam clare si imi cunosc cat de cat limitele, in cazul tenisului de camp (jucat pe zgura) cred ca pot evolua destul de mult contra prietenilor impotriva carora voi juca. Poate ca prima data cand am jucat acest sport nu a fost racheta de calitate, poate nu mi-am calibrat eu loviturile, poate mi-a fost prea cald, nu stiu exact motivul pentru care am jucat destul de prost, dar stiu ca mi-a placut atat de mult incat voi vrea sa repet de multe ori experienta.

La prima tentativa de a juca tenis de camp pe zgura, am reusit sa servesc cat de cat corect, chiar daca am servit cu o viteza destul de mica. Am avut si cateva puncte jucate la extrem, in sensul ca nici macar eu nu imi imaginam ca voi mai ajunge sa lovesc anumite mingi, desi ma incapatanam sa ajung la ele. Si chiar am castigat puncte frumoase in acest sens. Urmeaza sa mai merg in zilele sau saptamanile ce urmeaza la tenis de camp, pentru ca este un sport pe care vreau sa-l practic, din pura pasiune.

Cineva pasionat de pescuit pe aici?

luni, 21 iulie 2014

Sunt un pescar de ocazie. Nici macar amator nu ma prea pot numi. Imi place insa sa merg si sa pescuiesc atunci cand am ocazia. Este o activitate relaxanta, dar cam costisitoare a devenit. Nu prea poti merge pe balta fara sa scoti din buzunar de la 30 de lei pana la 200 de lei pe taxa de intrare. Sunt sume cam mari, pe care nu le scoti de multe ori nici macar prin valoarea pestelui prins si nici macar prin satisfactia ca ai prins peste, pentru ca nimeni nu-ti garanteaza acest lucru. Cu toate acestea, vara aceasta, dupa perioada de prohibitie (nu stiu daca a trecut sau nu) mi-as dori sa mai merg undeva la pescuit. Nu sunt pretentios, nu imi trebuie scule de ultima ora si nici tehnologie care sa-ti prinda singura pestele. Desi am cumparat in primavara articole de pescuit de la Bibanu, pana acum nu am avut ocazia sa le folosesc.



In activitatea de a pescui, eu mai vad si alte avantaje. De exemplu nelipsitul gratar cu carne de porc, sau pulpe de pui, facute pe malul lacului intre doua batai de pluta. Uneori se prajeste tocmai pestele prins la fata locului si atunci poti spune ca ai mancat peste proaspat. Nu e chiar sushi cum obijnuiesc alte natiuni sa manance, dar este peste pe gratar si uneori chiar saramura. Mai mai ca mi-a venit apa in gura cand ma gandesc la un coleg care stie a bucatari foarte bine pe malul baltii.

Eu sunt fan pescuit de cand sunt mic. S-a mai estompat intre timp placerea mea de a pescui, pentru ca acum nu mai este gratis, asa cum era atunci, insa microbul mi-a ramas inca in sange. Chiar vorbesc cu placere despre asta si fiindca tot va vorbeam de avantaje, sa va mai spun un avantaj al mersului la pescuit. Te poti bronza in cazul in care soarele este de partea ta. Bronzul la peste este mult mai pregnant chiar decat cel de la mare. Asta pentru ca stai pe verticala cand pescuiesti. Se stie ca bronzul  dobandit stand in picioare, este cu mult mai durabil si prinde mai repede decat cel stand la orizontala.

Alt avantaj ar mai fi acela ca te poti racori. Daca pestele nu trage, te-ai dezbracat si hop, pleosc ai sarit in „piscina” de ocazie. Iata deja cat de multe avantaje atractive gasesc eu acestei activitati pe care multi nu o inteleg deloc. Eu va spun ca pescuitul incepe inca de cand mergi in magazin sa-ti cumperi articolele de pescuit, sau inca de cand le comanzi pe internet (mai nou). De acolo incepe pescuitul. Apoi continua cu montarea unditelor si lansetelor, stabilirea plutei, alegerea firului, atasarea plumbului, prinderea firului de ac printr-un nod pescaresc. Apropo de nodul pescaresc, sper ca stiu sa il mai fac, pentru ca nu l-am mai exersat de doi ani sau mai bine.

Hai ca astept sa-mi raspundeti daca sunteti interesati de o partida de pescuit in viitorul apropiat. Eu sunt dispus sa o fac, fie ea chiar si una ca in copilarie.

Vreau sa incerc un sport nou

Am tot zis ca merg la un moment dat la tenis de camp si am tot amanat momentul. Pana sa ajung acolo insa, am trecut prin alt sport cu racheta. Squash-ul este un fel de tenis cu peretele, in care jucatorii stau unul langa celalalt, fata de tenisul de camp unde se sta fata in fata separati de un fileu. Aici nu exista fileu, iar regulile sunt cu mult mai diferite. Am fost deja de cateva ori pe terenul de squash in Ploiesti. Momentan este un singur loc unde se gaseste o astfel de sala in Ploiesti si este pe langa Obor.

Dar inca am de gand sa incerc sa joc si tenis de camp, mai ales ca am auzit ca sunt cateva baze in Ploiesti unde pretul unei ore pe teren este mai mic decat pretul unei ore la squah in sala. Asta este un plus. Un alt avantaj ar fi acela ca vara se poate juca fara probleme in aer liber. Iarna insa e mai greu sa joci si poate chiar nu ai unde, asa ca iarna pot reveni mai des pe terenul de squash.

Nu am mai jucat tenis de camp pana acum, dar vreau sa ma apuc si de asta, sa merg macar doua-trei ore in fiecare luna. Pana acum la squash am tot ajuns de cand m-am apucat sa-l joc si vad ca si baietii cu care merg eu acolo indragesc acest sport.

M-am intors pe stadion

Saptamana aceasta am revenit pe stadion dupa o foarte lunga pauza. Am mers sa vad echipa Petrolul Ploiesti jucand pe teren propriu in preliminariile Europa League. Am stat in galerie, am scandat ca pe vremuri, dar nu am mai simtit aceeasi bucurie ca atunci. Intre timp baschetul a castigat teren in inima mea si in ddetrimentul fotbalului. Totusi o astfel de iesire din tipare (mai ales cand campionatul national de baschet este in pauza) este binevenita.


Meciul a fost unul slab, desi se astepta a fi un spectacol cu goluri. A fost slab de tot iar echipa locala a batut vizitatoarea din Albania cu scorul de 2-0 dupa doua goluri venite in ultimul sfert de ora.


Un moment care a mai atras atentia publicului a fost o cerere in casatorie lansata de un barbat iubitei sale prin intermediul tabelei de marcat. In rest a fost un meci plictisitor de care ma puteam lipsi cu siguranta.

Mizeaza pe social media

sâmbătă, 19 iulie 2014


In lumea in care social media face o expunere rapida si eficienta a unui  brand, multi au inteles ca trebuie sa se bazeze pe o prezenta in acest mediu, pentru a avea sanse de castig in ochii publicului. Cu toate acestea, sa mizezi pe social media inseamna implicit sa cauti un expert, o agentie PR. Nimic nu este atat de simplu pe cat pare.
Cu ajutorul unei  firme de relatii publice vei putea avea un mix de metode traditionale de marketing si stilul modern, o abordare combinata ce cuprinde social media. Generarea interesului publicului vine in urma unui plan strategic de promovare, prin prezentarea produselor si nu numai.
Dincolo de rapiditatea cu care se raspandeste informatia in lumea online sa nu uitam ca strategia de PR este una complexa. Tinteste catre publicul tinta la momente potrivite pentru ca in cele din urma acesta sa vina catre tine (respectiv catre produsele/serviciile firmei tale). Cu alte cuvinte organizeaza evenimente, testari gratuite, ofera monstre, implica-te in societatea actuala. Direct sau indirect, in lumea online sau cea reala, abordarea trebuie sa fie la fel de profunda si de serioasa. Asta pentru ca vor conta chiar si cele mai mici detalii. Cand se vorbeste cu presa, ar trebui sa existe o singura persoana care sa faca acest lucru in mod constant pentru a nu deruta, pentru a nu rupe legatura de comunicare eficienta intre public si companie.
Expunerea online, crearea unei identitati online inseamna sa abordezi si o alta maniera prin care sa iti informezi si sa iti educi publicul.
In ceea ce priveste colaborarea intre expertii in PR si compania in sine exista acelasi stil clasic, traditional- cel mai important lucru este sa mentii legatura cu reprezentatii agentiei, pentru a fi mereu pus la curent cu strategia de PR si a oferi feedback si aprobare, dar si pentru a da informatii de care aceasta se poate folosi in timpul aplicarii unei campanii de PR.


Stiati ca Dacia cu flori este in Ploiesti?

Ieri in timp ce mergeam pe jos prin orasul Ploiesti am vazut o masina foarte interesant decorata. Spatiul destinat motorului si portbagajul erau viu colorate de un aranjament floral inedit. Mi-a placut mult ideea, asa ca am tras-o in poza cu telefonul meu. Va pun acum la incercare sa vad daca aveti idee unde in orasul Ploiesti este expusa aceasta Dacie frumos decorata.


Pe unele site-uri miroase a cozonaci

vineri, 18 iulie 2014

Imi aduc aminte de vremea cand eram eu mic si se apropiau sarbatorile de iarna. De Craciun parintii mei primeau cadouri din partea intreprinderilor de stat la care lucrau. In sacosa sau cosul pe care-l dadea intreprinderea (dupa caz) erau tot felul de alimente care puteau fi puse sub brad. Banane, portocale, ciocolate, vin, sampanie, bomboane pentru brad, sticle de suc, Mos Craciuni de ciocolata, cozonac si probabil si altele pe care nu mi le mai amintesc eu. Tin minte ca scormoneam in cosurile primite cadou de parintii mei si imparteam dulciurile cu fratii mei. Desigur ca toate dulciurile mergeau apoi sub bradul de Craciun, dar noi stiam care sunt ale noastre.

Intre timp lucrurile s-au schimbat, intreprinderile de stat s-au cam inchis sau s-au cam privatizat, iar patronii prefera sa dea bani mai degraba decat produse ca atentii pentru sarbatorile de iarna. Totusi, in ciuda acestor schimbari, se mai gasesc si oameni nostalgici probabil, care infiinteaza firme ce au ca scop livrarea de cosuri cu bunatati pentru masa sau bradul de Craciun, pentru angajatii firmelor care apeleaza la serviciile acestora.

Pe pagina online a unei astfel de firme ce distribuie cosuri cadou business am ajuns si eu din intamplare si am ramas surprins sa constat ca inca mai exista astfel de initiative. Eu unul vad aceaste firme ca pe unele care nu urmaresc in special profitul ci mai degraba mentinerea in viata a unor obiceiuri ale firmelor, care in perioada sarbatorilor isi rasplatesc angajatii cu cate un cos plin cu bunatati. Si daca tot am ajuns din intamplare pe acea pagina am zis sa vad in ce constau serviciile oferite de firma in cauza.

De exemplu, un cos ca cel din imaginea de mai sus are un pret destul de accesibil chiar si pentru o firma mai mica. Ideea de a-ti rasplati angajatii pentru bunul mers al afacerii firmei sau companiei tale, este una care arata ca iti pasa de ei si ca fara ei nu ai reusi sa prosperi. De aceea eu ca angajat m-am simtit apreciat cand am primit cadouri de Craciun anul trecut. A fost un gest frumos facut de catre managerul restaurantului in care lucrez. Si zau ca aici chiar nu conteaza daca angajatul isi permite sau nu sa-si cumpere produsele primite cadou. Gestul conteaza uneori mai mult decat orice.

De aceea salut initiativa acestei firme pe pagina careia v-am spus ca am ajuns din intamplare si imi doresc sa aiba cat mai multi clienti care-si vor face angajatii multumiti sau fericiti.

5 motive pentru care sa inchiriezi un cort

joi, 17 iulie 2014

Corturile mari nu se inchiriaza in fiecare zi de catre oamenii normali. Dar chiar si ei au uneori un eveniment in familie si au nevoie de un cort de inchiriat pentru a realiza evenimentul in conditii bune, feriti de razele soarelui, dar totusi in spatiu semideschis, feriti de ploaie desi aproape de ea. Vantul te poate deranja cand esti in cort, dar in acest caz trebuie sa fie un vant destul de puternic pentru a-ti strica buna dispozitie.

Si din punctul meu de vedere, a inchiria un cort pentru un eveniment de familie, care poate fi realizat la tara undeva in curtea unei case (daca exista suficient spatiu), este solutia perfecta. Iata 5 motive pentru care eu cred ca este rentabil sa inchiriezi un cort profesionist:


  1. Poti crea un cadru de poveste inchiriind un cort mai sofisticat. Poti  apela la un cort tip Dom (preferatul meu pentru formele extravagante), un cort tip Stretch sau unul tip Marquee. Acestea dau un aer mai sofisticat. Fiti siguri ca nu sunt corturi din rafie!
  2. Te feresti de ploaie, sau soare sau de ochii vecinilor. Oricare ar fi motivul pentru care iti inchiriezi cortul, esti sigur ca vei fi protejat de soarele deranjant de vara, de ploaie sau de ochii dimprejur.
  3. Nu este nevoie sa-l cumperi. Poate nu ai nevoie de el sa ramana instalat in curte. Probabil te incurca intr-o zi obisnuita, asa ca nu are rost sa investesti in achizitionarea lui permanenta.
  4. Cortul da o atmosfera mai intima si un acoperis deasupra capului. Te simti mai in siguranta cand ai ceva deasupra capului decat atunci cand esti sub cerul liber. Cel putin eu aceasta senzatie o am cand merg la un eveniment tinut in aer liber si care necesita o tinuta ceva mai deosebita.
  5. Sub acoperisul cortului poti instala fara probleme mesele pentru a servi mancarea de exemplu. Se pot pune sub cort instrumente muzicale, boxe, etc. 
Desigur ca un cort este bun in mult mai multe situatii decat cea prezentata de mine. Fiecare se poate gandi la avantajele pe care il ofera un asemenea cort si inchirierea acestuia. Un cort se poate inchiria cu succes pentru un eveniment gen botez, nunta, zi de nastere cu multi invitati. Se mai poate inchiria de asemenea pentru standul unui eveniment in aer liber sub care sa se instaleze un stand. 

Eu as inchiria un cort tip Dom pentru nunta mea. Asta daca voi avea posibilitatea sa-mi organizez nunta in spatiu deschis, care sa-mi permita instalarea unui astfel de cort.

Un mic tur al orasului Vatra Dorna

In videoclipul de mai jos puteti vedea imagini din Vatra Dornei. De la cladirile vechi, la raul Dorna, de la Parcul Veveritelor la terasele din centrul orasului, de la veverite si pana la statui, de la porumbeii din parc pana la hotelurile din centrul orasului. Sunt cateva lucruri de vazut in Vatra Dornei. Este o statiune frumoasa si primitoare. Cateva zile pentru relaxare te pot revitaliza dupa o lunga perioada de munca.



Vizionare placuta!

Internetul bun la toate

Acum vreo doua luni unchiul meu si-a montat un hidrofor in curtea de la tara. L-a instalat, la si schimbat la un moment dat pe motiv ca are rezervorul prea mic, dupa care dintr-o data parca a devenit expert in astfel de montari si achizitii si a inceput sa puna si vecinii sa-si cumpere si sa-si monteze astfel de echipamente. Asa mai face si el cate un ban in timpul liber. Si uite asa a inceput sa convinga toti vecinii ca merita o astfel de investitie, chiar daca este putin costisitoare la inceput. Si pentru ca a vazut el cum sta treaba pe acolo si ca vecinii lui nu sunt prea dezghetati la minte si nu le au cu achizitiile, a facut si comisioane la cumpararea echipamentelor.

De pilda intr-o zi m-a chemat pe la el sa-i arat cum poate face o comanda online pe un site. Vazuse un pret bun la o pompa submersibila si a zis ca i-o cumpara unui vecin care are o microferma de animale. Si am intrat singurel pe un site sa facem o comanda. Si ii zic:

- Acum dupa afisarea rezultatelor cautarii google, dai comanda aici electropompe submersibile la Shop Einstal, intri pe site, alegi produsul, il pui in cos si apoi urmeaza sa introduci detaliile cardului cu care achiti comanda.
- Hai ma ca pana aici stiam si eu, zice el, dar aici cu plata nu sunt sigur, d-aia te-am si chemat.
Dar apoi incepe si se tot uita pe site la produs. Oare care sa fie numele producatorului? Ce debit are pompa, ce putere? Care este inaltimea maxima de pompare? Ce garantie are si in ce conditii se acorda? Mi-a placut de el ca este interesat si ca e dezghetat in domeniul asta. Adica pana mai acum doi ani nu avea nicio treaba cu calculatoarele si cu internetul si acum chiar face bani prin intermediul lor. E destul de interesant sa vezi cum un om isi doreste sa ajunga in pas cu tehnologia, chiar daca nu a avut de-a face cu ea pana la o anumita varsta si chiar daca ii este cam greu sa invete unele tertipuri online.

Acum el imi spune mie ca internetul asta este bun la toate si ca i se pare ca acesta este viitorul. Sigur ca asa este, eu mi-am dat de mult timp seama de acest lucru. Trebuie sa stim numai sa exploatam puterea si utilitatea internetului in favoarea noastra si atunci acest mediu de informare si comunicare ne poate aduce numai si numai avantaje.

Cateva fotografii de la Vatra Dornei

marți, 15 iulie 2014

Am fost la Vatra Dornei, dupa cum v-am spus acum cateva zile. Am postat de pe telefon si nu am reusit sa atasez si fotografii, asa ca revin acum cu cateva. Fotografiile sunt realizate cu telefonul meu Lumia 630 pe care l-am castigat la un concurs online acum doua saptamani.
O parte dintre ele sunt facute din tren. Am surprins peisajele din Podisul Moldovei, acolo unde trenul isi face loc cum stie el mai bine printre culmi. Este o senzatie de libertate pe care o simti atunci cand dai ochii de asemenea peisaje, mai ales atunci cand nu iti este ochiul obisnuit cu ele. Este cam cea mai frumoasa zona vazuta de mine in Romania. Nu am calatorit atat de mult dar asta deja nu mai conteaza.
Si mi-a mai placut ceva ce trebuie mentionat: curatenia. Mi s-a parut mult prea curat fata de cum sunt eu obisnuit cu imprejurimile orasului Ploiesti si chiar cu tot judetul Prahova.





Fara veverite aici, dar o captura faina.

Un hotel minunat din centrul orasului Vatra Dorna


Curcubeu deasupra raului Dorna

Numai nori



Toata Romania e mai senina dupa o saptamana de ploi


Pe aici m-as tavali de-a dreptul!


Vata de zahar. O mananci din priviri! Te unge pe suflet.

Lan de floarea soarelui 
Cum va plac aceste fotografii?