Eu si alte feluri, dar sigur nu oamenii mei

Acum câteva zile spuneam că-n viață întâlnim oameni care ne învață și oameni care ne dezvață.

De ambele soiuri de oameni am nevoie: îmi sunt utili și mă las modelată de ei, că până și cei care mă dez-vață sunt importanți.

Singurii pe care nu-i vreau în preajmă sunt cei de la care nu am ce învăța. 

Iar ăștia nu-s neapărat ignoranții, ci ignoranții-aroganți: 

cei care nici nu știu, care nici nu știu că nu știu și nici măcar nu le pasă dacă află că nu știu. 

O comoditate mentală pe care, uneori, mărturisesc, o invidiez. 

Din sfera asta fac parte cei care nu pot pronunța cuvintele Nu știu. 

De mai multe ori am avut discuția asta contradictorie cu cineva care susține că e o rușine pentru un profesor să spună Nu știu. 

De tot atâtea ori i-am replicat că un profesor care pretinde că are toate răspunsurile e pentru mine în primul rând un impostor, iar în al doilea rând exemplu dublu-periculos pentru copii:

- e posesorul unui caracter dubios, cu orgoliul său exacerbat, 

- dar și practicantul unui stil autoritarist - eu le știu pe toate, deci sigur tu nu mă poți contrazice.

Prezența lui Nu știu în vocabular nu e un motiv de rușine, ci o dovadă că vrei să te perfecționezi continuu. 

Din contră, 

absența lui Nu știu din vocabular e dovadă de superficialitate și limitare, adică fix invers față de ceea ce vrea să pară. 

Azi, văzând o planșă cu steaguri rare, mi-am amintit un episod petrecut în vacanța mea minunată de vară: sudul Angliei, periferia unui mare oraș. Oamenii nu prea au afișate steaguri în zonă, așa încât m-a frapat când într-o curte am văzut nu unul, ci chiar două steaguri.

Primul era al Angliei, dar cel de-al doilea mi-era necunoscut, deși mi s-a părut mai mult decât neobișnuit : o cruce albă pe fundal negru.

Nah, la ce să mă ducă gândul, un steag cu negru mi s-a părut a fi ... de pirați! Că și așa au cam mulți oameni bărcuțe prin părțile locului. 

De la fereastra cafenelei de unde îl vedeam, mă tot întrebam ce-o fi.

Așa încât i-am întrebat pe obișnuiții cafenelei dacă e vreun steag din zonă, pe fundal negru, cu o cruce albă.

Răspunsul a fost minunat : ,,Nu există așa ceva!"

Le spun că l-am văzut și încerc să adaug că, dacă se mută 10 metri mai în față, îl pot zări și ei, dar nu mai apuc fiindcă altcineva mă lămurește pe un ton mai ferm, plusând chiar : "Nu există nici un steag cu negru in UK!".

Mioapă sunt, dar parcă încă disting bine culorile, așa că mai târziu am dat cu sfântu' goagl :

steagul ce-l vedeți mai jos e steagul regiunii Cornwall. Și există.

Dar da: cel mai simplu pe lumea asta nu e să spui "Nu știu / am să mă informez", 

ci e să spui "Nu există" dacă n-am aflat eu de asta.

Sau în varianta bucureșteană a răspunsului : Nu sunt de aici ! ;)

Scurt : filosofie de viata sanatoasa.

Nu comentez, că mi se pare inutil,
dar vă las o mostră din gândirea unui supraviețuitor :

"E interesant că orice ni se întâmpla, noi tot ne consideram norocoși."

Cum eu una sunt mereu GicăContra și nu scap nici o ocazie de a critica,
tipul ăsta de gândire mi s-a părut mereu  tâmpenie,
un mijloc de a te resemna și a coborî mereu standardele.

Dar dacă vă spun acum că fraza aparține unui supraviețuitor al Holocaustului și se referă la perioada de un an juma 'petrecută' la Auschwitz ?

Oare asta să fie secretul ?
Să încercăm mereu să găsim albul în negru ?
(dap, n-am fost corectă politic cu comparația asta. știu. Iaca, iar punem critica înainte).

Deci : împotrivire și gust de fiere  sau acceptare și senzație de sărac cu duhul ?

Cum sa spui nu fara sa spui nu.

Astăzi din manualul unor oameni inteligenți, anume vecinii noștri unguri.

În caz că nu sunteți la curent cu cele mai noi motive de apocalipsă socială din Europa : ca urmare a deloooc ciudatelor primăveri democratice de acum câțiva ani de prin Orientul Mijlociu , când chipurile dăduse pofta de democrație peste toate neamurile islamului, azi Egiptul, Siria, Libia colcăie de democrație. Care prin zonă semnifică doar două chestii : anarhie și nesiguranță plus dreptul de a-ți lua bocceaua în spinare.

Prin urmare Europa e invadată mai nou de valuri de imigranți din aceste țări iubitoare de democrație.
Italia și Grecia sunt cele mai afectate momentan, dar probabil asta nu va mai dura mult, fiindcă imigranții vor începe să  mișune spre nordul Europei.

Ungurii, că de-asta îmi plac ei mie, gândesc preventiv.
Și aud la radio că vor să dea următoarea lege :
dacă imigrantul care cere azil în Ungaria a trecut deja printr-o altă țară care e sigură, atunci azilul i se va refuza.

Perverși ungurii ăștia. Că și de-asta îmi plac ei mie.

Cu alte cuvinte ei sunt gata să dea azil oricui va veni în Ungaria ... de pildă prin WizzAir.

Problema sirienilor și libienilor e că ei fug pe calea maritimă, ba chiar de multe ori bâldâbâc e finalul călătoriei lor.

Acum nu-mi dau seama : ungurii sunt super finuți cu modalitatea lor de refuz, sau sunt super aroganți ?

Tachinarea-i dragoste. Sau prietenie.

Pentru mine nu există mare dragoste fără 'opusurile se atrag'
și nici prietenie fără replici brute (dar niciodată brutale).

Unde-s opusuri în dragoste, acolo e pasiune.
Unde-i inteligență în prietenie, acolo e tachinare.

Despre dragoste și încăpățânarea mea de cuplu bazat pe complementaritate, în altă postare.

Acum doar despre spumantul din prietenie, cu ilustrare.

Îs oameni ce se știu de ani și ani.
Îs dezgoliți unul în fața altuia, își știu defectele dar și slăbiciunile.
Și le exhibă terapeutic, fiindcă în jocul înțepăturilor verbale venite în duel continuu,
există o complicitate a slăbiciunii împărtășite,
și o frenezie a frumuseții defectului îndulcit de timp.

Una din bucuriile vieții, tachinarea.
Dragostele pe bază doar de iub-iubi rozalii
și prieteniile doar pe bază de menajamente dulcegăroase
nu înseamnă la urma urmei decât faptul că cenzura politeții intervine în relație.

Orice nici dragostea nici prietenia nu trebuie să cunoască cenzura sau menajarea temătoare.
Sinceritatea ambalată inteligent nu doar că nu rănește, din contră, îl corcolește pe celălalt în hohotul de râs complice al celor doi și-i detașează din mulțime.

Iar dacă vreți să aveți mostre de tachinări delicioase, inteligente și fără restanțe,
ascultați orice înregistrare a emisiunilor de la Radio România Actualități ale lui Andrei Partoș cu Mircea Vintilă sau Alexandru Andrieș.

Iar dacă-mi sunteți prieteni, fiți-mi complici în râsete cu coduri secrete !

Nemteste,da ? Azi dau interviu pentru medicul de familie.

Când eram mică în sala de aşteptare a medicului de familie, numit pe atunci în mod onest pediatru, puteai găsi la orice oră şi în orice zi o scenă undeva între un azil de nebuni şi circul nostru vă prezintă.
De acolo m-am ales eu cu fobia de copii mici, deşi eram şi eu tot copil mic.

Dar în fine, lăsăm diagnosticările mele psihiatrice şi trecem la subiectul ce ne arde. Cam la propriu.
În ultimii ani s-au tot luat măsuri organizatorice, cred că şi legislaţia s-a modificat în sensul ăsta,
aşa încât acum mergi la medicul de familie cam doar pe bază de programare.

Dar tocmai aici apare problema.
Carevasăzică ai răcit şi, ca prostul, nu ai anticipat că o să răceşti.
Aşa că suni pentru programare abia după ce te-ai autotratat cam o săptămână, fără vreun rezultat.

Ei, vă credeţi poate suficient de deştepţi cât să obţineţi o vizită pentru o răceală la medicul de familie ?
Tare-aş vrea să vă văd ! Vă trebuie artă fraţilor !!
Tre' să treceţi de un riguros interviu de selecţie pentru programare, susţinut telefonic cu doamna asistentă.
Iar ca să o convingi pe doamna asistentă că nu mai poţi aştepta încă o săptămână tre' să aduci nişte argumente forte, gen simptome 'mortale'.

Dacă treceţi selecţia pentru programare cu bine, adică dacă obţineţi dreptul de a vă vizita medicul în aceeaşi săptămână, deja succesul obţinut este atât de mare încât parcă s-a dus juma de răceală.

Să nu-mi ziceţi că la voi nu-i aşa ?!

Calendar titularizare 2014

Pentru cei care vor să susţină anul ăsta pentru prima oară examenul de titularizare (din postura de proaspăt absolvent de facultate) şi nu ştiu etapele,

Calendarul cu toate datele este cel de mai jos :

9) Ocuparea prin concurs a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul 
preuniversitar: 
a) afișarea listei posturilor didactice/catedrelor ocupate ca urmare a soluționării restrângerilor de activitate, a 
soluționării cererilor de pretransfer consimțit între unitățile de învățământ, de menținere în activitate ca titular a 
personalului didactic în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare, raportată la data de 1 septembrie 18 

2014, în anul școlar 2014-2015, de reîncadrare în anul școlar 2014-2015 a personalului didactic pensionat care a avut 
calitatea de titular și nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare, raportată la 1 septembrie 2014, de titularizare în baza 
art. 253 din Legea nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare a cadrelor didactice netitulare, precum și a 
soluționării cererilor de prelungire a duratei contractelor individuale de muncă, în anul școlar 2014-2015, pentru 
personalul didactic angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, conform prevederilor art. 57 
din Metodologie; 
Termen: 30 aprilie 2014 
b) afișarea listei reactualizate cu posturile didactice/catedrele vacante/rezervate pentru concurs la unitățile de 
învățământ și la inspectoratele școlare; 
Termen: 5 mai 2014 
c) verificarea și publicarea listei finale reactualizate cu posturile didactice/catedrele vacante/rezervate pentru 
concurs, a centrelor de concurs și a graficului de desfășurare a probelor la unitățile de învățământ și la inspectoratele 
școlare; 
Termen: 6 mai 2014 
d) înregistrarea cererilor de înscriere a candidaților la concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor 
vacante/rezervate, inclusiv pentru absolvenții promoției 2014, la secretariatul unității de învățământ/centrului care 
organizează concurs; 
Perioada: 7-19 mai 2014 
e) verificarea și avizarea dosarelor candidaților de către comisia de organizare și desfășurare a concursului și 
consilierul juridic al inspectoratului școlar; 
Perioada: 19-21 mai 2014 
f) validarea înscrierii, prin semnătură, de către candidați sau împuterniciții acestora prin procură notarială în 
original, conform graficului stabilit de comisia de organizare și desfășurare a concursului; neprezentarea la validare 
atrage după sine anularea înscrierii la concurs; 
Perioadele: 21-23 mai 2014; 14-16 iulie pentru absolvenții promoției 2014 
g) afișarea listei candidaților înscriși și a graficului privind susținerea probelor practice/orale și a inspecțiilor 
la clasă; 
Termen: 26 mai 2014 
h) organizarea și desfășurarea probelor practice/orale și a inspecțiilor speciale la clasă; 
Perioada: 26 mai-27 iunie 2014 
i) desfășurarea probei scrise; 
Termen: 21 iulie 2014 
j) afișarea rezultatelor; 
Termen: 25 iulie 2014 
k) înregistrarea contestațiilor la inspectoratele școlare și transmiterea acestora la centrele de evaluare; 
Perioada: 25-26 iulie 2014 
l) rezolvarea contestațiilor; 
Perioada: 28-29 iulie 2014 
m) afișarea rezultatelor finale. 
Termen: 30 iulie 2014

Dacă vă încadraţi în altă categorie veţi găsi în acelaşi document paşii pe care trebuie să îi parcurgeţi :
http://titularizare.edu.ro/2014/docs/_OMEN_3080_2014_modificare_si_completare_OMEN_5451.pdf
Mai multe informaţii utile nu vă pot oferi, sunt tot în postura de novice ca şi voi.

Iar lista cu posturile disponibile şi cu regimul fiecăruia o găsiţi tot pe http://titularizare.edu.ro/2014/  unde trebuie selectat judeţul.
Pentru ce mă interesa pe mine în Prahova multe sunt rezervate (ceea ce e normal), dar multe sunt suspendate (ceea ce e îngrijorător ca tendinţă).

Eu vă urez baftă, din păcate şansele mele de a mai susţine acest examen au scăzut drastic de acum 7 zile.
Oricum, nu am prea multe de plâns, decât din naivitatea principiului 'omul potrivit, la locul potrivit.'

Strategii de prostire a celorlalti. Exemplificare fara risc.

Tehnicile astea îs folosite de mulţi, cu mai multă sau mai puţină artă. Una din ele este 'good cop, bad cop'.

Astăzi un prim exemplu de practicant al acestei strategii de prostire (a proştilor) :
cu surle, trâmbiţe şi girofaruri, primarul oraşului Ploieşti, Iulian Bădescu, de profesie jurnalist.

De pe 1 ianuarie 2014 biletul pentru transportul în comun în Ploieşti s-a scumpit până la 2 roni.
La scurt timp o ieşit în presa locală Bădescu primarul-jurnalist şi-a gângurit el că se doreşte ca din luna martie transportul să devină complet gratuit pentru ploieşteni fiindcă vor începe lucrări de reamenajare a liniilor de tramvai, disconfortul prin urmare etc

Cine l-o fi crezut cu gratuitatea nu ştiu, că doară tocmai scumpise biletul de la 1.6 la 2  roni ! Lumea deşteaptă a citit în declaraţia asta doar o amăgire prea dulce menită să închidă gurile celor ce ar fi protestat contra scumpirii biletelor.

Însă aburirea nu se opreşte aici.
Când s-o apropiat termenul fatidic de 1 martie, primarul-jurnalist Bădescu a profeţit o nouă intenţie îngerească a 'mnealui :
va propune în consiliul local un  abonament unic pentru toate traseele cu preţul de 65 roni, adică ieftinit faţă de cei 102 roni actuali. Tot din pricina / datorită lucrărilor ce vor începe etc

Şi ... ghici ghicitoarea mea !
Consiliul local n-o votat propunerea. Nu începând cu luna martie, ci de la 1 aprilie.

Primarul Bădescu tot îl joacă pe the good cop şi tot încearcă să spună că toate intenţiile lui bune sunt blocate de consiliul local, the bad cop.
De fapt, strategia asta a fost iniţial folosită, cu maximum de succes, de întăiul marinar al ţării, că şi el era potent rău în promisiuni, dar nu-l lăsau oamenii răi să ni le satisfacă.

Bineînţeles că e probabil ca şi primarul-jurnalist să primească şi al doilea mandat ca primar, la fel cum a primit şi primarul-marinar.
Fiindcă majoritatea votanţilor ...

Dar eu propun, dacă tot e cu democraţie şi respectăm voinţa celor mulţi (şi ... mulţi) atunci să ducem democraţia un pic mai departe adică să fie auzită totuşi şi vocea celor mai puţini dar nemulţumiţi.
Concret, în cazul de faţă propun ca 
să se realeagă Bădescu primar cu majoritatea voturilor, dar fiecare cetăţean ce nu îl va  vota pe el să aibă dreptul de a-i trage un şut în dorsal. Şi nu oricum, ci argumentat, înregistrat şi mai ales ordonat :
adică fiecare cetăţean să-şi întocmească o listă concretă cu nemulţumirile din timpul mandatului şi pentru fiecare nemulţumire în parte să revină dreptul la un şut în fundul alesului democratic.

Desigur că îi vom avea în continuare primari, parlamentari, preşedinţi, dar măcar timp de câteva luni s-o să mai poată să stea la fel de comod în fund şi măcar acolo o să-i doară de noi !

Lasa-mi toamna ... obrajii palizi

De felul meu am tenul palid, însă zilele astea sunt tot roşiuţă.

Una din cauzele îmbujorării o vedeţi în imaginea de mai jos. Uitaţi-vă la partea dreapta-jos a ecranului.

Poza e de azi de la mine din cameră şi zău că nu lăsasem frigiderul deschis înainte.

Şi nici nu era vorba de 5 noaptea, ci de 5 ziua, cu un pic de soare chiar.

Cum spunea cineva iaca nu demult ? Mai puneţi o pătură pe voi, tovăraşi !

Am pus chiar două.

Dar nu vă demonstez cu poze asta fiindcă până şi pe fb am pozele setate doar pentru cunoscuţi.

Hai noroc, nu uitaţi să adăugaţi scorţişoara în paharul aburind !

Cineva a incercat sa resusciteze inima orasului!

Chiar aşa, cineva a încercat să facă un pic de masaj cardiac oraşului ăsta abulic.
Merită să vă povestesc ce s-a întâmplat şi să vă las pe voi să vă daţi cu părerea despre câtă viaţă mai circulă prin venele Ploieşti-ului. Probabil ale oricărui oraş de mărime medie din România.

Este vorba de Festivalul de Fotografie care s-a desfăşurat la finalul lui august.
Şi despre care vă anunţasem că are intrări gratuite nu doar la expoziţii, ci şi la conferinţe.

Ei bine, ceea ce nu spusesem, este că Festivalul a fost organizat la iniţiativa şi din strădania unui singur om. Cătălin Munteanu sau freestate-photographic.
Nu obişnuiesc să scriu despre oameni ca individualităţi şi cu atât mai puţin despre unii pe care îi cunosc.
Dar aici nu e vorba (doar) de un 'nebun' care a crezut într-un proiect ambiţios şi şi-a spus 'Îl fac!'.
E vorba despre români şi despre cum (re)acţionăm.

Să organizezi un festival foto nu pare foarte complicat. Până nu ajungi să asişti un pic la partea finală, aceea de instalare a expoziţiilor. Descoperi că e vorba de crearea panourilor, apoi de împărţirea spaţiului, apoi de a decide ce serie merge lângă ce serie, ce decor pune mai bine în valoare anumite fotografii, apoi lipirea fotografiilor, măsurarea pe panou să iasă drepte şi simetrice. Iar după aceea, la montarea propriu-zisă pe pereţi sau pe stative e nevoie de un nou set de calm yoghin în momentul în care constaţi că panourile nu stau cum le vroiai tu, că se desprinde guma sau că panoul alunecă de la locul lui. Şi-atunci recalculezi toate resursele de care dispui, mai numeri fotografiile pe care ţi-ai propus să le expui, schimbi planul iniţial.

Nu mai adaug partea esenţială : voluntarii. Voluntarii şi mai ales parolismul lor.
Când te trezeşti cu doar 4 oameni din cei 8 care au confirmat că vor veni a doua zi între orele x şi y ...

În fine, dacă mai avea nevoie, organizatorul festivalului şi-a supus unui test dur calmul.
Eu una mă temusem de vandalizările panourilor, fiindcă o parte a lor urma să fie expusă în stradă.
Dar ca să le vandalizezi ar fi trebuit să vii întăi să le vezi. Ori ce s-a întâmplat în fapt ...

La expoziţii ploieştenii n-au dat buzna. Că deh, erau gratuite, dar pentru asta trebuia să intri într-un muzeu şi la Teatru şi poate, Doamne Fe!, te umpleai de drag de artă şi de cultură. Cu astea e mai rău decât cu păduchii, că în farmacii nu au spray anti-cultură.
În schimb seara când a fost în parc lansarea de lampioane ... eh da! acolo au dat buzna ploieştenii mei. Unii au comentat (chiar prin scris) că organizarea a fost proastă, că n-au fost destule lampioane să le ajungă şi lor. Alţii au protestat că lampioanele au fost plătite cu 5 lei bucata. Că deh, românul e învăţat de politicieni să primească un concert gratis şi-apoi să stea Lăbuş.

Cu alte cuvinte ploieşteanul meu a demonstrat în general două lucruri :
- că e foarte voluntar la înscriere, mai greu cu ajunsul propriu-zis
- că are simţul observaţiei dezvoltat şi ştie ce înseamnă o organizare proastă, chiar dacă nu a organizat în viaţa lui nimic de amploarea asta
- că e obişnuit să i se dea pur şi simplu
- şi că pretinde tot dar în realitate îi pasă zero.

Păi dragii mei!
Eu VREAU să trăiesc într-un oraş civilizat, frumos, cu oameni manieraţi şi cu oportunităţi culturale.
Şi pentru asta NU vreau să plec în zări străine.
Aşa încât dacă am posibiltatea să contribui la a-l face astfel pe al meu, trebuie SĂ ÎNCERC.

Iar dacă voi ploieşteni o să mai declaraţi de-acum încolo că vreţi UN ALT FEL de oraş
şi dacă vă plângeţi de lipsa de evenimente frumoase
şi dacă vreţi să fiţi mândri pentru lucrurile originale care se întâmplă pe la noi
atunci mişcaţi-vă dosurile măcar să vedeţi cum ar putea arăta un Ploieşti mai civilizat !

Aşadar, un om a încercat de unul singur să resusciteze viaţa artistică în centrul oraşului.
Din experienţa lui eu m-am ales cu un pseudo-studiu sociologic.
Dacă însă mai pulsează ceva voinţă printre ploieşteni, sau dacă suntem doar declarativi, asta rămâne voi să stabiliţi !
Mi-e că anul ăsta frumoasa ediţie a festivalului Secvenţe, cu o serie de expoziţii foarte reuşite, cu multa muncă implicată şi cu apatia ploieşteanului neimplicat musai în arta fotografică, anul ăsta spuneam mi-e teamă că a arătat cum efervescenţa vieţii socio-culturale din Ploieşti abia se mai ţine chiar şi cu aparate artificiale.
Poate la anul !
Asta dacă nu cumva toţi ploieştenii atât de dornici de frumos şi civilizat n-or să migreze spre alte oraşe.

Eu aleg să-mi fac frumos locul, nu să caut un altul făcut deja frumos de alţii !

Reabilitarea lui 'PROTESTEZ!'

În anii '90 protestatarii erau fie 'golani', fie 'plătiţi de Ion Raţiu', fie 'drogaţi', fie direct 'golani drogaţi din banii lui Raţiu'.

Acum, în 2013, avem în sfârşit noi proteste în stradă ale tinerilor.
Cu vreo 2 săptămăni în urmă m-a lămurit scurt un prieten cum e cu protestarii ăştia noi : 'nişte hipsteri plătiţi de Soros'.

Din alambicul etichetărilor se degajă o constantă urât mirositoare în mentalitatea românului sau cel puţin în demagogia românului (considerînd că nu crede în vorbele pe care le debitează) :
eşti sigur un declasat, un neisprăvit, un manipulat sau un corupt dacă protestezi !

Alarmant nu e doar gândul în sine, alarmant e faptul că avem încă un asemenea discurs (dacă nu cumva chiar o asemenea mentalitate, repet) într-o ţară sugrumată de dictatură timp de 50 de ani.

Înţeleg că unele teme de discuţie pot să nască polemici aprinse (eu de pildă pot discuta calm pe subiectul Roşia Montana). Dar nu înţeleg să legi cuiva căluşul la gură pentru că acela are de gând să te contrazică.

De ce oare, chiar şi în 2013, a protesta e un lucru rău?
De ce, mai mult decât atât, ideea asta e susţinută de unul de 33 de ani?
De ce trebuie să fim cu toţii o naţiune de yes-people?
De ce n-am învăţat la ce duce uniformitatea, tăcerea, acceptarea, consensul?
Şi o întrebare suplimentară, aplicată cazului Roşia Montana : de ce progresul înseamnă pentru unii doar distrugere, iar a fi cumpătat (inclusiv în relaţia cu mediul) înseamnă a fi doar vetust?

Dreptul nostru de a spune 'REFUZ!' îmi pare cel mai important drept pe care îl oferă democraţia. 
Nu mai spun de faptul că o democraţie implică şi să se ţină cont de aceste obiecţii ale populaţiei!
Mă limitez la a dori reabilitarea lui 'JE REFUSE!' (acel istoric Je refuse).
Lasă-mi dreptul să strig contra, să gândesc altfel decât tine, să vin cu contraargumente şi ai încredere în mine că nu mă plăteşte nici un Bill Gates ca să mă opun deciziilor pe care le consider nocive !

Iar dacă ai cap să gândeşti tu pentru tine, nu să preiei opinia majorităţii sau deciziile politicienilor, atunci gândeşte-te la asta :
uniformitatea de păreri nu e progresul,
'REFUZ!' al meu nu e semnul hipsterilor,
e semnul că orice problemă e complexă şi poate tu nu priveşti decât latura ei însorită !

ps.  Da, acel prieten m-a şters din lista de prieteni pentru faptul că am îndrăznit să-i spun cât de revoltătoare îmi pare atitudinea lui. Şi da, acel prieten care mi-o spus mie cum îs eu manipulată de Soros şi cam proastă că mă opun exploatării de la Roşia Montana lucrează în presă. Povestea e mai interesantă de-atât, dar ăsta e alt subiect.

Ce inseamna sistem de sanatate? Ca eu azi i-am pierdut sensul

În România dreptul la sănătate NU există ! Afirm cu toată responsabilitatea asta. 

Nu de alta, dar dacă ai nevoie de sistemul medical, poţi deja să te consideri cu un picior în groapă.

Nu din pricina şpăgii, nu din pricina incompetenţei medicilor, nu din lipsa dotărilor din spitale.

Ci pur şi simplu din pricină că, pentru românul simplu, sistemul nu se manifestă nicăieri !

Poate Umograf este enervat de astfel de păreri, îl chiar poftesc să mă contrazică, aş fi bucuroasă de orice contra-argument viabil.

Astăzi am mers să îmi fac nişte analize. De sânge, nimic complicat.

O parte compensată, o parte necompensată. 

Dacă  trăiţi în România cât de cât atunci aţi intuit corect : 

compensate erau analize gen fier, glicemie şi altele, care costă între 8 şi 13 roni,

necompensate sunt analize de glandă, care costă între 35 şi 64 roni.

Pe scurt, am plătit pe un set de analize de sânge suma de 375 roni !

Să presupunem că te-a pus sufleţelul să fii profesor. Şi ai un salariu de 8 milioane.

Vă daţi seama că nici măcar nu te califici pentru prima etapă, asta cu făcutul analizelor.

Ce să mai spunem de un eventual tratament!

Unde dracu' e sistemul de sănătate românesc ? Ce defineşte el ? 

Ce drept am câştigat, în afară de ăla de a înjura ?

Sa ne traiasca optiunile si parerile!

Am o problemă serioasă, se pare : nu îmi pot pune patriotismul mai presus de gusturile personale.

Când se remarcă pe undeva câte un ploieştean, indiferent de domeniu, hopa apar şi îndemnurile să-l susţinem, cu mic, cu mare, cu surle şi bloguri. Sunt convinsă că la fel se petrece în toate oraşele ţării, identitatea locală e 'muşchiul' cel mai tare încordat.

La fel şi acum cu tipul ăsta de a câştigat (dubios) preselecţia pentru Eurovision, Cezar Ouatu. Eu înţeleg că are un talent rar, că e ceva deosebit să fii contratenor, dar de-aici şi până la a-l susţine ...
Nu mai amintesc de argumentul agresiv al unora, de genul 'dacă nu îţi place opera eşti un manelist'. Prea sună de la sine a prostie deducţia asta limitată!

Mie una nu-mi place opera, îmi zgârie urechile şi restul organelor simţitoare.
Nu-mi place nici o femeie cântînd operă, darămite vocea unui bărbat cântînd operă precum o femeie!
În plus,   îmi plac vocile care cântă natural, adică pentru mine o soprană e tot atât de ne-muzicală precum unul care îmi zbiară death-metal. Îmi asum impertinenţa afirmaţiei!

Dar mai mult decât stilurile vocale forţate îmi displac atitudinile mentale forţate :
visez la o lume civilizată în care să fim îndemnaţi să susţinem pe cine ne place nouă, fiecăruia,
nu una în care să fie considerat ca obligatoriu să-ţi susţii colegul de clasă sau vecinul de bloc sau co-orăşeanul pe motiv că 'e de-al nostru, deci gusturile se suprimă!'.

Numai joi seară să n-aud că nu ţineţi cu Steaua ... că pe urmă ştiţi şi voi pe Cine supărăm!

Modernizarea - unde nu-i cap musai sa fie picioare

Acum doi ani s-au desfiinţat informaţiile CFR din Ploieşti. Deci nu mai puteai da telefon.

Nu era mare problemă, agenţia CFR era totuşi în centru, în caz că aveai nevoie de info.

De două luni s-a mutat şi Agenţia CFR din centrul oraşului, la Gara de Vest.

Ceea ce e aberant, că dacă tot mă deplasez până la Gară, de ce să mai am nevoie de Agenţie?

Fire problematică aşa cum sunt, normal că am nevoie de nişte info despre trenuri internaţionale. Care nu sunt trecute pe site, fiindcă cfr.ro se ocupă doar de trenurile interne.

Aşa că am sunat azi (numere luate de pe net) la 

- Info CFR Cluj - ocupat juma de oră

- Agenţia CFR nr 2 Bucureşti - număr desfiinţat

- Agenţia nu ştiu care Bucureşti - intră faxul.

Morala :

informatizarea în România este strict legată de un stil de viaţă sănătos.

Pe principiul 'vrei o info?' - mişcă-ţi fundu' pân' la Gară, nu sta pe scaun şi butona telefonul sau pc-ul !

Traiasca Primarul! Traiasca Administratia! Traiasca eficienta!

Eheee, poate n-o să mă credeţi, poate o să mă invidiaţi că-s ploieşteancă.
Dar faptu-i fapt : azi, la fix o săptămână de când a nins, au fost ridicate grămezile de zăpadă din staţiile de autobuze !

Dimineaţă mi-am dat seama abia când a trebuit să cobor din autobuz. Dintr-o dată nu mai trebuia să optez pentru una din următoarele în momentul coborârii :
- să-mi dau direct drumul de pe treaptă pe mini-derdeluşul de pe trotuar nimerit fix în dreptul uşii
- să mă crăcănez cât să cuprind mormanul de zăpadă, da' nefiind vreo baschetbalistă cu picioare de 1 metru n-aveam nici o şansă de reuşită cu strategia asta;
- să ocolesc pe la dreapta căpiţa de zăpadă şi să risc să mă creadă lumea băsistă, desigur,
- sau să ocolesc pe la stânga şi să risc să par o stângace. Ceea ce de altfel şi sunt în general - şi stângace, şi stângistă.

Aşa că optam pentru piciorul băgat în stânga mormanului de zăpadă şi degetele încrucişate să nu-mi alunece piciorul şi să ofer o scenă de râs gratis.
Dar de astăzi gata cu dilemele transporto-vitale.

Vedeţi ce înseamnă să ai un primar nou? Uite aşa se învaţă eficienţa :
păi anul trecut grămezile astea au fost luate ... de temperaturile care le-au topit după vreo lună.
Anul ăsta ... eheee, doar o săptămână le-a luat băieţilor să-şi amintească de faptul că au lăsat o treabă neterminată.
Parcă vezi că mâine o să ningă iar şi-au să-şi dea băieţii de la Rosal palme că au muncit degeaba, doar pentru mofturile unor ploieşteni care nu vor să facă acrobaţii pe zăpadă în oraş.

Cica matematica e logica!

Cu statistica am eu vechi dispute.
Cu contabilitatea ... ohooo, am avut mai multe divergenţe cu taică-miu decât principii înţelese.
Mai nou văd că nepriceperea mea în ale matematicii se extinde şi în politică.

No, deci democraţia înseamnă dictatura majorităţii.
Acum mai e un aspect totuşi : ca să se ţină cont de părerea majorităţii, ea trebuie mai întâi să se exprime.
De cei care nu se exprimă nu se sinchiseşte nimeni, se consideră că-s indiferenţi sau sătui faţă de politică.

Dar mai nou văd că cei care tac contează mai mult decât cei ce se exprimă.
Unde-i principiul democraţiei aici?

Şi unde-i logica matematică atunci când un om e ales cu 5 milioane în favoarea sa dar nu mai poate fi dat nici măcar cu 7 milioane împotriva sa?

Logica referendumului cu prezenţa la vot e absolut aberantă, fiindcă nu ai cum să invalidezi o voinţă politică care e mai consistentă decât voinţa din alegerea iniţială.

Ei, asta-i! Se vede că m-am depărtat de matematică de n-o mai pricep deloc.

Prostii platesc pentru rau-voitori

Ştiu, e o lege a firii.
În cazul de faţă proştii sunt profesorii, rău-voitorii sunt elevii, acei elevi al căror statut e doar de deţinerea unui carnet de note, fiindcă altminteri nu prea au idee cu ce se îndeletniceşte un elev.

Ştirea este că profesorii vor fi chemaţi din vacanţă pentru a-i medita pe cei ce au căzut examenul de bac. Ceea ce mi se pare revoltător.
Ştiu că sunt profesori care nu predau nimic în patru ani de liceu, am avut şi eu o asemenea profesoară.
Dacă ştii însă că eşti deficitar la o materie de examen (iar de pe la 14 ani în sus ar trebui să te poţi auto-evalua) atunci iei măsuri. Din timp! Fie înveţi de unul singur, fie, dacă nu înţelegi, te muţi la o altă clasă, faci pregătire etc

Dar ce auzim pe la teve de la bravii eşuaţi ai bacului? Că ei au învăţat : cu cinci zile înaite de bac s-au apucat . Nu-i doar o infatuare adolescentină în faţa camerelor teve, fiindcă am auzit aceeaşi metodă practicată de câţiva colegi de-ai mei.

Apăi nene, atunci lasă profii în vacanţă , liniştiţi, nu-i chema pentru nişte impostori leneşi.

În urmă cu vreo 14 ani se învăţa pentru examene încă de prin clasa a unsprezecea.
Bun, înţeleg, a evoluat învăţământul, s-a mai mutat accentul de pe memorare pe interpretare.
Dar chiar şi aşa, nu poţi aştepta să iei cel mai important examen învăţând doar cinci zile !
Şi Nu poţi arunca pisica în alte ogrăzi!

Majoritatea aiuriţilor care au picat bacul nu merita să ajungă până într-a douăsprezecea, după cât n-au învăţat respectivii.
Iar chestia cu nivelul de dificultate ridicat ... cum se explică atunci notele mari obţinute, culmea, tocmai de cei ce au mai învăţat şi în timpul anilor de liceu?

Nu pricep de ce pedepseşti profesorii pentru delăsarea elevului.
Degeaba chemi acum profesorii să îngraşe în ajun nişte elevi iresponsabili.

Ticalosia Rosia Montana Gold Corporation. Date şi argumentele.

De o parte :
Un loc superb.
Un site arheologic de enormă valoare.
Prima atestare istorică a românilor.
Deci mândrie, identitate, frumuseţe, mediu.

De cealaltă parte :
4 munţi distruşi.
Localitatea Roşia Montana dispărută.
Cimitire mutate.
O enormă haldă de substanţe toxice în urma exploatării.
Deci distrugeri de natură, de istorie, de sănătate a mediului.

Durata exploatării : 17 ani.
Durata distrugerilor : veşnică.

Extraordinară emisiunea Eugeniei Vodă, Profesioniştii, în care a avut invitat
un specialist cu experienţă şi neimplicat care TREBUIE ascultat.

Fiindcă oricine are un strop de creier şi o minimă rezistenţă de cumpărare în faţa banului va trata cum se cuvine bătaia de joc a Gold Corporation care afirmă că la capătul celor 17 ani în care ea va exploata bogăţiile zonei mediul ... va fi mai bun, iar zona ... profitabilă pentru turism !

Dacă voi vreţi să vizitaţi halde de cianuri, susţineţi Gold Corporation, că doar vi le promit clar !

Până atunci ar trebui să priviţi ediţia emisiunii Eugeniei Vodă cu geologul Aurel Sîntimbrean invitat.
Acesta este link-ul

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/aurel-santimbrean

S'tem dati dracului' la modernizarile capitaliste

Trei tramvaie au intrat unul în celălalt în Pasajul Lujerului din Bucureşti, rezultând destui accidentaţi.
Şi-aşa am aflat cât ne-am modernizat, deşi nu se vede.

Carevasăzică RATB (regia de transport a Bucureşti-ului) nu a dotat tramvaiele cu staţii de transmisie, pentru cazurile de avarii intempestive.

Dar RATB a dotat unul din birourile sale cu o purtătoare de cuvânt.

p.s.  drăguţă tipa însă, nimic de zis ! Au arătat-o la teve câştigându-şi pâinea - adică vorbind despre accidentul care nu s-ar fi întâmplat dacă şi ceilalţi angajaţi RATB ar fi purtat cuvântul prompt, precum dumneai.

Acum dânsa poartă vorba pe la teve despre nişte daune plătibile accidentaţilor.
Dacă RATB a aflat de existenţa conceptului de purtător de cuvânt, să fi aflat oare şi de existenţa practicii de compensaţii băneşti ?

Protestele pe scurt - romanii frumosi si romanii ticalosi

Protestele de până acum îmi aduc o revelaţie la care nu mai speram, o bucurie în legătură cu românii pe care o pierdusem de mult.

Dar până la bucurie încă 4 lucruri revoltătoare :

 - măgăria de denigrare lansată de ticăloşi, cum că oamenii din stradă sunt scoşi acolo de opoziţie.
Apăi din simplul fapt că fiecare a venit pentru altceva, fiecare are altă revendicare, altă sursă principală de nemulţumire - numai lipsa asta de omogenitate a protestatarilor îţi spune că nu i-a chemat nimeni şi nu le-a spus nimeni ce să strige.
Pensionari ce strigau pentru pensiile şi nivelul lor de trai imposibil de susţinut, medici şi profesori nemulţumiţi de halul în care au ajuns, şomeri ce nu găsesc loc de muncă, români întorşi din străinătate ce nu îşi pot deschide o afacere aici din pricina birocraţiei, suporteri de fotbal contra legii accesului pe stadioane, oameni revoltaţi de jignirile permanente şi, cei mai dragi mie, cei ce luptă, în felul lor, paşnic, pentru Salvarea Roşiei Montana.
Nu-i mai punem la socoteală pe cei ce îl susţin pe Arafat, de acolo a pornit, dar cauza aceea a fost depăşită de tot şuvoiul actual.
Iar nemulţumiri, se vede, sunt acumulate o grămadă, pe toate planurile.
Ceea ce ar trebui să fie sugestiv pentru singura categorie pe care a reuşit să o mulţumească guvernarea actuală - ei înşişi.

- legat de insinuarea asta stupidă (cum că oamenii nu ar ieşi în stradă de capul lor), a venit şi zvonul că toţi cei ce ies primesc 1 milion pe seară pentru asta.
Toate-s vechi, şi în '90 se lansase denigrarea studenţilor din Piaţa Universităţii, cum că erau plătiţi de Ion Raţiu.

- aroganţa politicienilor care nu se domoleşte nici acum, ceea ce iarăşi spune totul despre ei : unul a numit protestatarii viermi, altul ciumpalaci, iar Baconski, pe care cv-ul îl recomanda drept intelectual, şi-a demonstrat 'arama', numindu-i 'mahalaua violentă și ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moștenitorilor Securității'

- prostia şi aroganţa unor proftirori care s-au gândit că acuma-i momentul, să se suie şi ei pe val şi să-i ducă mulţimea departe : Irinel Columbeanu şi Dan Diaconescu doi putrezi şi bogaţi (sic) dar şi politicianul Ludovic Orban s-au fluturat şi ei prin mulţimea de protestatari. Păcat că au scăpat fără măcar câteva bastoane pe spinare, ar fi fost ca într-o comedie bufă să-i cotonogească jandarmii.


Insă motivul de bucurie şi de optimism şi de redare a încrederii în capacităţile intelectuale ale românilor mi-e dat de interviurile cu oameni simpli din mulţime : de la suporteri la studenţi, de la medici la pensionari, de la birocraţi la directori, majoritatea celor intervievaţi vorbesc bine, au idei, au reacţie, gândesc şi vorbesc mai coerent şi mai expresiv decât toţi jurnaliştii, politicienii şi toate mutrele rutinante ce se perindă pe la televiziuni drept mari guru ai naţiunii.

Şi-n plus, încă o dată, manifestaţiile astea au dovedit că românii au umor şi sunt inventivi - s-au inventat o grămădă de sloganuri mai bune decât ideile pentru care publicitarii îşi iau lefuri frumoase.

Românii, între extreme : unii caractere dezgustătoare, aroganţi şi proşti, dar arivişti,
alţii inteligenţi, cultivaţi şi ironici.
Ghici cine-i sus în societatea românească de azi?

Pro si contra - M-am saturat !

Poate e o caracteristică general umană, de animale pasionale ce suntem !
Sau poate că românii sunt mai iraţionali şi mai pătimaşi decât alte neamuri.

Cert e că m-am săturat de replica auzită în orice context - în familie, între prieteni, la muncă, în societate :
'aha, deci nu ţii cu mine, înseamnă că sigur ţii cu duşmanul meu !'.

Cea mai nouă aplicare a replicii ăsteia ce mă scoate din sărite e folosită pentru oamenii ce au ieşit zilele astea pe străzi.
Dacă scandează contra, atunci sigur sunt pentru USL, pentru ceilaltţi !
Prostii ! Iar cine crede asta se îmbată cu ceai !

IRITAREA nr 2 :
Şi tot legat de situaţia asta nervoasă din România de zilele astea, mă mai enervează o chestie : cei care strigă şi îi cheamă şi pe alţii să protesteze sau care scriu despre cât de nenulţumiţi sunt, cică se cheamă 'agitatori'.

REPLICI PE CARE IMI VINE SA LE URLU :

dacă nu sunt pentru X, nu înseamnă că sunt de partea 'duşmanului' lui X.
Pot să nu cred în amândoi, să-mi fie lehamite în mod egal de amândoi, să nu ţin la niciunul.
Să mă nemulţumească şi o opţiune şi opusul ei.
Să am calea mea, de mijloc.
Să vreau să fiu eu, cu opţiunile mele, care nu sunt nici ale lui X, nici ale lui Y.

Cât despre 'agitatori' ... turbez să fii numit astfel.
Să ţi se confişte până şi dreptul de a vorbi despre nemulţumirea ta şi de a încerca să-i trezeşti şi pe alţii mai la realitate!
Să fii numit agitator în loc de protestatar ?
Ce s-a întâmplat cu vorba asta, de ce a dispărut?
De ce mai nou e rău şi imoral să protestezi??