Protestele pe scurt - romanii frumosi si romanii ticalosi

Protestele de până acum îmi aduc o revelaţie la care nu mai speram, o bucurie în legătură cu românii pe care o pierdusem de mult.

Dar până la bucurie încă 4 lucruri revoltătoare :

 - măgăria de denigrare lansată de ticăloşi, cum că oamenii din stradă sunt scoşi acolo de opoziţie.
Apăi din simplul fapt că fiecare a venit pentru altceva, fiecare are altă revendicare, altă sursă principală de nemulţumire - numai lipsa asta de omogenitate a protestatarilor îţi spune că nu i-a chemat nimeni şi nu le-a spus nimeni ce să strige.
Pensionari ce strigau pentru pensiile şi nivelul lor de trai imposibil de susţinut, medici şi profesori nemulţumiţi de halul în care au ajuns, şomeri ce nu găsesc loc de muncă, români întorşi din străinătate ce nu îşi pot deschide o afacere aici din pricina birocraţiei, suporteri de fotbal contra legii accesului pe stadioane, oameni revoltaţi de jignirile permanente şi, cei mai dragi mie, cei ce luptă, în felul lor, paşnic, pentru Salvarea Roşiei Montana.
Nu-i mai punem la socoteală pe cei ce îl susţin pe Arafat, de acolo a pornit, dar cauza aceea a fost depăşită de tot şuvoiul actual.
Iar nemulţumiri, se vede, sunt acumulate o grămadă, pe toate planurile.
Ceea ce ar trebui să fie sugestiv pentru singura categorie pe care a reuşit să o mulţumească guvernarea actuală - ei înşişi.

- legat de insinuarea asta stupidă (cum că oamenii nu ar ieşi în stradă de capul lor), a venit şi zvonul că toţi cei ce ies primesc 1 milion pe seară pentru asta.
Toate-s vechi, şi în '90 se lansase denigrarea studenţilor din Piaţa Universităţii, cum că erau plătiţi de Ion Raţiu.

- aroganţa politicienilor care nu se domoleşte nici acum, ceea ce iarăşi spune totul despre ei : unul a numit protestatarii viermi, altul ciumpalaci, iar Baconski, pe care cv-ul îl recomanda drept intelectual, şi-a demonstrat 'arama', numindu-i 'mahalaua violentă și ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moștenitorilor Securității'

- prostia şi aroganţa unor proftirori care s-au gândit că acuma-i momentul, să se suie şi ei pe val şi să-i ducă mulţimea departe : Irinel Columbeanu şi Dan Diaconescu doi putrezi şi bogaţi (sic) dar şi politicianul Ludovic Orban s-au fluturat şi ei prin mulţimea de protestatari. Păcat că au scăpat fără măcar câteva bastoane pe spinare, ar fi fost ca într-o comedie bufă să-i cotonogească jandarmii.


Insă motivul de bucurie şi de optimism şi de redare a încrederii în capacităţile intelectuale ale românilor mi-e dat de interviurile cu oameni simpli din mulţime : de la suporteri la studenţi, de la medici la pensionari, de la birocraţi la directori, majoritatea celor intervievaţi vorbesc bine, au idei, au reacţie, gândesc şi vorbesc mai coerent şi mai expresiv decât toţi jurnaliştii, politicienii şi toate mutrele rutinante ce se perindă pe la televiziuni drept mari guru ai naţiunii.

Şi-n plus, încă o dată, manifestaţiile astea au dovedit că românii au umor şi sunt inventivi - s-au inventat o grămădă de sloganuri mai bune decât ideile pentru care publicitarii îşi iau lefuri frumoase.

Românii, între extreme : unii caractere dezgustătoare, aroganţi şi proşti, dar arivişti,
alţii inteligenţi, cultivaţi şi ironici.
Ghici cine-i sus în societatea românească de azi?