Un premiu. Pentru amnezia mea.

miercuri, 22 octombrie 2014

Hai să vă povestesc cum am fost premiată, cred eu, pentru amnezie. Da' după aceea aștept să-mi spuneți ce credeți voi : o fi cazul să-mi pâlpâie vreo undă de îngrijorare pentru neuronii care nu prea îmi mai pâlpâie ?



Traseul e după cum urmează :
întâi deschid mail-ul, citesc că am câștigat la concurs și mă întreb la ce și de unde ?
îmi amintesc și-mi trimit datele.
Două zile mai târziu primesc un telefon că am primit un colet cu un cadou și mă întreb ... de la cine și de ce ?
îmi amintesc și accept coletul.

Deci am câștigat la un concurs la care am uitat că am participat
și-apoi chiar am mai și primit cadoul după un mail cu datele pe care am uitat că le-am trimis.


Și-acum totuși ce era, ce o fi fost, cine o fi premiat așa zănatecă precum îs eu ?

Iaca era o pereche simpatică foc de șosete vărgate în alb și roșu
de la Fundația pentru copii Ronald McDonald.

Acum o să spuneți că dau cu periuța și mulțumesc mieros,
dar se știe că eu, dintre toate fast-food-urile, nu mănânc decât de la unul - de la McDo !
Iar de cumpărat sos de usturoi nu-mi cumpăr decât de la celălalt fast-food.

Dar de-acum o  să las restul în cutiile de la casele de marcat,  fiindcă am înțeles în cele din urmă că există și o fundație sub auspiciile McDonalds care se ocupă de copii, fundație care a și construit o casă pentru cazarea părinților ai căror copii sunt internați la Spitalul Grigore Alexandrescu.



Iar șosetele primite am de gând să le port la primăvară, cu o ținută ingenuă    à la Sandy Bell.









0 comentarii:

Trimiteți un comentariu