Potolirea unei constiinte incarcate

Astăzi am chiulit un pic.
Teoretic mă aşteptam să mi se întâmple ceva neplăcut, să fiu admonestată (cine ştie de cine), să mă stropească vreo maşină din cap până-n picioare, mă rog, ceva care să îmi 'predea' indirect lecţia lui 'nu mai face aşa ceva, că uite ce păţeşti!'.

Practic însă ... la orele 14, tocmai când mă pregăteam pentru partea a doua a zilei, la Wyl fm începe programul. Cu 'Master and servant' al Depeche-ilor !

Deci nu numai că nu mi-am primit pedeapsă pentru chiul ba chiar, fiindcă am rămas acasă, am primit Depeche.

Şi cum întotdeauna ceea ce vine pe o cale ocolită, uşor ilegală sau imorală, e mai preţuit decât ceea ce vine firesc, la fel am păţit şi eu azi :
de n-a fost Depeche-ul de azi mai dulce decât de obicei, zău aşa !

Şi nici eu n-am opus rezistenţă : am dat volumul tare şi-am dansat pe Depeche de una singură ca la cel mai grozav party !
Cât pe ce să întârzii din pricina dansului meu şi în partea a doua a zilei, după ce chiulisem la început.

Prin urmare stau şi eu să mă mir unde s-au dus poveştile despre conştiinţele încărcate muncite de tot soiul de aluzii până când ajung să-şi mărturisească vina şi să promită că nu o să se mai repete?

Ce-a făcut azi universul?
Că eu sunt pe punctul de a înţelege că, dacă o să repet chiulul, o să mai primesc Depeche.