Cateodata pierzi un tren dar ...

duminică, 30 septembrie 2012

Câteodată ajungi în staţie la fix cât să vezi microbuzul plecînd. Şi cum e weekend, rişti să aştepţi alte două ore pentru un loc în următorul microbuz.
Nici nu apuci să îţi faci nervi că întâlneşti un om deosebit şi timpul zboară stînd la poveşti.

Aşa am păţit eu sâmbătă.
Am pierdut microbuzul către Sinaia pentru 1 minut, însă am întâlnit în staţie o doamnă deosebită care, vreo jumătate de oră, mi-a povestit despre Floreşti şi moşiile Cantacuzino de acolo.
Şi-n plus de toate, nici nu a durat două ore până la sosirea următorului microbuz, ci fix jumătate de oră. Care pentru mine a fost chiar timp valorificat, nu pierdut.

Asta ar o fi lecţie :
nu regreta niciodată ce nu s-a mai întâmplat, nici nu bănuieşti ce experienţă specială te aşteaptă în locul celei ratate! Tocmai faptul că ai ratat ceva face loc unei surprize pe care ţi-ai fi dorit-o, dar nici nu te gândeai că s-ar putea realiza.


O singură problemă am cu asimilarea lecţiei ăsteia de viaţă sănătoasă :
pe la 15 august mi-am ratat mult dorita excusie la Roşia Montana. În locul ei ... am avut parte de alte câteva săptămâni de deprimări şi nervi, nervi şi deprimări, cauzate de o persoană anume, fără legătură cu Roşia Montana.

5 comentarii:

mihaeladr spunea...

Nu se intampla decat ceea ce trebuie as se intample!!!!

coolnewz/Ratatouille spunea...

păi poate ne povestești și nouă ce ți-a povestit doamna

alicee spunea...

stai linistita, lucrurile se intampla cu un motiv! Se va ivi si un bine dupa toate starile tale! cred ca fara ele nu se putea

Yamasha spunea...

Sunt situatii si situatii, momente si momente, uneori scapi de un accident, o nenorocire daca intarzii un minut sau doua... sau poate un job...

vienela spunea...

Aveam de gand sa te intreb cum a fost la Roşia Montana, dar nu mai este cazul.

Trimiteți un comentariu