Poze la castani, tipi faini si tehnica de agatat. Toate degeaba.

Azi am plecat in căutare de rechizite, dar nu m-am putut abţine să parcurg pe jos bulevardul - au înflorit castanii şi mi-am spus că trebuie să îi pozez.
I-am pozat şi în octombrie, când au înflorit a doua oară pe anul trecut, datorită căldurii neobişnuite. Poate ar trebui să caut pozele să le compar culorile.

Însă alta-i povestea haioasă a zilei. Pe bulevard mă abordează un tip ce stătea pe o bancă, dacă nu îi fac şi lui o poză. I-am răspuns că momentan fac doar poze la castani. M-o invitat el încă o dată, fără succes, să iau loc lângă el, dar mă întreb cât o fi intuit motivul refuzului meu.
Tipul era subţirel, longilin (sau aşa părea), cam de vârsta mea şi mai avea şi bicicletă. Ce poate cere mai mult iubitoare de ciclism din mine?
Păi nimic. Da' pur şi simplu nu-mi place să fiu agăţată pe stradă, că nu-s creangă de trandafiri.
Deci am apreciat faptul că tipul era destul de fain şi în loc să-i răspund cu o mitocănie, i-am răspuns calm. E maximul de care-s capabilă pentru un tip fain ce mă abordează din senin.

În plus, mă amuză un fapt la mine. Nu-s o tipă frapantă, nu sar în ochi. Sunt mai degrabă ştearsă.
Dar singurele dăţi când am fost abordată de tipi pe stradă au fost, culmea, nu când eram îmbracată cu fustiţă strâmtă şi câte-un umăr dezgolit, ci când eram îmbrăcată din cap până-n picioare.
Azi de pildă aveam una din ţinutele mele flower-power : de sub fustă mi se zăreau numai gleznele.

Deci ori tipii s-au cam săturat de goliciuni şi preferă stilul 'îmbrăcate precum musulmancele',
ori sunt eu mai promiţătoare când sunt îmbracată din cap până-n glezne.


Şi tot azi o altă mare dezamăgire :  am găsit blugii vieţii mele, bleumarin, un pic evazaţi, talie înaltă, nedecoloraţi. Minunaţi. Din păcate erau mărimea 26, iar eu de anul trecut port mărimea 27.
Brusc le-am înţeles pe surorile Cenuşăresei : ele s-ar fi maltrat pentru un condur. Eu doar pentru o pereche de blugi clasici. E drept, condurul lor era all inclusive cu prinţul, regatul şi Merţanul.
Blugii mei în schimb veneau la pachet cu senzaţia 'ce-ţi mai trebuie prinţ, eşti perfectă şi fără!'.

astea-s câteva dintre imaginile cu castani de astăzi. Din păcate dovada cu faptul că există şi tipi faini prin Ploieşti v-am spus că nu o am. Dacă-i rost de curiozitate totuşi, plimbaţi-vă şi voi pe bulevard, poate-l mai găsiţi prin zonă!