Ieri, în centrul oraşului, în faţa mea se plimbau agale două persoane în jurul cărora gravita o fetiţă de vreo 4 ani.
Persoanele aveau cam 35 de ani, iar una dintre ele era genul dubios care nu ştii dacă-i bărbat sau femeie. Tocmai persoanei ăsteia fetiţa îi spunea mamă. Eu tocmai remarcasem cât de tandru se ţineau de mână cele două persoane şi cât de captivate erau de discuţia purtată.
Numai că fetiţa intervine în discuţia lor : 'Mami, vreu să mergem pe jos.'
Persoana cu identitate dubioasă îi răspunde 'pe jos mergem.' şi se ia din nou de mână cu cealaltă femeie, continunîndu-şi discuţia şi ignorînd copilul.
Aşa încât bietul copilul revine cu rugămintea 'vreau să mergem pe jos pe jos'. Nu ţipase, nu plânsese, nu făcuse nimic nelalocul lui, doar revenise cu dorinţa ei. Atât i-a trebuit.
Individa căreia îi spunea mamă s-a rupt brusc din discuţia plăcută purtată şi din ţinerea de mână a celeilalte femei şi s-a năpustit asupra copilei. Cu o palmă, cu tras de păr şi ţipînd la ea : 'TÂMPITO! ţi-am spus că ăe jos mergem, ce mă înnebuneşti atâta? Proastă ce eşti!'.
Biata fetiţă n-a zis nici pîs.
Eu, la doi paşi în urma lor, rămăsesem uluită. Primul instinct a fost să intervin,
dar creatura aia de mamă cu aspect de bărbat lovea cu atâta ură copilul că mi-era să nu mă pocnească şi pe mine dacă intervin.
Un caz. Ziua în amiaza mare, în ochii lumii, în centrul unui oraş.
Cine ştie cum se comporta între cei patru pereţi ai casei faţă de copila aia !
De-asta sunt clar de părere că da, societatea ar trebui să decidă şi să castreze imbecilii.
Condamnăm la o viaţă de chin nişte copii doar pentru dreptul unor cretinoizi de a avea copii. De a avea copii pentru a nu le acorda atenţia decât când ţipă şi îi bat!
Nu mai adaug faptul că e probabil ca aceşti copii crescuţi astfel să imite la rândul lor modelul parental avut.
De ce ? Doar pentru egalitatea de drepturi ?
În mod normal eu ştiu că un drept revine şi cu doza lui de responsabilitate.
Dacă nu poţi duce responsabilitatea, atunci nu trebuie să primeşti dreptul!
O fi radicală măsura, dar nu văd alta : sterilizarea cretinoizilor scuteşte suferinţa inutilă!
Cretinoizii ar trebui castrati!
marți, 2 iulie 2013
Publicat de
Mihaeladm
la
22:05
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
castrare,
copil,
cretin,
lumea in care traim,
mama,
model parental,
responsabilitate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
numai masurile radicale pot rezolva din probleme la noi !
Ce s-a intamplat ? M-am exprimat cumva in mod jignitor ? Nu am avut aceasta intentie, doar fusesem ingrijorat, si eu cand sunt ingrijorat tind sa incep sa ma exprim ff plicticos si pedantic.
nu ar trebui castrati daca ar fi ceva gen protectia copilului. care sa functioneze adica.
Trimiteți un comentariu