Stînd şi ascultîndu-l pe Ducu Bertzi la Festivalul Castanilor de anul ăsta,
privind publicul care aplauda şi cânta în acelaşi timp Când s-o-mpărţit norocu'
mi-am dat seama că rare îs şansele ca, la 30 de ani diferenţă, copiii să fredoneze într-un concert, alături de acelaşi artist, acelaşi cântec pe care l-au fredonat părinţii lor.
Orice s-ar putea spune despre Adrian Păunescu, Cenaclul Flacăra a făcut mai mult bine decât rău,
a lansat mai multe voci decât probabil oricare altă manifestare.
Iar pe poeziile aceluiaşi Adrian Păunescu poţi lăcrima de emoţie,
chiar dacă omul Păunescu i-a făcut pe mulţi să plângă de dezamăgire.
Desigur, Festivalul Castanilor din Ploieşti 2013 nu are nici o legătură directă cu Adrian Păunescu, dar e imposibil să-ţi imaginezi muzica folk în România fără Cenaclul Flacăra.
Faină şi ediţia de anul ăsta, cu bucuria de a-i descoperi pe Poze cu Sunet,
de a-l asculta în recital pe simpaticul Emeric Imre
şi mai ales cu mirarea de a descoperi o altă faţetă a minunatului Nicu Alifantis : dincolo de omul cu muzica intimă , omul de cântare, omul pasionat şi care dăruieşte, nu doar destăinuie.
Pasul trece, eu rămân ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Bag'seamă că am ratat adunarea asta, dar treaba-i că pe la mine pe la ţară nu s-a auzit de niciun festival. Deh, dacă n-au fost invitaţi Connect-R, Smiley sau alţii de gen. :))
No Ade, nu-i bai. Dar daca la tine pe la tara sau la tine prin capitala vei auzi de vreun concert Zdob si Zdub, sper sa ma anunti , surlele si trambitele le asigur eu ! :))
Scrii foarte frumos despre ceea ce traiesti...Cred ca esti prea tanara ca sa stii cum a fost pe la spectacolele Cenaclului Flacara. M-as bucura sa-ti povestesc candva. Am fost in sala in zilele festivalului. As fi vrut sa mai spuna cineva cateva cuvinte si despre Gabi Dobre. Nu toti de acolo auzisera de el...Am sa mai poposesc pe aici. Si data viitoare cu identitate.
Trimiteți un comentariu