Printre care, deh, şi eu, re-educa-m-aş !
Imaginea asta mi-a cauzat o depresie cu ameţeli azi.
Fiindcă am început să număr :
octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie.
1, 2, 3, 4, 5, 6.
6 luni până vor reveni culorile.
Eu când vă spun că jumătate de an hibernez?
Aşa arăta azi centrul Ploieşti-ului, pe 17 grade şi o lumină de la care îmi lăcrimau ochii. Şi nu, n-am modificat nimic la culori.
2 comentarii:
Pai mie mi se pare si asta colorat destul de frumos, nu prea inteleg de unde anxietatea prapastioasa ! Ce, lunile metionate mai sus sunt lipsite de culoare ? Si, la urma urmei, chiar si gri-ul e o culoare frumoasa uneori, si are atatea nuante, gri petrol, gri perla, gri carbune, gri porumbel, etc, mai capata si reflexe lucitoare argintii sau de otel, se poate imbina frumos si chiar elegant luxuos cu safirul unui cer mai intunecat plumburiu, etc.
Eu iubesc toate anotimpurile, deci, implicit, si toamna. Doar ca toamna asta mi-e asa, mai... incurcata! :)
Trimiteți un comentariu