Ai grija ce-ti doresti !

Acum câţiva ani regretam că nu sunt studentă la Litere.
Pur şi simplu fiindcă mi-ar fi plăcut teribil să scriu o anumită lucrare de licenţă.
O licenţă în care să analizez scriitura jurnaliştilor de presă sportivă din România.
Pe atunci echipa aceasta minunată era la ProSport.
Cumpăram zilnic în sesiune ProSportul ca să scap de stres şi să mă delectez cu articolele lui Cristian Geambaşu, T.R.U., Adrian Georgescu, Tolontan, Maria Andrieş.

Între timp schimbări multe s-au petrecut.
Echipa a schimbat ziarul, ba chiar apoi şi formatul, azi mulţi sunt de regăsit la GSp.
Unii au renunţat la presă şi-au intrat în politică - cazul taaare întristător al lui T.R.U.
Alţii au trecut inclusiv în media electronică sau chiar au scris cărţi - e cazul fericit al lui Adrian Georgescu.

Iar eu ... eu am ajuns din nou studentă.
De data asta chiar la Litere.
Însă în loc să-mi fac licenţa pornind de la scriitura oamenilor ăstora talentaţi, am ajuns să-mi fac licenţa despre ... Holocaust şi câţiva dintre filosofii secolului XX. La Litere.

Concluzia : câteodată nu se întâmplă cum îţi doreşti, dar dacă îţi doreşti ceva inedit e posibil să fie chiar mai interesant decât anticipezi tu !
Sau sunt eu singura căreia i se întâmplă întorsături din astea de situaţie?

Democratia lui 'eu dictez' si tara influentei delicate

Ieri : primul fiu al ţării cică ar fi sunat pe nu ştiu cine ca să fie păstrat în funcţie preşedintele Cec-ului.
Totul foarte firesc, fiindcă Băsescu e preşedintele României, iar CEC este o instituţie, ghinion, din România. Deci Băsescu e şi preşedintele CEC.

Astăzi : al doilea fiu al ţării cică ar fi luat masa cu nu ştiu cine ca să fie numit în funcţie un anume preşedinte la LPF.
Totul foarte firesc, fiindcă Ponta este primul-ministru al României, iar LPF este o instituţie, din nou ghinion, din România. Deci Ponta e şi primul-ministru al LPF.

O să-mi spuneţi că-s doar chestiuni conjuncturale, colaterale,
că nici unul din conducătorii ţării nu a bătut cu pumnul în masă şi nu a ameninţat ca să li se facă voia.

Adevărat.
Dar, să nu ne uităm nici firea, nici trecutul recent.
În ţara asta in care fibra românească are drept motto 'capul plecat, sabia nu-l taie!',
în ţara în care acum nici 25 de ani oamenii tremurau de frica mai marilor,
în România noastră o sugestie din partea conducătorilor e suficientă pentru a unge roatele.

Nici nu-i nevoie de mai mult, ţara merge (cum şimţim cu toţii că merge) tocmai din cauza mentalităţii ăsteia a noastre, a tuturor.
Procesul redus la 3 paşi :
- primii fii ai ţării cred că dacă au ajuns acolo, au drept de decizie asupra a tot ce mişcă în ţară
- prin urmare decid, dar influenţa lor e mereu discretă, că doar nici ei nu-s proşti să se lege singuri
- sugestia e înţeleasă, că doar românul nu-i prost, iar cum coloana vertebrală a executanţilor e ca firul de păpădie, voia mai marilor se face.

Suntem conduşi atât de delicat, prin telefoane şi bileţele, nu prin directive şi ameninţări.
Ce-om vrea mai mult de-atât ?
Ce-om merita mai mult de-atât?

Concurenta acerba pe post. In cimitir!

Nu ştiu în câte din ţările sărace se întâmplă asta, dar în România cred că se dă concurs pe post pentru un loc de muncă în cimitir.

Azi pe la prânz nu puteai să înaintezi cu mai mult de 5 paşi în interiorul cimitirului Bolovani fără să auzi de-un 'dă şi mie un leu să-mi iau o pâine'.
Erau toate vârstele reprezentate, să tot ai de unde să-ţi alegi categoria preferată de cerşetori :
băbuţe, copchilaşi, femeiuşti cu copiloi în braţe, ba chiar şi vreo doi bătrâni.

Bine, azi cred că era concurenţa atât de mare fiindcă a fost sâmbăta morţilor, dar totuşi urât!

Ştiu că se merge la cimitir inclusiv să se dea pomană, dar oamenii ăia nu vor mâncare, vor bani !

În plus, administraţia cimitirului ar putea să mai perieze zona, că oamenii merg acolo să se gândească la morţii lor, să le mai aprindă o lumânare, nu să audă Corul Cerşetorilor de Verdi-n-buzunare.