Femeile si trecerea timpului. Femeile si nebunia.

Din 2010 sunt atrasă de istoria ungurilor. Cum am ajuns la atracţia asta ciudată pentru mine e o altă poveste.

Cert e că ieri seară am ţinut neapărat să văd un film despre Contesa Erzsebet Bathory.
Ştiam povestea, mai văzusem un documentar despre 'contesa sângeroasă' şi mi s-a părut interesantă abordarea lor diferită.

Dacă în documentar Darvulya, femeia despre care s-a spus că a fost vrăjitoarea de lângă Erzsebet, era considerată responsabilă pentru deciziile contesei şi era descrisă ca persoana care a încurajat-o în practicile diavoleşti,

în film e fix invers : Darvulya e spiritul bun din preajma lui Erzsebet, e cea care încearcă să-i oprească nebunia cu îmbăierea în sânge de fecioară pentru a rămâne tânără.

Însă atât în film cât şi în documentar nebunia contesei este motivată cumva prin dragoste :
Erzsebet se îndrăgosteşte de un bărbat cu 18 ani mai tănăr decât ea, pe vremea când ea împlinise deja 39 de ani.
Şi, în competiţia pentru inima lui, Erzsebet pierde controlul propriei minţi.

O femeie frumoasă, educată, inteligentă, care simte timpul ca pe o nedreptate în calea menţinerii dragostei bărbatului ales de ea.

Fascinantă poveste, cred că orice femeie, indiferent ce vârstă are bărbatul de care e îndrăgostită, a resimţit măcar o dată în viaţă nebunia trecerii timpului :
'Time has no respect for beauty', spune Erzsebet la un moment dat.

Ar mai fi multe de spus, dar mă rezum la încă două lucruri.
Julie Delpy e o femeie talentată, frumoasă şi misterioasă, mi-a plăcut teribil în rolul contesei.
Şi o mirare personală : nu e bizar cum, prin părţile astea de Europă, au luat naştere două mituri asemănătoare, bazate pe fascinaţia pentru sânge, cel al Elisabetei Bathory si cel al lui Vlad Ţepes , Dracula ?

Dar Hollywood-ul trebuie să introducă mereu elemente romantice şi să amestece mereu cumva dragostea în poveşti de o cruzime diabolică, transformînd, după părerea mea, personaje crude în victime tragice ale dragostei.