După golaverajul remarcabil pe care îl am la dezamăgiri în ultima vreme,
iaca încep să contabilizez acum şi chestiile pozitive :
oameni speciali, mai precis.
Vânzătoarea de la mercerie, cu un ton cu care se repezea la toţi clienţii, dar când mi-a venit rândul mi-a spus că eticheta de la sculul pe care l-am cerut era greşită şi că în realitate e mai ieftin cu 1 leu.
Mai ieftin, da?
Vânzătoarea de la mentine care mi-a zis să nu mă mai scotocesc de 20 de bani, că oricum are destui.
Dar mai ales ...
acum trei zile mi s-a rupt un lănţişor. E unul cu valoare sentimentală, fiindcă e dat de un om care pentru un gest frumos te taxa cu vreo 10 urâte. Aşa că e important pentru mine să păstrez amintirea gesturilor frumoase.
Cei doi bijutieri însă la care am mers pentru reparaţie mi-au spus ambii acelaşi lucru : că riscăm să sărim în aer, fiindcă nu-i argint.
Şi m-au lăsat pleoştită de tot.
În drum spre staţie dau de o ceasornicărie. Îmi fac curaj. Intru. La tejghea un domn foooarte în vârtsă repara ceva. Cu monoclul ăla la ochi, semn al profesionalismului ceasornicăresc.
Îi spun că mi s-a rupt lănţişorul, mă trimite la bijuterie, îi spun că m-au refuzat şi îl rog, că e un lănţişor drag.
Se ridică omul şi ia lanţul să se uite la el.
Are mâinile zbârcite rău şi şuieră în continuu ca şi cum aia i-ar fi ultima respiraţie. Pare a avea vreo 80 de ani. Însă are încă mâini destul de sigure şi încăpăţânare suficientă.
Se chinuie 5 minute. Dar minunea e rezolvată, îmi uneşte la loc lănţişorul rupt.
Vreau să îi las 10 lei şi îmi spune 'nu-i nevoie de bani, lăsaţi'.
Era să-mi dea lacrimile. Numai faptul că omul ăla de 80 de ani a stat în picioare 5 minute pentru mine şi mi se pare un gest de o frumuseţe rară.
Mai ales că bătrânul nu era unul mieros, să se dea la amabilităţi. Şi nici pentru bani nu făcuse gestul.
Aşteptam ca nebuna două telefoane cu veşti importante.
Astea n-au venit.
Dar oamenii ăştia de azi, să le dea cine-o fi pe-acolo sănătate, că ţin în viaţă omenia şi corectitudinea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Si pe mine ma emotioneaza cand primesc ajutor caritabil neasteptat din partea unor oameni de afaceri, din servicii, sau diversi experti autentici sarguinciosi, care muncesc din atasamment, pasiune si chemare catre acele profesii si cf unei deontologii umaniste, nu numai fortati de imprejurari, insa indiferent de varsta sau generatia din care provin. Ca viitor profesor trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca probabil numai cca 15 % din elevii tai vor fi de genul asta, (vreo 45 % facandu-si temele mai mult ca se simt obligati de parinti, si cu restul de 40% ramanand sa te lupti tu sa-i atragi sa se afilieze primelor 2 grupuri, desi realist nu cred ca ai o sansa sa smulgi voturile decat la maxim 5 % din ei).
deci ai lantisor peticit dar ... nou!
Eu fac parte din majoritatea celor dresati de parinti, insa la un moment dat a si inceput sa-mi placa, numai ca mie imi place cel mai mult sa fac lectii si sa muncesc off-topic plus fara vreun scop precis ff bine definit !
Ce faci, esti in vacanta sau ocupata cu o
naveta, (pt ca nu ai mai scris pe blog) ? Pana la urma te-ai dus la ceremonia de sfarsit de an scolar ? Cu ocazia Zilei Copiilor de ieri, iti urez o vara linistita...sau o vara zbuciumata insa interesanta, la alegere, adica ce-ti doresti tu !
Trimiteți un comentariu