Petrecere ideala de 1 Decembrie

duminică, 30 noiembrie 2014

Iaca două bucurii pe ziua de azi, cel puțin două de fapt :

prima e anticiparea cu fiori pe toată epiderma a ultimului episod din The Hobbit.
Nici nu concep să nu-l văd la cinema în decembrie acum !
Cred că mai găsesc vreun iubitor de vremuri medievale, cineva să vibreze alături de mine în întunericul din sală.

a doua bucurie este felul în care am să petrec ziua națională.
Pentru prima oară după mulți ani, sunt ferită de orice program teve stupid și flamboiant găunos, de orice realizator teve care o să-și exhibe orgasmul patriotic.
Sunt de muncă !!! Ba chiar 10 ore.
E prima oară când mă bucur să merg la muncă,
fiindcă altminteri, la cât e de frig afară, mâine n-aș fi mers la nici o plimbare, și cel puțin o butonare a telecomenzii teve mi-ar fi generat o depresie proporțională cu falsitatea festivă de pe ecran.

Să ne trăim, români,
da' să nu ne mai lovească așa leuca, fiindcă români o să fim și pe 2 decembrie, și-n toate celelalte 364 zile ale anului, când o să ne înjurăm de mume unii pe alții și-o să ne văicărim că ne-am născut în țara lu' nimănui.

Cultura are WC-ul in curte

luni, 24 noiembrie 2014

Era să pățenesc pocinogul, și-asta tocmai la teatru.
Cât pe ce să mă fac de râs sublim, ca-n Seinfeld, pentru cei ce au văzut episodul cu 'only two squares'

Luna septembrie, festivalul Castanilor, Ploiești.
Neh, frig afară, spectacol lung.
Rinichii nu mai rezistă.

Merg la baie și după momentul X ... constat că ioc hârtie, nici măcar cotorul sulului.
Noroc că în buzunarul blugilor aveam un șervețel gentil, care-a salvat situația.
Mai departe, faptul că în aceeași toaletă a Teatrului Toma Caragiu Ploiești nu era nici săpun, deja n-a mai adus nici un șoc.
Eram doar recunoscătoare că picura niște apă pe țeavă.


Pregătită în halul ăsta, merg sâmbătă și la Filarmonică.
Si fiindcă-s mai masochistă din fire, merg la toaletă și aici în pauză.
(Ce vreți, deja e ger de-a binelea,  nu ca în septembrie !)

Iaca la Filarmonică progresul și-a băgat coada :
avem hârtie la toaletă, lipsește numai și doar săpunul.
Săpun nu-mi adusesem, dar șervețelele cu care mă dotasem în prealabil de-acasă au fost mândre să rămână neutilizate.


Si-acum ... o simplă constatare :
IDM Basarab București.
Un bazar de țoale cu acoperiș de mall.
Aveau nene și hârtie, aveau și săpun, aveau și apă caldă ba chiar puteai alege dacă îți usuci mâinile pe șervețele sau prin instalația cu aer cald.


Pare mai nou că prin România mall-ul face o casă bună cu civilizația,
iar cultura face  ...  o curte bună cu WC-urile bunicilor.

Sau asta o fi noua modă în managementul cultural european, pe care îl tot invocăm ??


Cu masca, fara masca, sunteti invitati !

luni, 3 noiembrie 2014

Da, sunt o snoabă.  Da, citesc. Da, fac nazuri la ne-muzici. Da, merg la teatru.

Dar nu sunt atât de scoabă încât să nu merg și la comedii, să nu-mi placă să râd și să mă destind.

Toamna asta cu atât mai abitir simt nevoia unei comedii, unei porții sănătoase de râs, ca o detoxifiere.


Ploieștenilor ce simțiți ca și mine nevoia asta, vă anunț că tocmai vi se oferă ocazia asta.

Teatrul Masca vine cu un spectacol după Domnul Molière.
Vicleniile lui Scapino se numește piesa.
Dar oricum, oricare dintre piesele lui Molière  rămâne la fel de valabilă pentru caracterul general uman precum rămân piesele lui Caragiale pentru mentalitatea românească.

Așa că oare mai are vreun rost să vă spun pe scurt subiectul comediei de față, sau știți deja că numele Teatrului Masca reunit cu cel al dramaturgului francez reprezintă o seară plăcută asigurată ?

Biletele au un preț bunicel chiar și pentru un oraș mai ,provincial, cum e al nostru Ploiești.
De informat, v-am informat, așa încât acum puteți opta pentru  


    VICLENIILE LUI SCAPINO dupa Moliere in regia maestrului Mihai Malaimare.
Joi, 6 Noiembrie, la Casa de Cultură a Sindicatelor, Ploiești.


Mai multe detalii puteți găsi pe linkul acesta http://www.masca.ro/teatru/vicleniile-lui-scapino/ , inclusiv despre celelalte spectacole ale de-acum celebrului Teatru Masca, fiindcă nu degeaba sărbătoresc ei deja 25 de stagiuni.


Să nu vă pună gândul rău să credeți că ăsta e un articol plătit, 
de-acum ar trebui să mă știți mai bine, să vă fi dat seama că promovez astfel de manifestări.
Fiindcă da, sunt o snoabă.
Adică rămân în rezistența gusturilor clasice !