Unul din prietenii mei de pe facebook s-a tot pregătit câteva luni pentru a-și împlini marele vis - să urce pe Everest. Omul e unul din cei mai ironici indivizi pe care îi cunosc, cu o inteligență aparent cinică și detașată, cu pasiuni adevărate (fan DM și el) dar totalmente lipsit de dulcegării.
Plecarea lui și a colegilor de escaladă către Nepal era stabilită pentru 4 mai.
Pe 20 aprilie își trimitea bagajele, bagaje consistente, deh, tot ce avea nevoie pentru aventura fabuloasă care avea să îl aștepte.
Cinci zile mai târziu însă, pe 25 aprilie 2015, în Nepal se producea devastatorul seism de peste grade pe Richter.
Așa că omul, de fapt întreaga echipă, și-au anulat călătoria spre Nepal.
Însă Mihai a hotărât să își doneze bagajul, cu tot ce se afla în el, pentru a contribui și el la ajutorarea victimelor și la înlesnirea căutărilor.
Ieri omul nostru a primit un mail de la cei care se ocupă cu preluarea donațiilor :
că i-au recepționat bagajul care a ajuns în sfârșit în Nepal, că îi mulțumesc pentru gestul lui de donație și că ... în bagaj au găsit și un ursuleț de pluș pe care i-l vor expedia înapoi.
Aproape mi-au dat lacrimile când am citit asta.
Deci mai există și oameni care gândesc și care simt, chiar și în mijlocul dezastrului.
Mai există și oameni care nu fac lucrurile mecanic și la repezeală.
Mai există și oameni care nu speculează tot, ci sunt atenți la detalii.
Mai există și oameni care, tocmai în situații de criză, de suferință, de grabă,
au avut răgazul dar mai ales au mai avut disponibilitatea sufletească de a se gândi și la un om aflat la mii de kilometri, neafectat de dezastru.
Și au avut atâta finețe încât, găsind un ursuleț de pluș în bagaj, s-au gândit că poate e mascota norocoasă a omului sau că e poate jucăria copilului său care să-l facă să nu simtă distanța atât de pregnant.
Cum să nu remarci faptul cu uneori umanitatea se naște tocmai în sărăcie și tocmai la oamenii care sunt loviți de soartă ?
Îi urez baftă lui Mihai, ce promite să revină la visul său în luna mai a lui 2016
și le doresc oamenilor din Nepal ca, în buna tradiție asiatică, toată energia sufletească pozitivă pe care o răspândesc să li se întoarcă.
Gest simplu. Emotionant pana la lacrimi.
duminică, 3 mai 2015
Publicat de
Mihaeladm
la
11:13
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
mult noroc in a inteprinde ce doreste!!! frumos gest!!!
Intr-adevar un gest frumos. Ma intreb chiar daca nu cumva e ceva care se regaseste numai in zona Asia-Pacific pt ca si eu am patit o chestie oarecum similara, (desi din fericire nelegata de vreo mare catastrofa naturala, doar de mici inconveniente personale), din partea unui necunoscut din Australia. Plus intr-o situatie similara din SUA continentala nu s-a intamplat, deci de aia am legat asta de chestii care se afla numai intre anumite meridiane, numai ca acum stau si ma intreb daca arhipelagul Hawaii e inclus in aceasta zona de atentie sociala maxima sau ea incepe de la Guam incolo, sau de la Kiribati sau exact de unde, plus unde exact se sfarseste venind asa catre vest, prin Azerbaidjan sau Crimeea oare ?
Ce e aia DM ?
Trimiteți un comentariu