Cinsteste-ti sfantul patron ! Afla cu ce se ocupa patronul tau !

Săptămâna asta am ratat ocazia de a-mi face un cadou, de a mă aghesmui, de a mă felicita și de a cere în general toate drepturile sărbătoritului.
Pur și simplu am uitat că mă aniversez ! Noroc cu domnul Adrian că mi-a atras atenția !

Am totuși vreo două scuze :
a fost o săptămână cu mare miză pentru mine, tare importantă. În sfârșit am avut de cules roadele muncii din de trei ani. Nu mă întrebați și ce gust au fructele culese, că abia de-acum va urma degustarea lor.

În plus, sfântul meu eponim secundar nu e unul faimos.
E simplu să îți amintești de aniversații cu numele de Maria sau Pavel de pildă, fiindcă în diminețile respective vezi mulțimi domoale de femei venind sau mergînd spre biserici.
Așa încât chit că nu le ai cu memoria datelor sau stresul ți-a afectat orientarea temporală poți măcar să o iei pe urmele lui Sherlock Holmes : îți pui faimoasa întrebare "ce e în neregulă cu tabloul ăsta de femei prea-cuvioase ?" și apoi recurgi rapid la logica unui Holmes upgratat și updatat - search pe google !  Așa afli repede că ziua respectivă e ziua de Sfânta Maria sau de Sfinții Petru și Pavel de pildă. Și începi cu felicitările.

Până aici toate bune. Dar ce facem cu sfințișorii care n-au statut de V.I.S. - very important saint ?
Nimeni nu merge cu flori sau pomană la biserică de sfinții ăștia, deci ai toate șansele să ratezi prilejul de aniversare, felicitare și băuturică  (sau invers ca ordine, în funcție de sinceritatea fiecăruia).

Și-așa am ajuns să-mi dau seama că mulți dintre noi suntem niște profitori nerușinați !
Păi ne folosim de sfântul nostru onomastic la modul cel mai pământean cu putință, da' bietului sfințișor nici măcar nu îi știm sfera de activitate.
No poftim! Câți știți cu ce se ocupa Sfântul Alexandru ? (asta ca să aleg unul cu destui protejați)
Pentru ce performanță s-a făcut remarcat și promovat sfântul Teodor ?

Hai că ați prins ideea !
Iar unde se mai spune și că numele de botez are o influență asupra personalității persoanei cu pricina ... te gândești că ar trebui să ne informăm mai mult despre fișele de post și evaluările de performanță la încheierea activității ale patronilor noștri.
... Cerești și lumești, de fapt !

Și în fine, mai jos e și dovada celei de a treia scuze că mi-am uitat propria aniversare.
Ăsta e farmecul oamenilor fără cap

Barbatul care n-a avut nici o femeie

De fapt, e vorba de bărbatul care, tocmai fiindcă n-a avut nici o femeie, se lăuda că a avut grămezi.
Că așa suntem noi, humanoizii ăștia orgolioși, ne acoperim tocmai lipsurile în penele laudei de sine.

Eu știu că reclamele obișnuiesc să treacă sub tăcere punctele slabe ale produsului,
dar nu știam să insiste stupid tocmai pe punctul vulnerabil !

Ceea ce se întâmplă totuși cu reclama care mă amuză pe mine.
Fiindcă de-un bărbat vocal dintr-o reclamă e vorba aici.

Mai precis de unul care spune că el a sedus multe femei : intelectuale, alergătoare, drăgălașe.
Și pe toate le-a cucerit cu un pahar de vin sec din gama-nu-știu-care.

Zău așa, ori e prost copywriter-ul responsabil de reclama asta,
ori copywriter-ul crede că publicul-țintă e prost (situație din care se desprinde aceeași concluzie cu cea de mai sus).

Câte femei știți care să fie băutoare de vinuri seci ?
Eu una nu știu nici una.
Nu-i vorba doar de mine,
dar la un sondaj rapid printre prietene am constatat că suntem toate "seductibile" la pahare de vinuri dulci, licoroase, la lichioruri sau alte genuri de dulcegării.

Și-atunci mă întreb și eu :
Ce fel de creaturi o fi sedus masculul-voce cu vinul său sec ?

Și ca să nu spuneți că nu fac decât să perpetuez un stereotip sexist de ordin oenologic,
poftim îmi susțin afirmația cu o poză a două dintre sticlele de vin pe care le am momentan acasă.
Nu discriminez culorile, din câte se vede, dar îs ambele demi-dulci.
Ceea ce înseamnă că, ghinionistă cum sunt, n-am avut onoarea de a fi pe lista femeilor cucerite de domnul care a sedus toate femeile.

Ploiesti, Norvegia si jocurile copilariei. Cu dovada!

Aparent un articol dadaist ăsta.
Dar nu e! N-am nici o apetență pentru i-logica dadaistă, deci Ploiești-ul, Norvegia și jocurile copilăriei mele chiar au o conexiune.

Lipsesc o săptămână din Ploiești și la întoarcere iaca minunată surpriză îmi oferă orașul.
Un salcâm înflorit !
Minunată imagine spuneam cu mai multe sensuri chiar, fiindcă totuși un salcâm înflorit pe 16 august eu nu am mai văzut până acum.
Salcâmii albi au înflorit în luna mai, știu sigur că în data de 12 mai erau doldora de flori, fiindcă în seara aceea m-am întors pe jos de la teatru pe sub florile lor.

Puiuțul ăsta de salcâm însă are flori mov, e tinerel și m-a întâmpinat în cartier pe când mă întorceam de la gară.
Mai avea ieri doar câteva buchete proaspete, restul erau deja uscate, dar încă mai atrăgea albine, din câte se vede.

Legătura cu Norvegia ?
Tocmai am văzut săptămâna trecută două etape din Turul Arctic al Norvegiei.
Și m-am vindecat de vreo două prejudecăți.
Cea mai mare revelație ?
Natura Norvegiei din miez de august e de un verde pofticios, un verde sănătos, un verde smarald, cum nu credeam să existe în zona arctică a Europei în nici o perioadă a anului.
De unde atâta explozie de clorofilă tocmai în zonele arctice ?!?

Iubitoarea de verde și de natură din mine s-a simțit pe dată invidioasă : Ploiești-ul arboricol e deja invadat de frunze galbene , iar Ploiești-ul stradal e tapetat deja de frunze maronii.
O tristețe venită prematur anul ăsta.

Când colo, iaca unde o zbughise verdele meu ! În Norvegia !!

Noroc cu puiuțul de salcâm de ieri.
Rămâne să-mi spuneți că ăsta cu florile mov nu e salcâm...
dar să nu-mi spuneți nici că e glicină, că totuși știu să deosebesc o iederă cu flori mov de un copăcel.
Ba mai mult, am și o casă în Ploiești pe care o vizitez an de an când înflorește glicina, e superbă îmbrăcată în cascade de verde cu mov.

Dar ăsta din imagine cred că e salcâm.
Că doar pe frunzele lui ne jucam în copilărie mă iubește, nu mă iubește.
Și cum fiecare crenguță are un număr impar de frunze, important e să pornești cu gândul optimist pentru a ajunge la aceeași concluzie.
Singura problemă e că zău nu-mi amintesc cine îmi doream să mă adore pe când aveam 5 ani.
Da'  sigur că rupeam în draci crenguțe de salcâm !