Ploiesti, Norvegia si jocurile copilariei. Cu dovada!

Aparent un articol dadaist ăsta.
Dar nu e! N-am nici o apetență pentru i-logica dadaistă, deci Ploiești-ul, Norvegia și jocurile copilăriei mele chiar au o conexiune.

Lipsesc o săptămână din Ploiești și la întoarcere iaca minunată surpriză îmi oferă orașul.
Un salcâm înflorit !
Minunată imagine spuneam cu mai multe sensuri chiar, fiindcă totuși un salcâm înflorit pe 16 august eu nu am mai văzut până acum.
Salcâmii albi au înflorit în luna mai, știu sigur că în data de 12 mai erau doldora de flori, fiindcă în seara aceea m-am întors pe jos de la teatru pe sub florile lor.

Puiuțul ăsta de salcâm însă are flori mov, e tinerel și m-a întâmpinat în cartier pe când mă întorceam de la gară.
Mai avea ieri doar câteva buchete proaspete, restul erau deja uscate, dar încă mai atrăgea albine, din câte se vede.

Legătura cu Norvegia ?
Tocmai am văzut săptămâna trecută două etape din Turul Arctic al Norvegiei.
Și m-am vindecat de vreo două prejudecăți.
Cea mai mare revelație ?
Natura Norvegiei din miez de august e de un verde pofticios, un verde sănătos, un verde smarald, cum nu credeam să existe în zona arctică a Europei în nici o perioadă a anului.
De unde atâta explozie de clorofilă tocmai în zonele arctice ?!?

Iubitoarea de verde și de natură din mine s-a simțit pe dată invidioasă : Ploiești-ul arboricol e deja invadat de frunze galbene , iar Ploiești-ul stradal e tapetat deja de frunze maronii.
O tristețe venită prematur anul ăsta.

Când colo, iaca unde o zbughise verdele meu ! În Norvegia !!

Noroc cu puiuțul de salcâm de ieri.
Rămâne să-mi spuneți că ăsta cu florile mov nu e salcâm...
dar să nu-mi spuneți nici că e glicină, că totuși știu să deosebesc o iederă cu flori mov de un copăcel.
Ba mai mult, am și o casă în Ploiești pe care o vizitez an de an când înflorește glicina, e superbă îmbrăcată în cascade de verde cu mov.

Dar ăsta din imagine cred că e salcâm.
Că doar pe frunzele lui ne jucam în copilărie mă iubește, nu mă iubește.
Și cum fiecare crenguță are un număr impar de frunze, important e să pornești cu gândul optimist pentru a ajunge la aceeași concluzie.
Singura problemă e că zău nu-mi amintesc cine îmi doream să mă adore pe când aveam 5 ani.
Da'  sigur că rupeam în draci crenguțe de salcâm !