Istorii rescrise, istorii personale. Relativitatea aniversarii.

Azi e 9 mai.

Când eram mică ţin minte că 9 mai avea 3 semnificaţii. Dar pe atunci nu înelegeam ce semnifică nici una din cele trei, prin urmare nici nu le mai ştiu. Aveau legătură cu comunismul şi cu victoria împotriva nazismului.
Asta era în vremea Epocii de Aur.

Mai nou, de câţiva ani ni se tot spune că de 9 mai o sărbătorim pe Europa, cică e ziua ei.

Pentru mine, care nu mă simt nici mai membră a Partidului Comunist Român decât mă simt europeancă (nici nu prea înţeleg ce-i aia să te simti european), 9 mai n-are semnificaţii istorico-politice.

Ideologia mea provine din muzică şi, culmea, chiar şi-n ideologia mea muzicală sărbătoarea principală se nimereşte a fi tot pe 9 mai.
Apăi la mulţi ani unuia din cei mai faini bărbaţi, un bărbat care m-a cucerit acum mulţi ani şi care continuă să mă fascineze deşi eu am crescut iar el a trecut de prima tinereţe (strict numeric vorbind).

Să ne trăiască Dave Gahan nouă, depeche-iştilor şi să-l vedem la anul în concerte !

Masurarea nivelului de blazare - pandemia prezentului

Majoritatea lucrurilor pe care le facem, multe dintre cele ce ne plac 'vorbesc' despre cum suntem în realitate.

Mă gândeam acum că-s unii de îşi doresc din ce în ce mai mult, mai mare, mai rapid, mai bogat etc
Tristeţea ironică a paradoxului este că toate astea îţi tocesc de fapt simţurile.
Cu cât o să ai o maşină mai rapidă, cu atât ai să uiţi plăcerea de a merge pur şi simplu.

Anul ăsta am petrecut Revelionul în aer liber, în centrul Ploieşti-ului. Pentru prima oară pentru mine aşa ceva.
Şi mi-am dat seama că-i simplu de cele mai multe ori să te bucuri.
Dacă mai ştii cum s-o faci !
Dacă n-ai pierdut de-a lungul timpului măsura numai cu perfecţiuni, superlative, eleganţe, opulenţe, extravaganţe, 'exoticării' !

Am avut parte de unul din cele mai frumoase Revelioane (în condiţiile în care eu am alergii la sărbători în general, de toate felurile).
Artificii frumoase, care mă ţineau un pic şi pe jar (deşi mi s-a explicat că temerea mea nu e justificată)
şi o Direcţia 5 ce mi-e dragă de ani de zile, cu liniile ei melodice sentimentale şi optimiste şi mai ales cu versurile potrivite pe vocea soliştilor, pe armonii şi pe sufletul meu naiv.

Cristi Enache, pe care îmi doream de mult să-l văd într-un concert, e chiar artistul pe care mi-l imaginam.
Îl asemăn eu cu Dave Gahan, cu dragul meu Dave, şi compliment mai mare la un solist eu nu ştiu să fac.
Cristi al Direcţiei 5 are vocea caldă la fel ca şi pe discuri, dar are dăruirea pe care o are şi Dave pe scenă, bucuria aceea de a cânta pe care n-o simţi la mulţi solişti.

Deci se poate, din puţine ingrediente să compui o bucurie pentru o seară :
în compania potrivită sunt de ajuns focurile de artificii şi o oră de cântare bună (sau mie atât mi-a fost de ajuns), în chiar centrul oraşului tău.

Oricum, a fost o bucurie să văd şi centrul oraşului atât de plin, niciodată nu am văzut atâta lume la noi - circulaţia a fost oprită şi practic oamenii reocupaseră firesc inclusiv şoseaua.
Vă pot lăsa şi două linkuri către două filmuleţe pe youtube (ce nu îmi aparţin), văd că Aditza nu a considerat pozele suficient de bune cât să posteze şi el câteva :
Direcţia 5
şi artificiile revelionului 2011-2012 Ploiesti.