Serios-serios că pentru dureri de spate, nu de dosuri.
Miercuri am simţit că mă trage curentul. De ce a tras tocmai la mijlocul meu, asta nu ştiu.
De ce termopanele nu au înlăturat din vocabular termenul de curent, nici asta nu o pot ghici.
Cert e că ieri m-am trezit cu o durere de spinare frumuşică.
Doar că vinerea asta a fost o zi absolut fabuloasă, marele Murphy ar fi mândru de el.
Ce îţi poate lipsi când eşti temporar înţepenit? Mie mi-a lipsit mişcarea, e clar.
La un calcul simplu, ieri, pe parcursul a 9 ore, am fost nevoită să urc şi să cobor ... 24 de etaje în total.
Le-am urcat pe toate cu o poftă nebună, la sfârşit chiar aveam atâta energie încât aş fi bătut portarul, dacă ar fi existat.
Recomand urcarea şi coborârea de scări pentru durerile de spate : garantez că la capătul zilei nu îţi mai simţi nici un organ.
Singurele reacţii colaterale în cazul meu au fost :
picat lată de oboseală de la orele 19, chiar şi fără a mai mânca,
adormit probabil chiar înaintea puilor de găină,
ratat Vocea României, singura emisiune teve la care mă mai uit
şi o albire naturală a tenului, de parcă m-aş fi vopsit în mumie.
Dar în rest ... ce mândrie mai mare decât să ignori o durere şi să numeri vreo 240 de trepte tot ignorând aşa durerea?
Se afișează postările cu eticheta durere de spate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta durere de spate. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
