Facem toţi, mai mult sau mai puţin conştient asta :
continuăm discuţii ce ne enervează, ne uităm la filme doar ca să ne treacă seara, purtăm haine pe care vrem de mult timp să le aruncăm la coş.
E un soi de masochism mental inexplicabil, complăcerea asta în situaţii care nu ne aduc nici beneficii, ba chiar ne produc disconfort.
Eu tot exersez atracţia asta dezagreabilă cu literatura concentraţionară.
Nu mă face să mă simt bine deloc citind cărţi despre viaţa deţinuţilor politici.
Cu toate astea, continui să citesc astfel de cărţi.
Am început azi 'Întuneric la amiază' a lui Arthur Koestler. De ce o fac oare?
De ce, dacă se presupune că noi căutăm plăcerea prin toate acţiunile noastre, de ce nu putem să ne abţinem ferm de la tot ceea ce ne induce stări tensionate?
E atâta bine în jurul nostru încât simţim nevoia să îl compensăm cu nişte senzaţii neplăcute?
Se afișează postările cu eticheta masochism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta masochism. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
