Dragilor, daca aveti copii, va sfatuiesc sa ii lasati sa isi urmeze pasiunea.
Oricare ar fi ea : ca picteaza sau fac balet, ca sustin o formatie de fotbal sau una de muzica,
nu le spuneti niciodata 'cu prostiile astea iti consumi timpul total inutil' !
Ba din contra, incurajati-le pasiunea !
Cateodata din pasiunea asta care poate parea un fanatism de copil se poate naste o intreaga poveste !
Cateodata pasiunea asta poate duce la cunoasterea unor oameni cum rar poti gasi in populatia normala !
Si, mai ales, cateodata o pasiune ca asta iti poate oferi cel mai frumos moment al vietii !
Va garantez ca e posibil! Concertul din 15 mai 2013, Bucuresti, Arena Nationala. Unicii. Depeche Mode!
Se afișează postările cu eticheta pasiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pasiune. Afișați toate postările
Pentru cei pasionati, o plimbare prin istorie in Ploiesti
miercuri, 10 octombrie 2012
Acum trei weekend-uri participam la o iniţiativă cultural-istorică, ceva între nostalgie şi identitate locală, recuperare a memoriei şi exerciţiu de imaginaţie.
În Bucureşti o fundaţie numită Calea Victoriei organizează tururi plătite ale Bucureşti-ului în care, de-a lungul unor plimbări, istorici povestesc despre istoria oraşului şi a clădirilor.
Ploieşti-ul, desigur, nu are amploarea istorică a capitalei. Iar arhitectural e unul din oraşele ce au pătimit cel mai mult în comunism, din clădirile vechi foarte puţine scăpînd planurilor de modernizare şi sistematizare.
Însă cu mare bucurie am aflat că şi pentru Ploieşti-ul nostru, oropsit aşa cum este el, se organizează mai nou astfel de plimbări. Mai mult chiar, ele sunt organizate de unul din cei mai îndreptăţiţi să vorbească despre Ploieşti - din dubla perspectivă a informaţiilor şi a pasiunii : Lucian Vasile.
Spuneam că am participat la primul tur prin istoria Ploieşti-ului.
M-au impresionat două lucruri, primul în mod plăcut, al doilea în mod amar.
E plăcerea de a asculta un om în ale cărui vorbe se simte pasiunea pentru ceea ce face, lucru rar în zilele noastre. Interesul pentru recompunerea istoriei mari a oraşului inclusiv din istoriile mărunte ale locuitorilor săi.
În schimb, din ceea ce ne-a detaliat Lucian, istoria este destul de repetitivă, politicienii de ieri erau la fel de departe de ideal precum cei de azi, dorinţa de modernizare prin distrugere a existat de dinainte de comunişti.
Sunt multe alte lucruri pe care le puteţi afla dar pentru asta va trebui să fiţi prezenţi la noul tur prin Ploieşti organizat sâmbătă, 13 octombrie, cu începere de la orele 15 din faţa Casei Căsătoriilor. Costă 15 roni, dar îşi merită preţul şi timpul alocat!
Pentru înscriere sau alte info mergeţi direct la site-ul lui Lucian Vasile - RepublicaPloiesti.net
Eu vă recomand ca, dacă nu sunteţi tentaţi de această plimbare, cel puţin vizitaţi site-ul, citiţi acolo despre istoria şi casele Ploieşti-ului şi sigur veţi găsi măcar o postare interesantă !
În Bucureşti o fundaţie numită Calea Victoriei organizează tururi plătite ale Bucureşti-ului în care, de-a lungul unor plimbări, istorici povestesc despre istoria oraşului şi a clădirilor.
Ploieşti-ul, desigur, nu are amploarea istorică a capitalei. Iar arhitectural e unul din oraşele ce au pătimit cel mai mult în comunism, din clădirile vechi foarte puţine scăpînd planurilor de modernizare şi sistematizare.
Însă cu mare bucurie am aflat că şi pentru Ploieşti-ul nostru, oropsit aşa cum este el, se organizează mai nou astfel de plimbări. Mai mult chiar, ele sunt organizate de unul din cei mai îndreptăţiţi să vorbească despre Ploieşti - din dubla perspectivă a informaţiilor şi a pasiunii : Lucian Vasile.
Spuneam că am participat la primul tur prin istoria Ploieşti-ului.
M-au impresionat două lucruri, primul în mod plăcut, al doilea în mod amar.
E plăcerea de a asculta un om în ale cărui vorbe se simte pasiunea pentru ceea ce face, lucru rar în zilele noastre. Interesul pentru recompunerea istoriei mari a oraşului inclusiv din istoriile mărunte ale locuitorilor săi.
În schimb, din ceea ce ne-a detaliat Lucian, istoria este destul de repetitivă, politicienii de ieri erau la fel de departe de ideal precum cei de azi, dorinţa de modernizare prin distrugere a existat de dinainte de comunişti.
Sunt multe alte lucruri pe care le puteţi afla dar pentru asta va trebui să fiţi prezenţi la noul tur prin Ploieşti organizat sâmbătă, 13 octombrie, cu începere de la orele 15 din faţa Casei Căsătoriilor. Costă 15 roni, dar îşi merită preţul şi timpul alocat!
Pentru înscriere sau alte info mergeţi direct la site-ul lui Lucian Vasile - RepublicaPloiesti.net
Eu vă recomand ca, dacă nu sunteţi tentaţi de această plimbare, cel puţin vizitaţi site-ul, citiţi acolo despre istoria şi casele Ploieşti-ului şi sigur veţi găsi măcar o postare interesantă !
Jos palaria pentru galeria Lupilor Galbeni, Petrolul Ploiesti
miercuri, 28 septembrie 2011
Duminică în noapte aproape am ajuns şi noi la meciul Petrolului. Am tot aşteptat să scrie el despre meci şi să posteze câteva poze, dar cum Nicuşor n-a considerat imaginile suficient de bune, m-am gândit să vorbesc eu despre asta.
El v-ar fi scris din perspectiva de suporter al Petrolului, eu din perspectiva celei curioase faţă de noul stadion al oraşului. Sau cel puţin asta mi-a fost motivaţia când am vrut să merg la meci. După însă, m-am bucurat din cu totul alt motiv că am fost prezentă pe stadion.
Noua arenă Ilie Oană arată bine, ba chiar la fel de bine în realitate pe cât pare la teve. Uşor albăstruie la exterior, chiar are irizaţii de ozn.
Acustica e senzaţională, un mare plus, veţi vedea de ce.
Singura critică pe care o pot aduce, şi ea importantă, e îngustimea rândurilor, ceea ce face destul de dificilă ajungerea până la locul tău. Ba chiar şi un pic riscant, dacă nu pui pasul bine.
Meciul începea la orele 21.30. Noi am ajuns cam pe la 20.40 şi încă din înghesuiala de la intrare se auzeau din interior cântecele galeriei.
Am descoperit că există o grupare Malu Roşu în peluză, una a microbiştilor din Vest, dar toţi laolaltă se armonizează ca un singur cor devotat.
Meciul s-a terminat 5 la 1 pentru Dinamo şi a fost chiar primul meci oficial pe noul stadion.
Cu toate astea, galeria şi-a încurajat permanent favoriţii, au cântat imnul echipei (frumos şi mobilizator), au aplaudat, au strigat destul de puţine măscări şi destul de multe scandări cu repere din istoria clubului.
1 ... 9 ... 2 ... 4 mi-a rămas în minte, fiindcă prima oară m-a speriat o peluză întreagă, strigând din senin, dar la unison.
Totul într-o coordonare sonoră impresionantă, de zici că n-au făcut decât să repete toată ziua.
Am contribuit la coregrafia cromatică, ridicând cartonul găsit pe fiecare scaun. Noi le-am avut pe cele albastre, tribuna 1, după cum vedeţi, le avea pe cele galbene.
Sincer recunosc, m-am simţit ca pe o arenă englezească.
Mirată că sunt martoră la aşa ceva în România.
Mândră că există şi la noi noţiunea de civilizaţie şi simţirea de suporter adevărat.
A fi suporter în sport e un pic ca în prietenie : la bine se găsesc mulţi să-ţi fie alături, important e cine te mai încurajează la greu.
Remarcabilă acea mulţime de suporteri ai Petrolului care îşi strângea voinţa şi pasiunea încurajându-şi echipa după fiecare gol advers.
Alminteri, toţi acei microbişti ce îşi aplaudă favoriţii doar la victorie şi îi huiduie la înfrângeri nu sunt altceva decât spectatori oportunişti, nu suporteri !
Duminică seara Petrolul a demonstrat că are şi stadion elegant, dar şi o galerie adevărată !
N-o fi reuşit echipa să se ridice la înălţimea momentului, dar suporterii Lupilor Galbeni au fost în fruntea clasamentului pasiunii pentru fotbal !
El v-ar fi scris din perspectiva de suporter al Petrolului, eu din perspectiva celei curioase faţă de noul stadion al oraşului. Sau cel puţin asta mi-a fost motivaţia când am vrut să merg la meci. După însă, m-am bucurat din cu totul alt motiv că am fost prezentă pe stadion.
Noua arenă Ilie Oană arată bine, ba chiar la fel de bine în realitate pe cât pare la teve. Uşor albăstruie la exterior, chiar are irizaţii de ozn.
Acustica e senzaţională, un mare plus, veţi vedea de ce.
Singura critică pe care o pot aduce, şi ea importantă, e îngustimea rândurilor, ceea ce face destul de dificilă ajungerea până la locul tău. Ba chiar şi un pic riscant, dacă nu pui pasul bine.
Meciul începea la orele 21.30. Noi am ajuns cam pe la 20.40 şi încă din înghesuiala de la intrare se auzeau din interior cântecele galeriei.
Am descoperit că există o grupare Malu Roşu în peluză, una a microbiştilor din Vest, dar toţi laolaltă se armonizează ca un singur cor devotat.
Meciul s-a terminat 5 la 1 pentru Dinamo şi a fost chiar primul meci oficial pe noul stadion.
Cu toate astea, galeria şi-a încurajat permanent favoriţii, au cântat imnul echipei (frumos şi mobilizator), au aplaudat, au strigat destul de puţine măscări şi destul de multe scandări cu repere din istoria clubului.
1 ... 9 ... 2 ... 4 mi-a rămas în minte, fiindcă prima oară m-a speriat o peluză întreagă, strigând din senin, dar la unison.
Totul într-o coordonare sonoră impresionantă, de zici că n-au făcut decât să repete toată ziua.
Am contribuit la coregrafia cromatică, ridicând cartonul găsit pe fiecare scaun. Noi le-am avut pe cele albastre, tribuna 1, după cum vedeţi, le avea pe cele galbene.
Sincer recunosc, m-am simţit ca pe o arenă englezească.
Mirată că sunt martoră la aşa ceva în România.
Mândră că există şi la noi noţiunea de civilizaţie şi simţirea de suporter adevărat.
A fi suporter în sport e un pic ca în prietenie : la bine se găsesc mulţi să-ţi fie alături, important e cine te mai încurajează la greu.
Remarcabilă acea mulţime de suporteri ai Petrolului care îşi strângea voinţa şi pasiunea încurajându-şi echipa după fiecare gol advers.
Alminteri, toţi acei microbişti ce îşi aplaudă favoriţii doar la victorie şi îi huiduie la înfrângeri nu sunt altceva decât spectatori oportunişti, nu suporteri !
Duminică seara Petrolul a demonstrat că are şi stadion elegant, dar şi o galerie adevărată !
N-o fi reuşit echipa să se ridice la înălţimea momentului, dar suporterii Lupilor Galbeni au fost în fruntea clasamentului pasiunii pentru fotbal !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
