Cum am ratat autobuzul azi, am avut vreme să fac ochi prin jur vreo 8 minute, cât am stat în staţie.
O maşină de şcoală de şoferi parcată trei metri mai în faţă, cu instructorul în interior deja, aşteptând.
Lângă maşină îşi terminau cornul un bunic şi un nepot.
Spun bunic fiindcă domnul avea o vârstă respectabilă judecând după mişcările greoaie şi părul alb-alb.
Iar nepotul, să presupunem, un puştan de vreo 18 ani.
Au consumat oamenii cornul, iar la final le-a rămas cafeaua.
Aveau fiecare câte un pahar de unică folosinţă, probabil cu cafea.
Primul şi-a terminat paharul bunicul.
Şi cum l-a terminat, cum s-a descotorosit de pahar.
A urmat nepotul. Acelaşi gest.
Coşul de gunoi, aici va trebui să mă credeţi pe cuvânt, este fix lângă copertina staţiei.
Şi există, nu e vandalizat, nu era nici plin în dimineaţa asta.
În schimb, bunicul a preferat să îndese paharul între băncuţă şi copertină.
Nepotul, cu mimetism de maimuţă, la fel.
Am aşteptat până au demarat cu maşina lor şcoală-de-şoferi şi am fotografiat.
Fiindcă, la fel ca şi FJ13, am obiceiul de a avea mereu aparatul foto cu mine, telefonul nu-i musai.
Aşa m-a dezgustat gestul ... în special al bătrânului, că de la puşti ce pretenţii mai puteam avea.
Mi-am amintit cum ne băteau obrazul profesorii prin şcoală : 'aşa faci şi-acasă?'.
Pentru o secundă am avut impusul de a mă duce la bătrân să latru la el. Nu să-i zic ceva, pur şi simplu să latru ceva la el.
Pen' ce Dumnezeu nu te deplasezi 3 metri ? Nu-i şi oraşul tău? De ce-l împuţi?
Câteodată am senzaţia că optimismul e doar semn al prostiei mele !
 |
| colţul îndepărat, decor de civilizaţie de urbană |
