Asesoft la pachet, facut cadou si expediat. Meciul 1 contra BC Mures.

S-ar mai putea numi și Cronica unei absențe anunțate, dar decât să mă considerați vreo pasionată de Marquez mai bine vă explic eu despre ce e vorba mai jos :
am fost azi la meciul Asesoft-ului, m-am delegat singură să țin locul cuiva.
Iar acum substitutul de spectator care am fost va povesti meciul, cum l-am văzut, priceput, simțit eu.

Ajung la sală cu vreo oră mai devreme. Țineam minte din anii anteriori că trebuia mers cu mult înainte ca să prinzi loc, ori eu voiam să și vânez un loc bun (pentru făcut poze).
Prima păcăleală : nu prea mai vine nimeni cu o oră înainte, ai loc să te așezi ca la cinema, toată sala la dispoziție.

Am parte de un moment de jubilație : se aude Metallica ! Apoi House of Pain !! Tii, n-am mai dansat pe Jump Around ... din viața mea anterioară !!!

Incep încălzirea. Fac băieții niște mișcări de yoghini ... bag la memorie că nu se știe cum îmi vor folosi mișcările. Plus ... remarc frumușeii meciului : Pot, cu o structură atipică pentru un baschetbalist, de o înălțime normală și imposibil de confundat cu un dulap, îmi amintește vizual de un amic mare pasionat de NBA, cred că așa tre să arate și Rows pe teren, plus similarul său dar pe negru, la alegere pentru toate gusturile cromatice : Dykes, o panteră apetisantă.

Announcer-ul sălii spune că asta e a 12-cea finală pentru Asesoft, să-i susținem să câștige deci a 11-cea cupă a lor.
Prima senzație că îmi vor da lacrimile : adică singura cupă pierdută de Asesoft a fost tocmai în 2011, când am fost eu la finală ultima oară ? (multe amintiri din perioada aia, triste și urâte).

Apoi văd echipa. A doua revelație : Burlacu mai joacă încă (aveam să aflu din meci nu doar că mai joacă, dar că e și cel mai bun al nostru, chiar dacă tabela nu-l indică decât al doilea în ierarhie).

Mă uit mai bine și la BC Mureș. Nu doar numele lui Dykes îmi sună cunoscut, dar și aspectul lui suplu și agilitatea îmi par cunoscute. Oare a mai jucat la Asesoft ? Sau să-l fi văzut eu tocmai în meciurile din 2011 când am mai fost la sală ?

Incepe MECIUL.
Conducem ... chiar și cu vreo 12 puncte.
Ăi de la Mureș parcă fac mișto de meci. Iși pasează mingea ca și îndrăgostiții cronici. Pierd posesia în draci. Oare se zice așa și la baschet ? Sau sunt o Ilie Dobre a baschetului ?

Cucoana de lângă mine se agită și dă indicații nervoase, cred că urmează cursuri de antrenoare la FF. Soțul dumneai face exact ce fac toți soții înțelepți : o tolerează și  tace chitic.

Remarc MAJORETELE. Fetele alea au juma din vârsta mea, dar vreo două ilustrează că fast-food-ul e mai tare decât mișcarea în șpagat și roată.

Mă mai uit și prin SALĂ, la PUBLIC.
Ironie cât cuprinde. Ne-au făcut sală cu o capacitate sporită, dar acum rămâne mai mult de un sfert goală. Și asta la o finală, în condițiile în care accesul e gratuit.
Era mai bine când Ploiești-ul avea o sală mai puchinoasă, baremi atunci se stătea până și pe culoare.
Nu era safe atunci, știu, dar baremi aveai senzația că Ploiești-ul dă pe dinafară pentru echipa de baschet.
Acum că ne-au făcut condiții ... se pare că nu găsim atâția amatori de o finală gratuită cât să ne umplem sala.

La ultima pauză răsună apoteotic Thunderstruck ! Minunat sună. Doar că e mai mult entuziasm la un party DM pe cântecul ăsta decât e în sală. (ironia trebuie explicată, fiindcă DM și AC/DC au avut odinioară relații de tip Steaua- Dinamo). Bine că au vuvuzelele ca să zboare urechile, că altfel ...

Mă uit și la TABELĂ și mă minunez de mine : și eu ca și cucoana, mă simt specialistă la FF în baschet.
Pricep rapid că G nu vine de la gazde, fiindcă e H și G și deduc că avem inscpriționare ca pentru meci internațional.
Pricep rapid și că în dreptul jucătorilor sunt punctele înscrise.
Deduc că 5 și 5 tre să fie numărul întreruperilor solicitate de fiecare antrenor.
Intuiesc că mâinile rotite rapid (ca atunci când mă punea mama să înfășurăm sculuri) de către arbitră înseamnă că s-a comis o greșeală, un fault în joc și posesia e dată celorlalți.

În sfertul 3 se mai trezesc și ardelenii mei.
Ba chiar în sfertul 4 se apropie chiar și la două puncte.
Însă finalul îi aduce tot pe Asesoft la diferență confortabilă.
Au beneficiat și de multe aruncări pentru faulturile adversarilor.
Insă au ratat și unii și alții  încât ... cine nu a putut ajunge azi la meci chiar nu are de ce să regrete : cadoul e frumos împachetat, e o victorie, dar conținutul sună a sec.

Cooper și Dykes s-au accidentat, Cooper cu plasturele lui cred că va fi ok mâine. De Dykes însă ...

MVP-urile meciului pentru mine au fost Burlacu și Dykes, activi, eficienți și la înscris, prezenți partout.
MHP-ul meciului însă rămâne Dykes pentru mine (să nu îndrăzniți să-mi spuneți că nu există și titlul de Most Handsome Player !).

I-am aplaudat, ca de obicei, pe G. Adică în seara asta, pe Mureșeni.
De ce fac mereu asta ?
Pentru că cineva tre să țină și cu cei pe care îi fluieră tot restul.
Dar au meritat să piardă la câte ratări au tot exersat.
Păi toată determinarea lor adunată nu făcea cât o singură privire de-a lui Latrell Sprewell la adversar!

Așa că eu las pozele acum, cu explicația fiecăreia, trimit cadoul peste mări și țări , dar de mâine mă întorc la bicicletele mele !

                                                sala cu o ora inainte

incalzirea, coordonatorul cu nume predestinat, Pot

Dykes face streching-ul de incalzire

antrenament la două maini

next generation, slam dunk-ul e posibil 

tintim sus, nu ne ia cu ameteala

echipa Ploiesti-ului

galeria Ploiesti-ului

componentele

"minoretele", scuzati cuvantul dar sunt cat capritele

Aaand ... action !

Burlacu, fara el e jale probabil

acum majoretele

Pantera

tango-ul aparare - atac

Dykes e Burlacu al lor

slam dunk ??

contraatacul m-a luat si pe mine pe nepregatite

Cooper accidentat

si-a mangaiat mingea de vreo trei ori inelul pana sa-l strabata. Faza meciului pentru mine.

iaca tabela cu ce-am inteles eu din ea 

Dykes accidentat

macar Dykes si-a meritat masajul la cat a muncit

finalul : 1 - 0 pentru Asesoft

Mures in genunchi la final

fair-play la urma !

Foodpanda creează dependență

Da mes amis! Am constatat că dacă folosești serviciile oferite de aplicația FoodPanda cel puțin o singură dată, riști să te întorci și cu alte ocazii pentru a comanda mâncarea preferată. De Foodpanda au auzit mulți oameni. Este serviciul online care te ajută să găsești mâncarea la care ai poftit, gata gătită și în proximitatea locului în care te afli. Este suficient să deschizi pagina Foodpanda atunci când îți este foame și deja te afli mult mai aproape decât crezi de masa ta caldă.

Bile albe, bile negre pentru Foodpanda

Ceea ce îmi place la Foodpanda și vreau să împărtășesc cu voi este faptul că poți comanda mâncarea preferată simplu și rapid chiar de pe telefonul mobil inteligent. Nu numai posesorii de smartphone înzestrat cu Androit sau iOS se pot bucura de beneficiile Foodpanda, ci și cei al căror telefoane inteligente rulează pe sistemul de operare Windows Phone. Deci ne-am înțeles, da? Dacă ți-e foame și nu ai nimic pregătit acasă sau la birou, sau pur și simplu îți este poftă de ceva anume, comanzi prin intermediul Foodpanda și ai șansa să comanzi cât ai zice URS de vreo . . . 50 de ori. Încearcă, Îți va lua mai puțin de două minute.

Poate vă întrebați de ce ați comanda mâncarea de pe pagina foodpanda și nu de pe pagina restaurantului preferat. Puteți face asta, dar poate sunteți nehotărâți atunci când comandați, nu știți exact ce ați dori să mâncați, așa că răsfoiți simplu și rapid prin mai multe meniuri strânse într-un singur loc. Âsta este un alt avantaj care îmi place când vine vorba despre Foodpanda. Și aș adăuga tot aici o bilă albă în dreptul vitezei de încărcare a paginilor.

Și dacă vă gândiți cum am făcut-o și eu că Foodpanda este doar un viitor proiect ratat pe piața românească, mai am un contraargument pentru această supoziție. Dacă acum câteva luni credeam că tipul acesta de serviciu nu va prinde în România, acum mi-am reconsiderat părerea. Și asta datorită faptului că am văzut cum rețeaua se extinde în timp, atrage mai multe restaurante și apare în mai multe orașe din România. Asta înseamnă că românul a început să țină mult la timpul său și să nu-l mai piardă aiurea.

Bila neagră, în cazul în care aș ține prea tare să dau una, ar putea merge în dreptul restaurantelor din rețea care nu acceptă plata online. Dar nu este un impediment atât de mare pentru a folosi aplicația foodpanda pentru a avea parte de o masă pe cinste.

Pentru curajul de a lansa foodpanda în România, eu le mulțumesc oamenilor care au avut această inițiativă și îi felicit deopotrivă. Iar pe voi vă atenționez că mâncarea bună crează dependență!

Avalansa cuvintelor. Imaturitatea.

Când cineva alături de care ai fost alături în ultimii 6 ani de zile și de care ți-a tot păsat în vremea asta îți spune că îi ești dușman și că îi vrei răul ...
Mai mult, că nici măcar nu își asumă nimic din ceea a făcut în anii ăștia ...

atunci în loc să îi urezi să aibă un drum bun și se întoarcă sănătos, îl trimiți să se ducă la dracu'.
Și speri să fie la fel de dureroasă vorba asta pentru el cum au fost ale lui pentru tine.

Cât din răutățile pe care le spunem sunt sincere oare ?
Ce sentiment e în realitate în spatele vorbelor care ne ies pe gură ?

Gest simplu. Emotionant pana la lacrimi.

Unul din prietenii mei de pe facebook s-a tot pregătit câteva luni pentru a-și împlini marele vis - să urce pe Everest. Omul e unul din cei mai ironici indivizi pe care îi cunosc, cu o inteligență aparent cinică și detașată, cu pasiuni adevărate (fan DM și el) dar totalmente lipsit de dulcegării.

Plecarea lui și a colegilor de escaladă către Nepal era stabilită pentru 4 mai.
Pe 20 aprilie își trimitea bagajele, bagaje consistente, deh, tot ce avea nevoie pentru aventura fabuloasă care avea să îl aștepte.
Cinci zile mai târziu însă, pe 25 aprilie 2015, în Nepal se producea devastatorul seism de peste grade pe Richter.

Așa că omul, de fapt întreaga echipă, și-au anulat călătoria spre Nepal.
Însă Mihai a hotărât să își doneze bagajul, cu tot ce se afla în el, pentru a contribui și el la ajutorarea victimelor și la înlesnirea căutărilor.

Ieri omul nostru a primit un mail de la cei care se ocupă cu preluarea donațiilor :
că i-au recepționat bagajul care a ajuns în sfârșit în Nepal, că îi mulțumesc pentru gestul lui de donație și că ... în bagaj au găsit și un ursuleț de pluș pe care i-l vor expedia înapoi.

Aproape mi-au dat lacrimile când am citit asta.
Deci mai există și oameni care gândesc și care simt, chiar și în mijlocul dezastrului.
Mai există și oameni care nu fac lucrurile mecanic și la repezeală.
Mai există și oameni care nu speculează tot, ci sunt atenți la detalii.

Mai există și oameni care, tocmai în situații de criză, de suferință, de grabă,
au avut răgazul dar mai ales au mai avut disponibilitatea sufletească de a se gândi și la un om aflat la mii de kilometri, neafectat de dezastru.
Și au avut atâta finețe încât, găsind un ursuleț de pluș în bagaj, s-au gândit că poate e mascota norocoasă a omului sau că e poate jucăria copilului său care să-l facă să nu simtă distanța atât de pregnant.

Cum să nu remarci faptul cu uneori umanitatea se naște tocmai în sărăcie și tocmai la oamenii care sunt loviți de soartă ?

Îi urez baftă lui Mihai, ce promite să revină la visul său în luna mai a lui 2016
și le doresc oamenilor din Nepal ca, în buna tradiție asiatică, toată energia sufletească pozitivă pe care o răspândesc să li se întoarcă.

Foloseste-ti toate organele pe care le ai !

Săptămâna asta am avut o rană la deget ce a necesit un plasture purtat cam tot timpul.
În scurtele răgazuri cât îmi eliberam degetul constatam că nu mai am nici un soi de simț prin acel deget. Era ca și amorțit. Dar nu fiindcă fusese legat prea strâns, nu împiedicasem buna irigare sangvină. Ci pur și simplu fiindcă nu-l mai folosisem timp de câteva ore.

Atrofierea funcției tactile se petrecuse rapid, ca urmare a nefolosirii ei.

Și așa m-am gândit ca n-ar fi deloc rău ca în viață să nu lăsăm să treacă timpul fără să ne folosim toate organele !

- să nu mergem mereu pe roțile inventate de alții când am fost creați cu picioare

- să ne folosim capul de pildă când privim la tivi

- să ne folosim și urechile când purtăm o discuție, nu doar gura

- să ne folosim degetele și ca să iubim, nu doar palma ca să pedepsim

- să ne folosim buricele degetelor, nasul și încheietura mâinii de pildă pentru a simți conturul fin al lucrurilor, pentru a ne bucura de toate formele, pentru a îmblânzi asperitățile, pentru a ne delecta cu diversități invizibile goanei rapide a privirii

Luați-mi îndemnurile cât de concret sau de metaforic vreți, eu am de gând să nu-mi mai neglijez nici un simț !

Cum m-am vindecat de dependenta de internet

Chiar m-am vindecat, simplu și, se pare, pe termen lung.

Ofer rețeta gratuit, celor îndeajuns de curajoși.
Rezultatul în cazul meu a fost garantat, scopul e sănătos, dar nu știu dacă lumea e dispusă și la mijlocul testat de mine. Testat vorba vine, forțat asupra mea e mai sincer spus.

Dependența de net mi s-o vindecat printr-un cocktail interesant de strategii utilizate în curele de dezintoxicare clasice :
întâi privarea forțată, apoi crearea aversiunii față de obiectul dependenței.

Pe scurt, iaca misterul :
acum 11 luni îmi sucomba computerul, singurul device de pe care am acces la net,
apoi, o lună mai târziu, mi-o urmat angajarea pe un post care consta în 8 ore de lucrat intens pe computer.

Acum am din nou computer funcțional acasă, ba chiar și acces la net.
Dar, sincer, după ce stai 8 ore cu nasul în două ecrane la muncă, ultimul lucru pe care vrei să-l faci e să deschizi un ecran și acasă.

Iar pentru rozătura puternică a curiozității față de facebook ... ei bine, prietenii ce se căsătoresc sau prietenele ce rămân însărcinate să facă bine să mă anunțe printr-un sms, iar cei ce vor să mă invite la o cafea să mă caute mai prin offline.

Cert e că acum, dacă trebuie să deschid computerul, sunt precum o pisică alergică.
ps.  poza nu-mi aparține, e de pe marele net, unde toți suntem micii anonimi
Bine v-am regăsit !

Team building pentru placerile mele la Pensiunea 3 Stejari

A fost cât pe ce să-mi împlinesc una din marile dorințe ale ultimilor ani, deci poate dacă insist am să retrăiesc senzația mult râvnită. Poate se coace și timpul pentru pofta mea. Să vă descriu motivul ce mi-o dat palpitații la suflețel ? Bine, fie !

Am fost cazată în weekend la Hotelul 3 Stejari din Timișul de Jos. Nu e una din pensiunile tipice la care îmi place mie să stau.
E o pensiune cu mult 'ștaif' , cu condiții de patru stele cum nu prea-mi vine mie bine la comportamentul meu naturel.
Și tocmai aici să mi se împlinească pofta ?!?!

Pensiunea e minunată pentru un team-building, asta și fiindcă zona, după cum vedeți și din poze, se pretează de minune la drumeții sau concursuri care să testeze sau să creeze coeziunea de grup și nevoia de colaborare prin tot soiul de jocuri în natură.

Pensiunea are și o sală de conferințe, deci am beneficiat și de treburi serioase în cadrul weekendului petrecut acolo, dar am avut timp și de plimbări, ba chiar și vreme destul de bună.

Când am intrat în pensiune, la recepție am dat cu nasul de ... un clopoțel din celea pe care le-am văzut doar în filme, în care bați pentru a solicita atenția unei recepționere.
M-am amuzat și m-am așteptat la celelalte confirmări ale confortului de patru stele.
Dar la ceva anume nu m-am așteptat !
Pensiunea are, pe lângă un teren de tenis și un mic havuz, chiar și două terase.
Iar pe una din ele trona, discret dar delicios, un mănunchi de lemne dispuse pentru a arde de nerăbdarea unui foc de tabară.
Foc de tabără, dragilor !!!
Vouă nu vă e dor de așa ceva ?
De cântări în falseturi nepăsătoare la chitară, de veselie de grup, de scântei sărite în bătaia serii ?
Pfff, cine are fi crezut că tocmai o pensiune de 4 stele oferă așa o nebunie din vremurile bune ?!
Cum să nu-mi stârnească amintiri și doruri ?
Hai serios acum, chiar nu vă amintiți ce faine erau momentele astea ?
Nu credeți că le-ați putea trăi din nou ?

Ce faci atunci când primești un cadou care nu îți place?

Vi s-a întâmplat vreodată să primiți un cadou care să nu vă placă? Dacă da, atunci cum ați reacționat? Ce ar trebui să facem atunci când un cadou nu este pe placul nostru sau cel care ni la oferit ne-a ieșit de la suflet? Îl aruncăm? Îl înapoiem?

Nu îți place cadoul? Trebuie să-l primești cu zâmbetul pe buze!

Din punctul meu de vedere un cadou nu se aruncă și nu se înapoiază indiferent ce s-ar întâmpla. Asta spune multe despre tine ca om bine crescut. La fel, cadourile oferite nu se cer înapoi indiferent de circumstanțe. Tot o dovadă de bună creștere este și asta.

Și totuși se întâmplă ca unele cadouri pe care le primim să nu fie pe placul nostru. Unele pot fi cadouri haioase, poate prea haioase, atât de haioase încât nici nu le poți folosi și în funcție de cât de capricios ești, e posibil să nu te bucuri deloc de primirea lui.

Îmi aduc aminte că sora mea a primit două cadouri de casă nouă ceva mai ciudate. Două solnițe de sare și piper, în formă de urși panda care se împerechează, ar fi trebuit să stea frumos pe masa ei din bucătărie. Totuși cadoul era prea haios și chiar ușor indecent. Dar nu mai indecent decât desfăcătorul de capace ale sticlelor de băuturi. Un ditamai penisul care jurai că este real, era dotat în partea inferioară a scrotului cu desfăcătorul propriu zis de capace. Era atât de real încât și venele unui penis în erecție erau evidențiate în detaliu.

Ei, acum e acum. Cum să folosești așa mătărângă ca să deschizi sticlele, când mai degrabă l-ai folosi pe post de vibrator. E drept că nu avea și funcția de vibrare, dar cu siguranță putea genera și altfel de plăceri decât sunetul pe care-l emite desfacerea unei sticle de bere.

Lăsând cadourile extrem de haioase deoparte, eu vă întreb în continuare: ce facem atunci când un cadou nu ne place?

PS: imaginile prezentate mai sus sunt mult mai cuminți decât cadourile haioase primite de sora mea!

De ce se atrag opusurile. Sau bufnitele nu sunt ce par a fi.

Vineri seară mă uitam la unul din serialele copilăriei mele și-am înțeles un pic cum se derulează relațiile dintre două personalități contrastante.

Nu am făcut încă un studiu psihologic, deși ar fi o idee bună pentru o lucrare de licență proastă, anume cum se atrag și resping personalitățile opuse,  cum nu sunt niciodată banale asemenea relații, tocmai fiindcă mereu 'sar scântei'.

Cum vă povesteam, mă uitam la Maddie și David. Nu ratam nici un episod în copilărie !
Acum mi se s-a făcut dor de cei doi și mai ales dor de a mă inspira din moda anilor '80 și din stilul lui Maddie.

Iar în episodul pe care l-am revăzut vineri, Maddie, necredincioasa, simte pentru prima oară impulsul irezistibil de a se spovedi.
Intră în coșmelia aia a catolicilor (cu iertare să-mi fie, da' nu știu terminologia asta nici măcar pentru ortodocși) și încearcă să-i explice preotului că n-a venit pentru ceva anume, doar așa... că ar ar fi totuși ceva, anume colegul ei de muncă (numitul David) care e nebun, e ciudat ...
și cum ea e mereu cea care face lucrurile corect, cum e mereu cea disciplinată,
cum el nu respectă nici o regulă ...

Așa sunt portretizați cei doi în tot filmu, ea un cam snoabă și un pic prea 'scrobită', el mai mereu încălcînd legile și normele bunei-cuviințe.
Cu un mare asterisc însă : ea, cea mereu rațională, e cam blasfematoare, pe când el e credincios până la superstiție, cu teamă de Cel-de-Sus și cu încredere în același Mare Șef că îl va scoate din toate buclucurile, întocmai unui frate mai mare.

Mi-a plăcut mult constatarea asta, fiindcă asta cam așa e :
întâlnești de-a lungul vieții multe persoane cuminți și litera-legii, care totuși în interior sunt mai nonconformiste decât majoritatea,
și mulți rebeli care în adâncul lor sunt mai cuminți și mai tradiționaliști decât ar vrea să admită.

Iar unii dintre noi, cei atrași de un caracter total opus, în fapt nu facem decât să fim atrași de faptul că altul se manifestă așa cum noi îndrăznim să fim doar în forul interior.

Ei, momentan nu cred că o să-mi aleg asta ca temă de licență, partea aplicată e cam greu de demonstrat,
dar vă dezvălui un secret :
toată copilăria mi-am spus că atunci când voi fi mare am să mă fac blondă și mă voi coafa și îmbrăca precum Maddie.
Azi sunt deja trecută de mare, dar nu-s blondă și nici nu m-aș suporta vreodată blondă, mă visez doar roșcată, dar tot cu coafura și cu stilul vestimentar al lui Maddie.
Cred  totuși că   nu m-aș recunoaște nici eu pe mine de-aș aplica asta !

Oare și alții au crescut cu modele vestimentare din cestea luate din filme, ca și mine ?

Concurs inainte de ziua indragostitilor

Am intrat oficial in luna indragostitilor. Deja ne gandim care sa fie cadoul pe care jumatatea noastra ar trebui sa-l primeasca si sa se bucure de el. Oare conteaza daca mai suntem sau nu indragostiti sau daca indragosteala a trecut deja la stadiul de iubire? Sigur ca nu mai conteaza prea tare deoarece este un moment propice de a alunga eventuala monotonie ce se abate din cand in cand asupra unui cuplu. La oamenii care au sentimente puternice de iubire unul fata de celalalt, s-au gândit si unele magazine care au pregătit oferte si promoții pentru acestia.

Despre un magazin care a pregătit o promotie speciala pentru ziua îndrăgostiților, cea americaneasca de pe 14 februarie, v-am mai vorbit într-un articol trecut. Comercializează lenjerii de pat si cuverturi de pat 3D, oferind in continuare promotii de 1+1 gratis. Iar in perioada 1-12  februarie cei ce achizitioneaza lenjerii de pat din magazinul online despre care v-am povestit, au sansa de a castiga unul dintre cele trei pandantive din aur de 14 K. Asta ar fi chiar interesant de incercat. Dupa ce ca avem ocazia sa ne schimbam lenjeria de pat sau sa ne inmultim modelele din debara, avem sansa sa ne si imbogatitm. Totusi aurul face ceva bani in zilele noastre si fie vorba intre noi, eu chiar nu inteleg cum de un magazin care vinde lenjerii de pat, isi permite sa puna la bataie astfel de premii.

Totusi exista aceasta promotie si chiar daca nu sunt indragostit inca in aceasta perioada a anului, tot mi-ar placea sa castig un asa premiu. Habar nu am ce as face cu el, desi mi-ar placea sa-l fac cadou, dar pana atunci ar trebui mai intai sa comand lenjeriile potrivite gusturilor mele, iar apoi sa astept extragerea de pe 13 februarie pentru a afla daca am castigat sau nu pretiosul premiu din aur.

In ultima vreme chiar am avut noroc de bani, de ce nu as avea si acum? Pana sa ma hotarasc asupra modelelor pe care le voi achizitiona, trebuie sa va arat si voua cateva. Imaginile sunt ele cu titlu de prezentare dar arata destul de interesant. Imprimeurile 3D sunt destul de inspirate si au nevoie de o ingrijire minima. De exemplu se spala la o temperatura de 30 de grade Celsius, la masina automata, fara a se folosi inalbitori chimici si la sfarsit se calca  la temperaturi de maximum 120 de grade Celsius.

Puteam face si alte teste pe ele, ca oricum promotia este de 1+1 gratis, asa ca ne permitem sa le testam rezistenta, iar daca mai si castigam unul dintre cele trei premii din aur, atunci nici ca nu am pierdut nimic.