Acum e ocazia sa radeti pe seama mea

De obicei rad sau ma enervez de comportamentele/mentalitatile altora, da' hop si eu acum cu momentul meu. Si hai ca am atras de data asta intr-un scurt timp nu mai putin de patru momente din seria "numai mie mi se pot intampla".

Inceputul a fost joi seara : fix cand plecam de la cumparaturi de rochite (a la Sandra Stoicescu) si, fix ce termin sa-mi inchei jacheta mea de iarna ca deja constat fermoarul desfacut.
Initial m-am banuit de nimerirea unei bucle temporale, da' dupa ce m-am uitat mai bine am vazut ca mi se stricase iremediabil fermoarul de la jacheta mea cea groasa.
Deja m-au trecut toate apele in momentul ala.

Daca voi credeti ca ati cunoscut persoane friguroase pana acum, ei bine, eu pun pariu ca intrec pe oricine la capitolul asta : 2 pulovere plus jacheta de munte si tot mi-e frig.
Cum se anuntau geruri pentru saptamana asta si normal ca m-am panicat.

Prin urmare am luat masuri intelepte - a doua zi de urgenta sa imi fie reparat fermoarul, tre' sa stie cineva pe altcineva din oraselul asta unde se cos fermoare de jacheta.
Simplu pana aici, da' la mine nimic nu-i asa simplu, ca altfel ce-as mai povesti pe blog?.

Cum nu-s inca atat de emancipata incat sa am un gigea de ajutor personal sa-mi rezolve comisioanele, vineri am recurs la ajutorul maica-mii - am aflat un locsor in oras unde se cos fermoare, unul de unde se cumpara, am sunat-o pe maica-mea sa-mi ia jacheta si sa mi-o repare.


CUM SE FAC ECONOMIILE IN FAMILIA MEA :
Pe la orele 15 primesc telefonul asteptat de la comisioara de maica-mea : a luat fermoarul, da' de cusut costa 15 roni. Asa ca nu a dus jacheta la croitor, s-a intors cu ea acasa, cu gandul sa o duca la unchiul care are meritul de a avea masina de cusut la care n-a cusut vreodata nimic.

Oi fi eu calma de felul meu, da' in momentul ala deja imi vajaia capul de la febra si-am avut senzatia ca s-a auzit si-un tiuit din urechile mele.

Prin urmare am solutionat problema ca sa-i fac pe plac maica-mii : am facut economie la aia 15 roni de cusut un fermoar nou in oras, iar la orele 17 m-am dus de urgenta in bazar sa-mi iau o pufoaica noua. Doar 100 roni.


SAMBATA SI DUMINICA :
O data in an am si eu ambele zile ocupate cu planuri precum oamenii mari. Si fix in aia o data ma nimereste raceala de ma autocarantinez sub plapuma.
Cine m-o mai invita pe mine sa am un weekend placut ...


LUNI :
De-a lungul noptii de duminica am efectuat un inetersant studiu pe care n-am reusit totusi sa il concluzionez cu o concluzie logica, asta daca nu punem la socoteala injuratura.
Carevasazica ma intreb in continuare : de unde mama ei tuse stie fix cand atipesti ca sa te atace? Cert e ca din toata noaptea de duminica am dormit vreo doua sau trei ore, asta depinde daca atunci cand ma trezeam tusind trecusera doar cinci minute decat atipisem (cum mi se parea mie) sau juma de ora.
Da' cert e ca stiu ca la Wyl fm s-o dat Dr. Alban cu "One love" pe la poate 4 dimineata. Eh, e ca nimeni nu mai stia asta? Unde mai pui ca n-am mai auzit cantecul asta de-o vreme mai buna !

Dimineata m-am trezit senina foc, strangand in pumnul strans un servetel, de zici ca eram Marie-Rose Mociornita intr-un studiou de televiziune.


Dau telefon de urgenta la medicul de familie care, desigur, e plecat la o conferinta zilele astea. Iar medical nu-mi poate da fiindca nu apar inca in lista lui de platitori de cas, pe motiv de angajare prea recenta. Sunt indrumata catre urgenta unde totusi, daca logica mea e inca intreaga, voi intampina aceeasi problema.


CUM SE IROSESTE UN BILET CUMPARAT DIN VREME :
Luni seara in Ploiesti-ul nostru valentinesc trebuia sa se tina un concert de jazz al Teodorei Enache. Nu stiu daca s-o fi tinut au ba fiindca ...
asta toamna a fost Festivalul Castanilor si tineam musai sa merg pentru 3 nume. Am mers cu vreo 5 zile inainte pentru bilet si iaca nasoleala, cica nu mai aveau.
Asa ca acum, la vestea cu Teodora Enache in Ploiesti am fost mai prevazatoare - mi-am luat bilet cu doua saptamani inainte, nici nu fu scump, ca altfel nu era pentru mine (20 roni).
E drept ca Marta Hristea si Luiza Zan sunt vocile mele preferate din jazz-ul nostru, da' lacomia snobului e mare, asa ca nu m-am putut abtine nici de la Teodora.

Pe scurt, va rog sa-mi ziceti si mie daca s-a mai tinut concertul. Fiindca eu am avut bilet. Si tuse. Cam prea multa, de-as fi putut fi chiar backing-vocals.