Vazui leapsa de martisor incuviintata de Dragos aici si recunosc ca m-am gandit vreun minut la martisorul ce mi-a ramas in minte. Nu fiindca am memorie ne-lecitinata momentan, ci fiindca nu prea le am cu conventionalismele.
Si totusi, daca tot tre' sa povestesc ceva ce m-a marcat, mi-am amintit de o intamplare ce m-a pus in incurcatura, pe un 1 sau 8 martie.
Timpul actiunii - clasa a VII-a, inaintea erei moderne.
Unul dintre colegi a venit cu 3 frezii la scoala. N-am priceput nici acum de ce, banuiesc ca erau menite unei profesoare si dintr-un oarecare motiv s-o fi razgandit, asa incat a raspandit cele 3 frezii in cele 3 zari cu colege serioase. Eu fiind chiar cea mai serioasa dintre toate, in mod firesc mi-a revenit o frezie.
Problema era insa spinoasa : cum sa fi mers eu pe atunci, in clasa a VII-a, cu o floare acasa? Ce le spuneam alor mei? Ca mi-a dat-o colegul de clasa?? Imposibil, riscam dezonoarea.
Decat sa spun adevarul, ca baiatul n-a mai vrut sa le dea profesoarei, am preferat sa simplific lucrurile - cred ca am aruncat pe undeva floarea, cert e ca nu m-am prezentat acasa cu o floare a carei explicatie ma depasea.
Interesant e ca nici acum nu duc flori acasa, dar din cu totul alte motive.
Apai asta fu cu martisorul la mine, preia cine ce vrea, cine ce chef are.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
:)) Cat de haios, ai aruncat floarea...
Daca eram in locul tau, i-o dadeam mamei si aveam grija sa si mentionez " cat de greu mi-a fost sa strang banii...offf, numai eu stiu " :))
Acum, deh, nu toti au asa o minte diabolica ca a mea. Mai exista si oameni cinstiti.
:))) Lillee, mai rau decat atat : nici cu mintea de acum nu mi-ar fi trecut prin minte solutia gasita de tine.
Ti-am spus ca exista si oameni cinstiti :D
Trimiteți un comentariu