Puteati veni sa vedeti si voi Rosia Montana la Irish Pub

duminică, 6 februarie 2011


Numai ce am scris mai devreme despre minerit, ca ziua de azi mi-a oferit o foarte interesanta completare a subiectului.

Ati auzit cu totii de Rosia Montana si poate ati vazut si spoturile teve prin care Gold Corporation isi tot facea reclama despre cum vrea ea binele comunitatii si cum, evident, tre' sa ni-l faca un pic cu forta, ca altfel nu ne-ar tot scoate ochii cu asta.

Si poate, la fel ca mine, nu stiti mai nimic despre subiect fiindca e prea stufos sa cauti argumentele fiecaruia, in afara de faptul ca unii vor sa-si bage utilajele in zona, iar altii vor sa ii bage verbal prin alte zone pe astia cu utilajele.

Acum vreo 3 ani am cunoscut pe cineva cu buletin de Rosia Montana. Eram foarte curioasa in legatura cu zona si cu povestea cea controversata. Remy mi-a spus atunci ca localnicii sunt pentru demararea proiectului, fiindca alte locuri de munca nu erau si asta ar fi fost cam singura oportunitate pentru ei.

Ei bine, asta seara intr-un pub din orasel s-a organizat vizionarea unui documentar, Noul Eldorado, exact despre povestea Rosiei Montana, intr-o ora si un sfert.

Din pacate documentarul era realizat de unguri, de unde se vede treaba cam cat ne intereseaza pe noi propria ograda.
Foarte interesant documentarul si destul de complex, in sensul in care prezenta ambele pozitii, fara vreun comentariu suplimentar. Chipurile destul de obiectiv stilul, cu toate astea concluzia pentru orice om normal nu poate fi decat una singura, zic eu.

Ca sa mentionez de la inceput pozitia mea :
- sunt foarte atasata de natura si de tot ce au construit altii mai bine inaintea noastra. Asta nu inseamna ca sunt ecologista, ca nu ma activez pe la nici o societate si nici cu vorbaria nu le am. Inseamna doar ca tin la munti, la verde, la copaci, la cladiri vechi, cu cat mai darapanate cu atat mai mult. Mai ales ca unde darami nu poti niciodata reconstrui. De criteriile pragmatice pentru a nu distruge natura nici nu mai vorbesc.

- sunt o sceptica altoita pe o idealista. Asta inseamna ca vreau ca lumea asa cum o stiu eu sa nu se schimbe si cred ca ar fi posibil, doar ca sunt convinsa ca lumea de azi se invarte dupa bani, si acolo unde interesele materiale sunt mari, David nu-l poate nicicand dobori pe Goliath, ca sa citez din documentar.

Prin urmare nici aici nu cred ca soarta Rosiei Montane mai poate fi intoarsa, o data ce o mare corporatie si-a atintit ochii incoace. Totusi, ma multumesc cu mizele mici, am invatat ca doar la ele mai poti spera. In cazul de fata veti vedea unde am ajuns cu miza mea.

Sa va povestesc pe scurt un pic documentarul :
in Rosia Montana locuitorii se impart, cum e si firesc, intre cei ce vor si cei ce nu vor sa-si abandoneze casele.
Gold Corp. cumpara casele satenilor, le da preturi bune sau le ofera direct case noi in schimbul celor vechi.
In afara de cumparari se mai recurge, firesc, la presiuni psihologice, la insistentele de genul "azi nu vrei banii astia, insa maine nu vei mai lua nimic si tot vei pleca."

Socant a fost sa vad frumoasele cladiri tipic ardelenesti cu placuta albastra pe ele : "PROPRIETATE A GOLD CORP.".
Cum Dumnezeu sa fie o corporatie proprietara a unei intregi ulite intr-o localitate din Ardeal, asta ma socheaza.
In fine, normal ca pe unele dintre acestea au trecut deja la demolari, fiindca ....

zacamintele de aur ce se vor exploatate aici se afla exact sub localitate.
Insa exploatarea aurului nu se face prin galerii subpamant precum la carbune, ci in cratere terasate, dupa cum vedeti in ilustrarea pe care am gasit-o si eu pe un site.
Ceea ce inseamna ca intreaga localitate va fi rasa pur si simplu.

Desigur, satenii, cei incapatanati, se plangeau fie ca nu se pot stramuta mormintele rudelor, fie darama bisericile, insa astea nu sunt argumente care sa ma induioseze. Cei care spuneau ca vor sa moara in casa in care s-au nascut sau batrana care nu vroia sa renunte la adunatura de barne pe care o ridicase ea insasi, astea n-au cum sa nu te impresioneze.

Ca date concrete, in zona exista deja o alta exploatare, Rosia Poieni - suprafata de 2 km, adancime de 300 m.
La Rosia Montana se preconizeaza o suprafata de 8 km cu adancime de 400m.
Cica exploatarea va dura 17 ani.
Exploatare care se face pe baza de cianura, cu lacul de reziduri aferent, numai ca a mai existat unul si la Baia Mare prin 2002 care la un moment dat o avut chef pur si simplu sa se deverseze singur prin Tisa si de-acolo tot asa.

De cealalta parte aveam reprezentatii companiei care ne prezentau si citez cum exploatarea gandita de ei, care va fi cea mai mare din Europa, va fi unica si prin faptul ca va aduce "improvement for the environment"!

Si mai aveam locuitorii in carne si oase care ne spuneau cat bine le-or facut lor banutii lui Gold Corp, ce firma serioasa e, cum si-au luat ei si casa noua in alta parte, si masina la ficior.
Plus o batrana dezghetata, ardeleanca tipica, care isi "refacuse viata" prin Cluj si acum nu mai vroia decat sa-si mute sotul cu mormant intr-un cimitir de prin Cluj, ca ea altfel radia de fericire.

Sa va redau spusa unui individ in halat vorbind dintr-un birou aseptic in fata unei harti frumoase cu zona exploatarii unde, spunea halatul albastru, dupa ce lucrarile in zona vor fi terminate, pe locul iazului de decantare vor creste copacii si florile. Nu comentez poanta, sa nu ziceti ca sunt partinitoare.

Am mai aflat din documentar cum in zona nu iti poti deschide nici un magazin, nici vreo pensiune, ca nu primesti avizul de la Primarie, PUZ-ul era menit demolarii corporatiste probabil.

O alta chestia interesanta aflata din documentar si legata si de postarea anterioara :
un loc in minerit in subsol inseamna mai bine de 4 noi locuri de munca la suprafata.

Haios e ca locuitorii zonei ce se opuneau se organizasera cumva, insa erau condusi tot de doua straine, o belgianca si o alta tipa care, venind in Ardeal, se indragostisera de zona si ramasesera.
Una din ele isi facuse o pensiune in incercarea de a demonstra ca se poate trai acolo si din turism.
Un localnic insa o infirmase mai devreme in documentar, spunand ca nu vine nimeni in saracia aceea.
Bine, ma si gandeam cati oare din cei ce se organizasera contra lui Gold nu vizau de fapt sa ridice rascumpararea oferita, la romani e posibila orice culme a lichelismului.

Dupa vreo juma de ora de vizionare Nicusor imi atrage atentia ca toti astia vorbesc de aur, insa nici unul din localnici n-avea nici macar o verigheta.
Nu trec multe minute si un satean spune : "Aurul asta e blestemul nostru. Ne-a invrajbit unii contra altora, cei care vor sa vanda cu cei care nu vor. Vedeti ca eu nici nu port aur pe mine!".

Mirarea mea cea mai mare insa ramane in continuare una de ordin cantitativ : la ce dracu' ii trebuie omenirii atatea tone de aur? Ca doar bijuterii deja exista, de ce mai scobim pamantul dupa alte zacaminte? Chiar nu ne mai ajung?

Mi-a ramas insa in minte, in afara de naivitatile mele vesnice, o vorba a unuia din localnici, legata de argumentul locurilor de munca create : "Munca ce distruge ceva nu merita!".

Acum ar mai fi multe de povestit.
Cristina, cea care a adus documentarul, mi-a oferit si cateva explicatii la final.
Astazi, 6 februarie, a fost in fapt ziua Rosiei Montana, adica 1850 de ani de la atestarea istorica. Iar ziua asta a fost sarbatorita in 17 orase din tara cu astfel de proiectii, iar in Bucuresti bineinteles cu manifestari mai complexe.

Am gasit pe net blog-ul celor ce promoveaza pastrarea Rosiei Montana. Va invit sa ii vizitati aici
Din cate am vazut, organizeaza inclusiv excursii in zona.

Ei bine, tocmai asta a fost efectul pe care l-a avut documentarul asta pentru mine :

dincolo de faptul ca sunt sceptica in privinta intereselor foarte banoase a unei mari companii,

dincolo de argumentele ca acolo se vor distruge fauna (destul de bogata de altfel),

dincolo de faptul ca in zona sunt chiar monumentele istorice (ce au fost intre timp declasate) ale vechilor galerii romane aurifere, ca si ei tot "civilizatori" din astia erau, numai ca pe vremea aia inca se lucra cu dalta doar,

dincolo de faptul ca statul roman, ca de obicei, tot nu va castiga nimic din aceasta "investitie" (hahaha, da' ce termen totusi!),

dincolo de riscul pentru mediu al unui nou accident ecologic,

dincolo de toate astea ramane faptul ca ... nu va mai ramane nimic din zona.

In documentar se spune clar : localitatea Rosia Montana va fi rasa, iar exploatarea va ciunti 4 pa-tru munti, reducandu-i la starea de cratere terasate.

Nicusor spunea, vazand peisajele, ca parca e Stapanul Inelelor (desi tot el a zis ca nu l-a vazut niciodata).
Intr-adevar, zona muntilor astora din Ardeal, cu localitatile celea imbatranite si izolate, cu satele in care, vorba unuia de era dornic sa se mute, "trebuie sa faci focul 6 luni pe an", locurile astea sunt de o frumusete calma cum nu prea stiu unde mai gasesti. Chiar daca nu au maretia peisajelor nou-zeelandeze.

Asa ca mie una atat mi-a trebuit ! Si, cum ziceam, dupa o ora de vazut documentar despre Rosia Montana, nu doar ca am ramas contra explotarilor ce induc progresul, insa VREAU SA VAD MUSAI ZONA !

Vestea proasta pentru mine e ca documentarul data din 2003, asa ca cine stie cat voi mai gasi deja din ceea ce se vedea acolo, din casele scorojite, unele monumente?

Ramane sa va hotarati si voi, eu mi-am ales o destinatie de excursie frumoasa si autentica !

Nu pot sa nu imi opresc totusi imaginea ce imi tot revine in minte - tot Stapanul Inelelor, noua mea mitologie, Gandalf ezitand sa intre in minele din Moria, temandu-se de ele.
Si spunand ca acolo se vede lacomia oamenilor.

Revin prin urmare la nedumerirea mea : la ce ne trebuie atata aur? la ce-l folosim? de ce sfredelim in halul asta pamantul pentru o resursa care nici macar nu e vitala?

4 comentarii:

waven spunea...

Poate puteam veni şi noi să vedem ... dac-am fi aflat despre eveniment înainte şi nu după.
Şi ca să răspund întrebării tale, ai auzit de lăcomie? :)

gabriel tudor spunea...

Lupta asta dintre ardeleanul David si Goliath-ul corporatist cred ca a inceput de mai bine de 10 ani, iar cu actiuni de genul FânFest nu cred ca ca vor fi sorti de izbanda. Din pacate, Gandalf si ai sai sunt undeva departe, asa ca Moria va "pali" in fata Rosiei Montane peste vreo 20 de ani. In final, m-as bucura daca de acolo ar iesi o armata de orci care sa starpesca toti iubitorii astia de aur.

CVARTETUL ARTYS spunea...

VINO LA CONCERT DE DRAGOBETE, CU NOI!!
http://mediartys.blogspot.com/2011/02/cvartetul-artys-concerteaza-la-casa.html
(NU) PRINTA SI...DA MAI DEPARTE!!Cosmin Faur

Mihaeladm spunea...

@ Waven
am auzit de lacomie, si de prostie, da' am auzit ca ar exista si un simt al preverii, al conservarii, al gandirii la scara macro ... se pare ca am auzit prost :)
@ Gabi
noi ramanem niste idealisti, unii vindicativi in cazul de fata ! ;)

Trimiteți un comentariu