Am fost si eu la niste baieti faini. Ceilalti au fost la Asesoft.

O invitatie sa vezi niste negri in actiune nu se refuza la mine.
Si-uite asa am reusit sa ies din casa in sfarsit intr-un weekend - sper ca asta sa nu ma tina in carantina pentru o noua serie de weekend-uri.
Ziceam deci ca am fost la meciul Asesoft-ului. Nu stiam cu cine joaca, da' nu fac parte din galerie, asa incat imi permit sa merg ca ursul in cofetarie, doar sa vad si eu ce bunatati au mai fost aduse.

Am ajuns acolo cam devreme, da' pan' la inceperea meciului s-a umplut marea tribuna, iar in a doua repriza chiar a dat pe dinafara locurilor, fiindca asa-i punctualitatea la romani, evenimentul incepe, iar dupa un sfert-juma de ora ajunge si omul.

Ajungand insa mai devreme cu vreo ora am avut ocazia de a vedea antrenamentele celor doua echipe, ceea ce mi s-a parut mai interesant decat meciul in sine. Si nu doar pentru ca nu mai asistasem niciodata la asa ceva !
Am vazut in antrenamentul asta cateva faze (despre care mai apoi, in meci, aveam sa-mi dau seama ca sunt scheme de joc) repetate in viteza, la care participau toti componentii echipei, fluente foc, cu mare procentaj de reusita la finalizare (deh, asa e cand te joci fara partener!).
Si, deloc de neglijat, am vazut la antrenament si un stretching de toata frumusetea executat de doi dintre amercianii lui Asesoft. Cu ocazia asta cred ca am facut si eu un pic de stretching la muschii gatului.

Cu toti americanii Asesoft-ului m-am pomenit ... ca vreau sa tin cu adversarii. Pai ma uitam la ei si nu-mi venea sa cred : de unde stateam eu aveam impresia ca e echipa de juniori, asa de pustani pareau cu totii. Cum sa nu tii cu juniorii intr-un meci cu galonatii?

Mai apoi, in timpul intonarii imnului (si asta a fost o premiera pentru mine) comparam dosurile inlantuite ale adversarilor cu dosurile individuale ale Asesoft-istilor. (?! Cred ca in fraza asta n-am pus accentul cum trebuia.  Eu vroiam doar sa spun ca m-a impresionat liantul pe care il formau adversarii, aratand ca sunt o echipa asa cum stateau prinsi ca intr-o hora).

Iar dupa ce am auzit ca mai sunt si ardeleni, CSM Oradea in speta, apai cum sa nu tin eu cu ardelenii mei dragi? Nu mai zic ca au un Sasha in echipa, cu asa nume clar sunt suportera lor !

Si-asa am avut parte de un prim sfert de satisfactie - la prima pauza au condus ardelenii cu vreo 8 cosuri diferenta. E drept, au avut parte de multe aruncari libere, pentru ca ploiestenii de circumstanta le cam exersau cu faculturile.
Treptat si-au revenit Asesoft-istii, da' ma cam asteptam la asta, ca doar nah, un sfert de ora tre' sa ma fi saturat.

Am remarcat insa doua chestioare amuzante.

BURLACU  UITANDU-SE  LA  ARNAUTOVICI  CA  LA  CHARLIE  CHAPLIN
Prima ar fi cum se agita ei antrenorii in pauze sa dea indicatii, sa sugereze tactici si ce-or mai fi latrand acolo, in timp ce jumatate din echipa sta cerc in jurul fundului antrenorului. Iar din jumatatea pe care o avea in fata, Arnautovici vorbea aproape exclusiv catre Burlacu.
Adaugati insa zgomotul destul de ridicat din sala si veti obtine un discurs teribil de amuzant, ceva a la filmele mute, cu mimica din abudenta, voce de auzit zero.

LA  FAIR-PLAY  STAM  BINE,  UN  PIC  PE  LANGA
Sportul te invata sa fii fair-play, asa zic sloganurile, nu? Dati-va copilul la tavaleli sportive ca iese un lord intr-ale manierelor. Parca asa, nu?
No iaca eu is mai grea de cap si inca nu pricep cum vine treaba asta.
Da' poate s-o gasi vreun cineva sa-mi explice si mie unde sade fair-play-ul din sport in momentul cand, fix atunci cand arunca adversarul la libere, suporterii adversi au o criza colectiva de expiratii suieratoare.


No, acum sa stiti c'am avut si chestii clar deduse, nu doar nelamuiriri din astea.
De pilda mi-a placut mult numarul 23 de la ardeleni - un mulatru rapid de nu-l vedeai cand se-nvarte.
Si recunosc, l-as fi luat un pic acasa pe antrenorul ardelenilor, un tip subtirel, tinerel si elegant. Ma gandesc ca poate m-ar fi ajutat sa inteleg cum sta treaba cu fair-play-ul cela de ma incurca pe mine...

Iar aprecierile unanime in dublu exemplar - eu si Nicusor adica - s-au indreptat spre numarul 7 de la oradeni, banuiesc eu conducatorul de joc, ca la el tipa antrenorul in pauze asa cum tipa Arnautovici la 10-cele nostru. A jucat bine se pare 7 asta, din moment ce am ajuns si noi sa cadem de acord asupra unei aprecieri.

A fost insa un meci frumos.
E drept ca au castigat Asesoft-istii, sa nu ma intrebati cu cat, ca in ultimele cinci secunde ma uitam cum oradenii deja dadeau palma cu ploiestenii, asa ca m-am dezorientat din nou la faza asta, de n-am mai vazut nici scorul. Cred ca 9 puncte diferenta, la cum imi facusem eu calculul ca "ne" mai trebuie noua, ardelenilor, inca 3 cosuri de 3 puncte si gata. Prost calcul, da' asa-i relatia dintre mine si cifre in general.

Raman totusi cu o imagine foarte faina de la meciul asta si cu o intelegere mai mult a rostului antrenamentelor : in jocul oradenilor din primul sfert, cand toate le-au mers bine si frumos, se puteau distinge foarte clar cercurile din pase in semicerc exersate pe repeat la incalzire.
Daca nu pricepeti despre ce vorbesc pofiti data viitoare cu o ora mai devreme la meci si descrieti voi mai bine de-atat !

Dar sa nu va asteptati de pilda ca la recuperari vreo echipa de pustani cum au fost oradenii sambata sa aiba vreo sansa in fata gigantilor de la Asesoft. Pentru mine una, ofticoasa cum sunt, Asesoft-ul a castigat meciul din pricina criteriului inaltime, ca altfel la frumusete la faze si la coeziune de echipa ardelenii s-au onorat.

Si cu asta sa nu mai aud ca nu ma pricep si la baschet! Iar Pana data viitoare ma informez si cati jucatori sunt intr-o echipa !