Asesoft la pachet, facut cadou si expediat. Meciul 1 contra BC Mures.

S-ar mai putea numi și Cronica unei absențe anunțate, dar decât să mă considerați vreo pasionată de Marquez mai bine vă explic eu despre ce e vorba mai jos :
am fost azi la meciul Asesoft-ului, m-am delegat singură să țin locul cuiva.
Iar acum substitutul de spectator care am fost va povesti meciul, cum l-am văzut, priceput, simțit eu.

Ajung la sală cu vreo oră mai devreme. Țineam minte din anii anteriori că trebuia mers cu mult înainte ca să prinzi loc, ori eu voiam să și vânez un loc bun (pentru făcut poze).
Prima păcăleală : nu prea mai vine nimeni cu o oră înainte, ai loc să te așezi ca la cinema, toată sala la dispoziție.

Am parte de un moment de jubilație : se aude Metallica ! Apoi House of Pain !! Tii, n-am mai dansat pe Jump Around ... din viața mea anterioară !!!

Incep încălzirea. Fac băieții niște mișcări de yoghini ... bag la memorie că nu se știe cum îmi vor folosi mișcările. Plus ... remarc frumușeii meciului : Pot, cu o structură atipică pentru un baschetbalist, de o înălțime normală și imposibil de confundat cu un dulap, îmi amintește vizual de un amic mare pasionat de NBA, cred că așa tre să arate și Rows pe teren, plus similarul său dar pe negru, la alegere pentru toate gusturile cromatice : Dykes, o panteră apetisantă.

Announcer-ul sălii spune că asta e a 12-cea finală pentru Asesoft, să-i susținem să câștige deci a 11-cea cupă a lor.
Prima senzație că îmi vor da lacrimile : adică singura cupă pierdută de Asesoft a fost tocmai în 2011, când am fost eu la finală ultima oară ? (multe amintiri din perioada aia, triste și urâte).

Apoi văd echipa. A doua revelație : Burlacu mai joacă încă (aveam să aflu din meci nu doar că mai joacă, dar că e și cel mai bun al nostru, chiar dacă tabela nu-l indică decât al doilea în ierarhie).

Mă uit mai bine și la BC Mureș. Nu doar numele lui Dykes îmi sună cunoscut, dar și aspectul lui suplu și agilitatea îmi par cunoscute. Oare a mai jucat la Asesoft ? Sau să-l fi văzut eu tocmai în meciurile din 2011 când am mai fost la sală ?

Incepe MECIUL.
Conducem ... chiar și cu vreo 12 puncte.
Ăi de la Mureș parcă fac mișto de meci. Iși pasează mingea ca și îndrăgostiții cronici. Pierd posesia în draci. Oare se zice așa și la baschet ? Sau sunt o Ilie Dobre a baschetului ?

Cucoana de lângă mine se agită și dă indicații nervoase, cred că urmează cursuri de antrenoare la FF. Soțul dumneai face exact ce fac toți soții înțelepți : o tolerează și  tace chitic.

Remarc MAJORETELE. Fetele alea au juma din vârsta mea, dar vreo două ilustrează că fast-food-ul e mai tare decât mișcarea în șpagat și roată.

Mă mai uit și prin SALĂ, la PUBLIC.
Ironie cât cuprinde. Ne-au făcut sală cu o capacitate sporită, dar acum rămâne mai mult de un sfert goală. Și asta la o finală, în condițiile în care accesul e gratuit.
Era mai bine când Ploiești-ul avea o sală mai puchinoasă, baremi atunci se stătea până și pe culoare.
Nu era safe atunci, știu, dar baremi aveai senzația că Ploiești-ul dă pe dinafară pentru echipa de baschet.
Acum că ne-au făcut condiții ... se pare că nu găsim atâția amatori de o finală gratuită cât să ne umplem sala.

La ultima pauză răsună apoteotic Thunderstruck ! Minunat sună. Doar că e mai mult entuziasm la un party DM pe cântecul ăsta decât e în sală. (ironia trebuie explicată, fiindcă DM și AC/DC au avut odinioară relații de tip Steaua- Dinamo). Bine că au vuvuzelele ca să zboare urechile, că altfel ...

Mă uit și la TABELĂ și mă minunez de mine : și eu ca și cucoana, mă simt specialistă la FF în baschet.
Pricep rapid că G nu vine de la gazde, fiindcă e H și G și deduc că avem inscpriționare ca pentru meci internațional.
Pricep rapid și că în dreptul jucătorilor sunt punctele înscrise.
Deduc că 5 și 5 tre să fie numărul întreruperilor solicitate de fiecare antrenor.
Intuiesc că mâinile rotite rapid (ca atunci când mă punea mama să înfășurăm sculuri) de către arbitră înseamnă că s-a comis o greșeală, un fault în joc și posesia e dată celorlalți.

În sfertul 3 se mai trezesc și ardelenii mei.
Ba chiar în sfertul 4 se apropie chiar și la două puncte.
Însă finalul îi aduce tot pe Asesoft la diferență confortabilă.
Au beneficiat și de multe aruncări pentru faulturile adversarilor.
Insă au ratat și unii și alții  încât ... cine nu a putut ajunge azi la meci chiar nu are de ce să regrete : cadoul e frumos împachetat, e o victorie, dar conținutul sună a sec.

Cooper și Dykes s-au accidentat, Cooper cu plasturele lui cred că va fi ok mâine. De Dykes însă ...

MVP-urile meciului pentru mine au fost Burlacu și Dykes, activi, eficienți și la înscris, prezenți partout.
MHP-ul meciului însă rămâne Dykes pentru mine (să nu îndrăzniți să-mi spuneți că nu există și titlul de Most Handsome Player !).

I-am aplaudat, ca de obicei, pe G. Adică în seara asta, pe Mureșeni.
De ce fac mereu asta ?
Pentru că cineva tre să țină și cu cei pe care îi fluieră tot restul.
Dar au meritat să piardă la câte ratări au tot exersat.
Păi toată determinarea lor adunată nu făcea cât o singură privire de-a lui Latrell Sprewell la adversar!

Așa că eu las pozele acum, cu explicația fiecăreia, trimit cadoul peste mări și țări , dar de mâine mă întorc la bicicletele mele !

                                                sala cu o ora inainte

incalzirea, coordonatorul cu nume predestinat, Pot

Dykes face streching-ul de incalzire

antrenament la două maini

next generation, slam dunk-ul e posibil 

tintim sus, nu ne ia cu ameteala

echipa Ploiesti-ului

galeria Ploiesti-ului

componentele

"minoretele", scuzati cuvantul dar sunt cat capritele

Aaand ... action !

Burlacu, fara el e jale probabil

acum majoretele

Pantera

tango-ul aparare - atac

Dykes e Burlacu al lor

slam dunk ??

contraatacul m-a luat si pe mine pe nepregatite

Cooper accidentat

si-a mangaiat mingea de vreo trei ori inelul pana sa-l strabata. Faza meciului pentru mine.

iaca tabela cu ce-am inteles eu din ea 

Dykes accidentat

macar Dykes si-a meritat masajul la cat a muncit

finalul : 1 - 0 pentru Asesoft

Mures in genunchi la final

fair-play la urma !

Am fost si eu la niste baieti faini. Ceilalti au fost la Asesoft.

O invitatie sa vezi niste negri in actiune nu se refuza la mine.
Si-uite asa am reusit sa ies din casa in sfarsit intr-un weekend - sper ca asta sa nu ma tina in carantina pentru o noua serie de weekend-uri.
Ziceam deci ca am fost la meciul Asesoft-ului. Nu stiam cu cine joaca, da' nu fac parte din galerie, asa incat imi permit sa merg ca ursul in cofetarie, doar sa vad si eu ce bunatati au mai fost aduse.

Am ajuns acolo cam devreme, da' pan' la inceperea meciului s-a umplut marea tribuna, iar in a doua repriza chiar a dat pe dinafara locurilor, fiindca asa-i punctualitatea la romani, evenimentul incepe, iar dupa un sfert-juma de ora ajunge si omul.

Ajungand insa mai devreme cu vreo ora am avut ocazia de a vedea antrenamentele celor doua echipe, ceea ce mi s-a parut mai interesant decat meciul in sine. Si nu doar pentru ca nu mai asistasem niciodata la asa ceva !
Am vazut in antrenamentul asta cateva faze (despre care mai apoi, in meci, aveam sa-mi dau seama ca sunt scheme de joc) repetate in viteza, la care participau toti componentii echipei, fluente foc, cu mare procentaj de reusita la finalizare (deh, asa e cand te joci fara partener!).
Si, deloc de neglijat, am vazut la antrenament si un stretching de toata frumusetea executat de doi dintre amercianii lui Asesoft. Cu ocazia asta cred ca am facut si eu un pic de stretching la muschii gatului.

Cu toti americanii Asesoft-ului m-am pomenit ... ca vreau sa tin cu adversarii. Pai ma uitam la ei si nu-mi venea sa cred : de unde stateam eu aveam impresia ca e echipa de juniori, asa de pustani pareau cu totii. Cum sa nu tii cu juniorii intr-un meci cu galonatii?

Mai apoi, in timpul intonarii imnului (si asta a fost o premiera pentru mine) comparam dosurile inlantuite ale adversarilor cu dosurile individuale ale Asesoft-istilor. (?! Cred ca in fraza asta n-am pus accentul cum trebuia.  Eu vroiam doar sa spun ca m-a impresionat liantul pe care il formau adversarii, aratand ca sunt o echipa asa cum stateau prinsi ca intr-o hora).

Iar dupa ce am auzit ca mai sunt si ardeleni, CSM Oradea in speta, apai cum sa nu tin eu cu ardelenii mei dragi? Nu mai zic ca au un Sasha in echipa, cu asa nume clar sunt suportera lor !

Si-asa am avut parte de un prim sfert de satisfactie - la prima pauza au condus ardelenii cu vreo 8 cosuri diferenta. E drept, au avut parte de multe aruncari libere, pentru ca ploiestenii de circumstanta le cam exersau cu faculturile.
Treptat si-au revenit Asesoft-istii, da' ma cam asteptam la asta, ca doar nah, un sfert de ora tre' sa ma fi saturat.

Am remarcat insa doua chestioare amuzante.

BURLACU  UITANDU-SE  LA  ARNAUTOVICI  CA  LA  CHARLIE  CHAPLIN
Prima ar fi cum se agita ei antrenorii in pauze sa dea indicatii, sa sugereze tactici si ce-or mai fi latrand acolo, in timp ce jumatate din echipa sta cerc in jurul fundului antrenorului. Iar din jumatatea pe care o avea in fata, Arnautovici vorbea aproape exclusiv catre Burlacu.
Adaugati insa zgomotul destul de ridicat din sala si veti obtine un discurs teribil de amuzant, ceva a la filmele mute, cu mimica din abudenta, voce de auzit zero.

LA  FAIR-PLAY  STAM  BINE,  UN  PIC  PE  LANGA
Sportul te invata sa fii fair-play, asa zic sloganurile, nu? Dati-va copilul la tavaleli sportive ca iese un lord intr-ale manierelor. Parca asa, nu?
No iaca eu is mai grea de cap si inca nu pricep cum vine treaba asta.
Da' poate s-o gasi vreun cineva sa-mi explice si mie unde sade fair-play-ul din sport in momentul cand, fix atunci cand arunca adversarul la libere, suporterii adversi au o criza colectiva de expiratii suieratoare.


No, acum sa stiti c'am avut si chestii clar deduse, nu doar nelamuiriri din astea.
De pilda mi-a placut mult numarul 23 de la ardeleni - un mulatru rapid de nu-l vedeai cand se-nvarte.
Si recunosc, l-as fi luat un pic acasa pe antrenorul ardelenilor, un tip subtirel, tinerel si elegant. Ma gandesc ca poate m-ar fi ajutat sa inteleg cum sta treaba cu fair-play-ul cela de ma incurca pe mine...

Iar aprecierile unanime in dublu exemplar - eu si Nicusor adica - s-au indreptat spre numarul 7 de la oradeni, banuiesc eu conducatorul de joc, ca la el tipa antrenorul in pauze asa cum tipa Arnautovici la 10-cele nostru. A jucat bine se pare 7 asta, din moment ce am ajuns si noi sa cadem de acord asupra unei aprecieri.

A fost insa un meci frumos.
E drept ca au castigat Asesoft-istii, sa nu ma intrebati cu cat, ca in ultimele cinci secunde ma uitam cum oradenii deja dadeau palma cu ploiestenii, asa ca m-am dezorientat din nou la faza asta, de n-am mai vazut nici scorul. Cred ca 9 puncte diferenta, la cum imi facusem eu calculul ca "ne" mai trebuie noua, ardelenilor, inca 3 cosuri de 3 puncte si gata. Prost calcul, da' asa-i relatia dintre mine si cifre in general.

Raman totusi cu o imagine foarte faina de la meciul asta si cu o intelegere mai mult a rostului antrenamentelor : in jocul oradenilor din primul sfert, cand toate le-au mers bine si frumos, se puteau distinge foarte clar cercurile din pase in semicerc exersate pe repeat la incalzire.
Daca nu pricepeti despre ce vorbesc pofiti data viitoare cu o ora mai devreme la meci si descrieti voi mai bine de-atat !

Dar sa nu va asteptati de pilda ca la recuperari vreo echipa de pustani cum au fost oradenii sambata sa aiba vreo sansa in fata gigantilor de la Asesoft. Pentru mine una, ofticoasa cum sunt, Asesoft-ul a castigat meciul din pricina criteriului inaltime, ca altfel la frumusete la faze si la coeziune de echipa ardelenii s-au onorat.

Si cu asta sa nu mai aud ca nu ma pricep si la baschet! Iar Pana data viitoare ma informez si cati jucatori sunt intr-o echipa !