Inainte sa dea criza-n trebsoarele noastre aveam concerte gratuite dupa pofta inimii bautorului de bere. N-am fost niciodata la chestioare din acelea, da' uite ca eu una am beneficiat acum, in vremuri de criza, de o astfel de reprezentatie audio - si gratuita si nepoftita.
Asta s-a petrecut prima oara acum trei saptamani. Era inca frig napraznic afara, aproape de zero grade pe timpul noptii.
Tot ma culcam pe la orele 1, fiindca atunci era ora de medicament.
Tot ma trezeam pe la orele 7, fiindca atunci era ora de trezire.
Cum eu am obiceiul de a-mi numara in fiecare seara turma de oi, pitici sau ce se mai intampla sa ma viziteze, abia pe la 2 noaptea daca adormeam.
Ei bine, si-n conditiile astea crunte pentru tineretea tenului meu, intr-una din nopti am parte si de-un supliment.
Pe la 3 noaptea ma trezeste un concert ... dar ce concert ! Nu-mi venea sa-mi cred urechilor. Bine, e drept ca nu credinta ma framanta pe mine atunci, ci tocmai urechile.
Pana la ora 4 - privita pe ceas - a tot durat concertul asta. Clar, frumos, sonor, imposibil de ignorat.
Nu stiu cine erau, nu stiu nici macar ce erau : or fi fost mierle, or fi fost pitigoi ... ?
Cert e ca mi-au tinut o simfonie care mi-a bulversat toata logica de om dormit doar vreo ora si m-au lasat cu doua intrebari existentiale noi.
Initial cand m-au trezit simfoniile astora pe doua voci mi-am zis ca tre' sa se fi luminat de ziua si deh, isi canta si ele bucuria unei noi dimineti, exuberanta unui nou rasarit si tot ce-au mai invatat si ele pe la scoala ca se canta.
Da' cand am rotunjit ochii n-am zarit nici o geana de lumina, nici macar fanta lui Craciunescu nu era. Si n-avea cum sa fie, ca doar ceasul arata 3 noaptea.
Si-atunc, in ritm de simfonie, am rasucit si eu pe toate coatele cele doua intrebari de care va ziceam :
de cand mama lor canta pasarile in miez de noapte?
siiii, mai ales, de cand mama acelorasi canta pasarile in miez de iarna, pe vreo zero grade? Nu trebuia sa fie prin tarile calde?
In fine, si tot asa am reflectat eu la zoologie timp de vreo ora. Sincer acum, am fost dintotdeauna perplexa de obiceiul de a vana mistreti de care n-ai nevoie, care nu ti-au facut nimic si care mai sunt si inchisi in tarc. Da' in noaptea aia s-a trezit in mine asa un instinct de vanator ca Ion Tiriac insusi abia si-ar fi rasucit mustata cat as fi aruncat eu cu facaletul in copac !
Si dupa o noapte de nesomn niste catze de mierle pot fi atat de exasperante incat ajunsesem sa ma intreb ce pana lor aveau atata de barfa.
Nu mi-as fi amintit de episod daca nu s-ar fi repetat asta noapte.
Deci eu atata va zic : vreti sa prindeti concertul asta in Ploiesti, grabiti-va, ca nu stiu cat mai garantez integritatea solistelor!
Si urati-mi o noapte plina de somn in sfarsit, ca uite ce povesti ajungeti sa suportati de la privarea de somn!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Ești fantastică :)). Te sfătuiesc să le inregistrezi că cine știe peste ce vedete dai.
Trimiteți un comentariu