Azi mi s-a făcut o surpriză : maică-mea a cumpărat porumb pentru fiert. Rareori i se întâmplă să arunce banii aşa aiurea. Adică să ia ceva ce nu şi-a trecut pe listă de acasă. Cred că şi pe Tom Jones ar ezita dacă să-l ia ori ba, presupunând că o precupeaţă s-ar decide într-o zi să-l vândă. (Tom Jones e preferatul maică-mii, de unde se poate deduce că totuşi gusturile proaste nu-s ereditare.)
Porumbul, luat de la supermarket. Unu' de începe cu K.
Aşa nemâncăcioasă pe cât sunt, da' ştiu că de când m-a anunţat maică-mea că mi-a cumpărat porumb deja mi-au alunecat toate papilele gustative în vârful limbii.
Aste două ore am aşteptat cu pofta strânsă într-un an întreg. Că porumb fiert nu refuz, doar nu-i mâncare gătită să vântur lingura pe-acolo!
Şi-arăta porumbul ăsta ... tiii, galben, frumos, boabe drepte şi egale, nici una ciuntită, bătută ...
Chiar remarcasem mătasea că nu era maronie, ci galben-aurie, nebunie estetică, ce să mai!
Fix ce s-a terminat etapa din Tur că s-a mai răcorit şi porumbul, numai bun de savurat.
Am muşcat sănătos şi-aşa am avut parte de surpriza numărul doi a zilei :
cum mestecam eu la porumbu' cu mutră aleasă se-auzea de parcă eram răpciuga lui Fefeleaga crănţănind la fân.
Desigur, s-ar putea să mă înşel un pic, că n-am auzit cai mestecând decât în desenele animate.
Singura calitate evidentă a porumbului ăsta a fost dulceaţa. Aşa de dulce încât am impresia că la o porţie aş fi depăşit ambele interdicţii ale medicilor, şi pe cea cu excesul de zahăr, şi pe cea cu excesul de sare turnată deasupra pentru un gust normal.
În rest, m-am străduit să depistez un gust. N-am sesizat nici o urmă.
Doar o senzaţie permanentă că pocneam în gură bulinele alea pline cu aer de la foliile protectoare, sau cum s-or numi ele.
După ce am degustat trei ştiuleţi diferiţi, toţi trei la fel de impecabili la prezentare, am renunţat.
Maică-mea mi-a zis scurt, să pricep din tonul ei că eu am fost de vină, că-s aşa pofticioasă :
'scria pe etichetă porumb de Polonia!'
Taică-miu mi-a urmat exemplul - a ros o gură ca de castor pe-un ştiulete după care, mai avizat în autenticitatea legumelor, ne-a lămurit :
'pare porumb furajer!'.
Poftă bună!
Eu nu mai vreau decât o votcă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Da nu aveti Halele, in care abia astept sa ma plimb chiar daca nu cumpar prea mult!!!!
Porumbul... daca nici asta nu mai e bun, ce ne facem? Huh? Era moartea mea.. :((
Mihaeladr, Halele sunt inca acolo, dar lenea e mare. :(
Sa inteleg ca intentionezi sa mai vii prin Ploiesti in vizita?
Lilee, doar de porumbul de import cred ca e cazul sa te feresti.
Ca si eu sunt dispusa sa mai incerc, iti dai seama! Doar sa nu mai scrie Polonia pe el! :)
Am mai încercat și eu cu porumbul din magazine, dar rar dai peste unul care să aibă și ceva gust în afară de apă dulce-sărată. Să suplimentăm cu o vodcă, decât :)
Zodrac, DECI excelent ai zis, da' n-am DOAR palinca de Maramu' in casa! ;)
Da, saptamana viitoare!!! Abia astept! Rudele la care stau sunt langa Hale si imi place dimineata cand toti dorm, sa ies singura si sa ma plimb un pic pe-acolo!
Mihaeladr, daca vrei sa iesi saptamana viitoare in vreo dimineata la un suc, nu doar la o plimbare solitara, eu sunt prin Ploiesti.
Daca vrei vorbim pe mail. Am vazut ca ai adresa de mail la contact.
Mi-ai făcut o poftă de porumb fiert ...
Abia aştept să se facă în livadă la mine, să pun la fiert câţiva. Nu dau eu bani pe cei din magazin.
Mihaeladr, mail-ul de la contact e valabil. Am sa iti las azi numarul meu de telefon, e mai sigur decat net-ul meu. :)
Florin :)) sa stii ca suntem chit !
Daca eu tie ti-am facut pofta de porumb doar fiindca am scris de el, imagineaza-ti ce pofta am eu acum de niste boabe gustoase, dupa ce ai scris ca mai exista si porumb natural, de livada. :))
Trimiteți un comentariu