Piata Revolutiei - perspective. In loc de blog, o Piata publica

marți, 24 ianuarie 2012

Acum vreo câţiva ani semnam prima mea petiţie. Şi am rămas zgârcită cu semnăturile astea, cred că n-am semnat în total mai mult de 5 până acum.

Revenind la prima petiţie totuşi : era împotriva unei propuneri de a se construi un mall în Piaţa Revoluţiei.
Nu le am eu cu mall-urile în general, dar în cazul de faţă ideea mi s-a părut dizgraţioasă de-a dreptul.
Adică pe locul unde au murit oameni cu nici 20 de ani în urmă (la acea vreme), unii urmau să facă shopping şi să meargă la fast-food.
Nu mai amintesc de raţiunile arhitectonice ale zonei, care din bun-simţ împiedicau orice asemenea construcţie !

Omul ce venise cu ideea însă urmărea un scop, şi nu era legat strict sau direct de bani de data asta : vroiau să şteargă din memoria colectivă amintirea reprimărilor şi crimelor (pentru care nici până azi n-a plătit nimeni) şi să elimine un posibil loc în care lumea şi-ar fi manifestat revolta şi nemulţumirile.


Ei bine, azi asociaţia Pro Democraţia a concluzionat că şi românii sunt un popor ce simte nevoia să se manifeste şi care are ce spune. Prin urmare trebuie să i se acorde oricui posibilitatea de a se face auzit public.
Propunerea lor : în Piaţa Universităţii să fie creat un spaţiu disponibil în permanenţă şi oricui să îşi expună părerile, protestele, soluţiile. Fără a fi nevoie de autorizaţii de manifestări, fiindcă e un lucru firesc !

Mulţi dintre noi avem blog ca să ne exprimăm frustrările sau bucuriile, dezamăgirile sau revelaţiile.
Insă blogurile nu-s o soluţie.

In trecut exista agora, spaţiul public în care fiecare îşi prezenta celorlalţi punctul de vedere.
In Londra există Hyde Park.

La noi până acum nu a fost nevoie de aşa ceva - românii sunt mai degrabă un popor pasiv, cu puţine ocazii în care simt nevoia să îşi exerseze simţul social.

Eu nu cred că valul ăsta al nevoii de exprimare la români va persista, e doar o 'febră', contagioasă, de moment.
Insă tot e mai bine o agora faţă de un mall în vechea Piaţă a Universităţii, nu?


nelegat de subiect -
Am cam lipsit zilele astea din lumea virtuală, o perioadă mai agitată pentru mine.
Insă îl salut şi eu pe Dragoş - am înţeles că mi-a fost simţită lipsa la masa hater-ilor, sper ca luna viitoare să fiu prezentă, ca să ne primim cu toţii ecusoanele.

2 comentarii:

Dragos Irimia spunea...

Te aşteptăm cu mare drag !

Mircea Vladut spunea...

Eu n-as zice ca romani sunt pasivi. Poate rabdatori, poate ca-si vad de lungul nasului, poate ca stau in banca lor pentru ca i-a invatat mama acasa sa nu se bage in frunte ca paduchele...
Stii vorba aceea: "apele linistite sunt adanci". Romanul se exprima mult si chiar zgomotos, insa in cercul sau de cunoscuti si prieteni. Inca nu exista o coeziune a romanilor, mai ales ca mereu s-au facut tot felul de chestii ca sa fie dezbinati.
Eu zic ca romanii au o capacitate extraordinara de comunicare, insa inca nu s-a gasit o emotie comuna care sa-i uneasca. Zilele acestea parca-parca se intrevede ceva, ceva atat de asemanator (din punct de vedere emotiv) cu anii de glorie 1990.
Tocmai asta imi place la romani: au capacitate emotiva foarte mare. Si cum emotiile se transmit de la om la om...

Trimiteți un comentariu