Vi s-a întâmplat vreodată să primiți un cadou care să nu vă placă? Dacă da, atunci cum ați reacționat? Ce ar trebui să facem atunci când un cadou nu este pe placul nostru sau cel care ni la oferit ne-a ieșit de la suflet? Îl aruncăm? Îl înapoiem?
Din punctul meu de vedere un cadou nu se aruncă și nu se înapoiază indiferent ce s-ar întâmpla. Asta spune multe despre tine ca om bine crescut. La fel, cadourile oferite nu se cer înapoi indiferent de circumstanțe. Tot o dovadă de bună creștere este și asta.
Și totuși se întâmplă ca unele cadouri pe care le primim să nu fie pe placul nostru. Unele pot fi cadouri haioase, poate prea haioase, atât de haioase încât nici nu le poți folosi și în funcție de cât de capricios ești, e posibil să nu te bucuri deloc de primirea lui.
Îmi aduc aminte că sora mea a primit două cadouri de casă nouă ceva mai ciudate. Două solnițe de sare și piper, în formă de urși panda care se împerechează, ar fi trebuit să stea frumos pe masa ei din bucătărie. Totuși cadoul era prea haios și chiar ușor indecent. Dar nu mai indecent decât desfăcătorul de capace ale sticlelor de băuturi. Un ditamai penisul care jurai că este real, era dotat în partea inferioară a scrotului cu desfăcătorul propriu zis de capace. Era atât de real încât și venele unui penis în erecție erau evidențiate în detaliu.
Ei, acum e acum. Cum să folosești așa mătărângă ca să deschizi sticlele, când mai degrabă l-ai folosi pe post de vibrator. E drept că nu avea și funcția de vibrare, dar cu siguranță putea genera și altfel de plăceri decât sunetul pe care-l emite desfacerea unei sticle de bere.
Lăsând cadourile extrem de haioase deoparte, eu vă întreb în continuare: ce facem atunci când un cadou nu ne place?
PS: imaginile prezentate mai sus sunt mult mai cuminți decât cadourile haioase primite de sora mea!
Nu îți place cadoul? Trebuie să-l primești cu zâmbetul pe buze!
Din punctul meu de vedere un cadou nu se aruncă și nu se înapoiază indiferent ce s-ar întâmpla. Asta spune multe despre tine ca om bine crescut. La fel, cadourile oferite nu se cer înapoi indiferent de circumstanțe. Tot o dovadă de bună creștere este și asta.
Și totuși se întâmplă ca unele cadouri pe care le primim să nu fie pe placul nostru. Unele pot fi cadouri haioase, poate prea haioase, atât de haioase încât nici nu le poți folosi și în funcție de cât de capricios ești, e posibil să nu te bucuri deloc de primirea lui.
Îmi aduc aminte că sora mea a primit două cadouri de casă nouă ceva mai ciudate. Două solnițe de sare și piper, în formă de urși panda care se împerechează, ar fi trebuit să stea frumos pe masa ei din bucătărie. Totuși cadoul era prea haios și chiar ușor indecent. Dar nu mai indecent decât desfăcătorul de capace ale sticlelor de băuturi. Un ditamai penisul care jurai că este real, era dotat în partea inferioară a scrotului cu desfăcătorul propriu zis de capace. Era atât de real încât și venele unui penis în erecție erau evidențiate în detaliu.
Ei, acum e acum. Cum să folosești așa mătărângă ca să deschizi sticlele, când mai degrabă l-ai folosi pe post de vibrator. E drept că nu avea și funcția de vibrare, dar cu siguranță putea genera și altfel de plăceri decât sunetul pe care-l emite desfacerea unei sticle de bere.
Lăsând cadourile extrem de haioase deoparte, eu vă întreb în continuare: ce facem atunci când un cadou nu ne place?
PS: imaginile prezentate mai sus sunt mult mai cuminți decât cadourile haioase primite de sora mea!
3 comentarii:
Ieri, pe 15 martie, a fost ziua festiva japoneza Honen Matsuri, care sarbatoreste fertilitatea primavarateca prin a organiza parade cu un falus urias plus preotese care indeamna publicul sa mangaie falusuri mai mici de lemn plus comercianti care vand breloace, fursecuri, inghetate, si chiar desfacatoare de bere de forma unor penisuri chiar realiste, asa ca sora ta poate folosi fara nici o jena acel desfacator de bere atunci cand are musafiri mai ales ca va avea ocazia sa propuna teme interesante de conversatie ca de ex cultura poporului japonez, sau alte simboluri si ceremonii de primavara din alte zone ale globului plus tendinta oamenilor de a comercializa simboluri sacre si daca oare acest lucru este moral recomandabil sau nu, desi pare inevitabil, in cadrul istoriei culturilor si civilizatiilor umane, etc.
Acum ca raspuns la intrebarea propriu-zisa, cred ca reactia comportamentala tine de felul in care relationeaza fiecare cu societatea din jur si daca a avut ocazia sa invete si chiar sa aleaga pt a adopta anumite norme sau cutume legate de cadouri, indiferent de daca ii plac sau nu acele cadouri, deoarece maj cadourilor au si o componenta relationala sociala de obligatie in fata acelor norme si cutume in plus de aceea de simpla placere pt cel care ofera si cel care
primeste.
Desigur ca daca nu bagam in seama sau nu ne pasa pe ce lume ne aflam, eventual daca suntem de ex un mare leader de tip absolutist al unui clan sau chiar univers, atunci putem sa ne ghidam dupa ce norme sau cutume ne place, ba chiar sa ne comportam aleatoriu dupa toane, ca un soi de zeu despot si tiranic, insa acest lucru nu e de obicei considerat educativ pt tineretul care citeste pe Internet.
Nu mai tin minte exact, dar cred ca sora mea a primit acele cadouri de la cineva care se întorsese din Japonia. Cel puțin perioada primirii cadourilor a coincis cu reîntoarcerea din Japonia a unei persoane apropiate ei.
Ha ! Iata ce am aflat astazi, 17 martie ! Azi, in cultural romana antica se celebra sarbatoarea Liberalia, si printre diverse ceremonii pt diverse parti din popor ca target, exista si una pt populatia de agricultori in care niste organizatori de petreceri, (desi nu stiu daca erau de tip preot sau de tip primar) carau un falus de lemn urias in vazul
multimii de italieni rustici antici la fel ca la japonezi, si la sfarsit o doamna civila de tip matroana, adica o femeie casatorita serioasa si reputabila, (probabil nevasta primarului, precis nu o vestala preoteasa), decora acel falus cu o coronita de frunze si flori, si toata lumea aplauda plus mancau niste prajiturele speciale. Dar nu stiu daca se obisnuia si comercializare de breloace si tirbusoane sau desfacatoare de bere de tip falus, desi cred ca e posibil macar niste tirbusoane ca totusi era o sarbatoare a vinului si a producatorilor lui plus ai fanilor lui Bacchus...ma rog, nu cred ca se vindea vin imbuteliat cu dop totusi. Plus prajiturelele erau decente, nu cred ca semanau a falusuri, dar aveau miere si erau pregatite de niste doamne preotese ceva mai in varsta, tot serioase, (nu asa ca vestalele alea virgine total destrabalate).
Trimiteți un comentariu