Timp suspendat, perioada a nimanui sau prea a tuturor

Mie sinceră să fiu nu prea îmi plac zilele dintre Crăciun şi Anul Nou.
Sporeşte agitaţia, se înmulţesc lucrurile de (ne)făcut, se tot apropie termenul limită, mă încarcă pe conştiinţă toate amânările,
mai sunt vizitele, revederile, cumpărăturile, curăţenia ... şi dacă mai rămâne timp şi pentru sufleţelul meu ... deşi tot degeaba, că n-am hamac acasă!

Pănă în Crăciun tot e ceva, încă se mai poate respira, încă te poţi bucura de atmosferă într-o oarecare tihnă.

Iar eu una anul ăsta chiar am avut o săptămână minunată înainte de Crăciun.
Singurică, dar cu mult entuziasm, am colindat oraşul.
Şi târgul organizat anul ăsta în centrul Ploieşti-ului mi-a fost parcă dedicat mie.

Să vedem : mi-am luat căciuliţă nouă şi mănuşele, prima de răsfăţ, ele din urmă de nevoie.

Însă mai ales am vizitat de vreo 3 ori târgul.

O fost unul alimentar, şi vă spun eu că miere ca aceea de la nenea venit din Sibiu n-am mai mâncat de multă vreme.
Iar castanele coapte ... sunt oricum o raritate, dar şi dacă ar fi fost mai de găsit, tot aşa delicioase le-aş păpa până la firimituri.

Şi-o mai fost un târg cu artizani şi meşteşugari.
Altă slăbiciune teribilă a mea, priceperea meşteşugarilor mă fascinează şi mă abţin cu greu mereu să nu cumpăr nimicuri inutile de pe la oamenii ăştia.
Iar anul ăsta nu m-am abţinut, mi-am făcut două cadouri făcute manual cu doar 15 lei, două minunăţii pe care îmi pare rău că, din pricina frigului, nu am putut sta să văd cum îs şi făcute, în timp real.

Iar perioada asta frumoasă de acum vreo 2 săptămâni deja o să-mi rămână în amintiri reprezentată printr-un din zile : una ceţoasă foc de dimineaţă pănâ dupa ce s-o-ntunecat, de nu se vedea mare lucru,
dar se simţea în spatele aerului misterios o iarnă frumoasă şi-o atmosferă de sărbătoare, cu nişte clipoceli de luminiţe doar.

Şi m-am mai bucurat pur şi simplul ca naivul de copil băgându-mi nasul prin vitrine şi rafturi.
Iar într-un din curiozităţile astea gratuite am dat nas în nas cu ceva ce îmi doresc de juma de an, de la un alt târg, mai montan : am văzut la noi în oraş Matrioşce !!
Erau şi rezonabile la preţ faţă de astă vară, doar 10 roni, că mai mult nu aş da.
Nu mi-am cumpărat însă una fiindcă ... erau doar una portocalie şi una roz, iar eu vroiam o Matrioşcă mai roş-comunistă sau roş-coca-colistă, după gusturi şi ideologii.

No, toate astea au fost înainte de Crăciun.
zilele cestea însă îs grăbite rău, parcă e o perioadă rătăcită când nici nu-ţi găseşti locul, da' nici perioada însăşi nu-şi prea are rostul, că tocmai a trecut ceva frumos şi aştepţi ceva cu suspans, n-ai timp acum de o perioadă banală, dar încărcată.

Cine-o mai avea şi timp de citit bloguri cu postări lungi în perioada asta? ...