Am avut un an absolut neobişnuit pentru mine şi în bine şi în rău.
Şi-aşa am ajuns ca abia în decembrie să bifez primul party DM pe anul 2011 !
Oricum nu-mi pot permite să ratez până şi party-ul ploieştean, măcar orgoliul local să-mi salveze ambiţiile depeche-iste.
Undeva într-un club numit Republica, fix lângă cinematograf. Vineri, cu începere de la orele 20.
Responsabil Cătălin, deci playlist garantat pentru mine una.
Nu ştiam exact unde e, da' nici zona de lângă cinema nu-i mai mai întinsă de-un bar, un gang şi un subsol.
Iară clubul l-am găsit chiar în subsol.
Muzici bune ziceam, chit că Depeche mai mergea înghesuit pe ici pe colo,
iar pentru Mylene Farmer Cătălin nu s-a lăsat înduplecat să ne mai difuzeze o porţie nici măcar după petiţia semnată, una 'sans contrefacon'.
Domnişoare drăguţe şi un cuplu de dansatori ce m-a umplut de invidie, mai ales că tipa dansa pe nişte tocuri drăceşti (nu ştiu cine e, dar făceau o pereche foarte faină).
Mie una mi-au lipsit Smoky şi Horia (mai ales că el primise titlul neoficial de dansator al serii anul trecut). Şi desigur, mi-a lipsit Surry, parcă fără el nu-i party-ul aşa vesel cum tre' să fie.
Da' ne-am străduit să ne distrăm şi în formula mai restrânsă de data asta.
Am apucat de-am mai salutat oameni pe care nu i-am mai văzut de-un an (vă daţi seama ce saluturi îndelungate au rezultat), am reuşit să o cunosc şi pe Mădă în sfârşit şi sper ca data viitoare să nu mai dăm bir cu fugiţii aşa repede!
Am şi dansat un pic, cât să mai dau jos din celulită, cum mi se tot atrage atenţia, deşi cred că mai mergeau ceva porţii de dans.
Am renunţat însă la un cântecel ce vibra cu başi prin stomacurile noastre, n-am idee ce era.
M-am bucurat că au reuşit şi Mihaela cu Alex să ajungă, tare îi admir pentru echilibrul pe care reuşesc să îl păstreze între viaţa de familie şi socializări.
Şi îi mulţumesc lui Nicuşor că a venit, ştiu că a fost o noapte specială pentru el, da' aşa mă simt eu bine, să ştiu că mă amestec prin zilele lui speciale, chit că n-au legătură cu mine.
Sper că lumea s-a simţit bine,
iar cei care nu s-au simţit bine să pună optimismul şi încrederea la muncă şi să înţeleagă că nimic pe lumea asta nu-i un capăt de ţară, nici măcar atunci când lucrurile nu merg cum vrem noi.
Io mă simt mereu bine la party-uri, chit că nu întotdeauna am avut motiv.
Iară vineri m-am simţit bine,
chit că cineva mi-a şmanglit paharul cu votcă doar pe jumătate consumat. Votcă bună, ne-stricată cu alde suc de mere sau ceva.
La sosire Nicuşor a primit dreptul la un shot, pe care mi l-a cedat.
Şi deşi eram supărată pentru votcă, m-am dus să ridic shot-ul cela.
A fost însă o chestie cu un gust tare pătlăginos, iar eu obişnuiesc să servesc gustul de medicament doar din pilule, nu din pahare.
Aşa încât i-am lăsat setosului / setoasei de votcă shot-ul aproape neatins, poate n-o avea preferinţe cum am eu.
Eu atât vă spun : poftiţi de mai distraţi-vă din când în când, ieşiţi la un dans, unde vreţi voi !
Iar dacă vreţi la Republica, poftim ce decor frumos am avut, meritul şi al lui Cătălin, bănuiesc, deşi nici tipa aia nu e deloc de lepădat!
p.s. Iar pentru cineva anume : să nu se mai îngrijoreze, n-are nevoie să-l salveze nimeni, are mereu onoarea intactă pentru mine, cu sau fără taxi. Deşi mi-a plăcut replica asta!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu