Duca-se pe pustii politicienii toti si capitalismul romanesc - protest la capatul dezamagirii

Salariile de profesor le ştiţi, profesorii sunt ăia pe care face pipi societatea :
că prea se dau culţi şi-s proşti de mor de foame,
că prea sunt plini de ei şi inutili societăţii, fiindcă nu ştiu să facă nimic concret,
că prea consumă bani de la buget fără să-i merite.

Profesorii sunt ăia de care râd de sus toţi maneliştii, toţi burtoşii, toţi 'patronii' tarabagii, toţi ăia de zvârlă cu bani în general.

Profesorii îs rebuturile societăţii, că n-au ştiut să facă decât să-nveţe.

Profesorii îs ăia la care ţipă societatea că nu le educă imbecililor odraslele, că ei n-au timp de asta, tre' să facă bani.

S-au scumpit trenurile, CFR-ul a introdus 'modernizarea' în preţul biletelor, nu ştiu dacă ştiţi.

Ei bine, eu n-am maşină - depind de CFR , deci depind şi de rutele şi de preţurile lui.

Şi adineauri mi-am făcut un calcul :
din salariul de profesor pot petrece 3 zile cu cazare, drum şi masă la Sighişoara (plecând cu trenul din Ploieşti).
Din TOT salariul dintr-o lună !

Să dea dracu-n când oi mai merge la vot, pentru o nouă iluzie !
Şi pentru ca un nou politician, de la partidul roz sau gri să ajungă sus iar eu să rămân tot în mizeria asta economică.

Să dea dracu'n replica 'ia-ţi încă un job, nu sta!' !
N-am o viaţă ca să mi-o petrec între două joburi, fără să am timp măcar să-mi mai dau seama unde-s eu între joburi !

Să dea dracu'n el de capitalism românesc în care toţi maneliştii nespălaţi şi agramaţi şi tupeişti şi imbecili şi agresivi şi limitaţi sunt sus într-o statistică a nivelului de trai.
Într-o ţară (că biata de ea n-are nici o vină, de vină sunt numai politicienii şi noi, că am tot tolerat) în care tot 'gunoiul' societăţii a ajuns în vârf şi s-a ajuns să se râdă de profesori sau medici.

Suntem cu susu-n jos, români, şi tuturor li se pare firesc !

Sunt într-unul din momentele în care mi-am pierdut motivaţia, nu fiindcă-s obsedată de bani sau statut material, ci fiindcă ce rost are o viaţă trăită doar ca să subzişti, dacă nu poţi face lucrurile ce îţi aduc bucurie şi de care eşti conştient că nici măcar nu-s mari extravaganţe?

O lună întreagă de muncă = 4 zile cazare + drum până la Sighişoara. C'est tout!