De cand japonezii au devenit romani

luni, 14 martie 2011

Am o sensibilitate speciala pentru lumea asiatica. Nu stiu prea multe concret despre istoria lor din pacate (dar sper ca doar momentan), m-am apropiat de China si Japonia doar prin beletristica. Cred cumva ca in modul meu de comportament sunt de-un autism asiatic, imi place misterul ce domneste lumile rasaritene, imi place demnitatea lor retinuta, am ajuns sa inteleg gratia asiaticelor si multe altele. Sunt constienta ca o cunoastere mediata de carti genereaza doar idealizari, cu toate astea fascinatia mea pentru Orientul Extrem ramane ferma.

Ceea ce am vazut de vineri incolo la stiri m-a intristat, insa mai mult decat atat, m-a inspaimantat de-a binelea. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca la JAPONEZI un cutremur, de ORICE intensitate, poate genera pierderea controlului la o centrala nucleara. Ma gandeam socata ca, daca la japonezi s-a intamplat asta, ei, cu masurile lor de prevere si cu precizia lor in toate, atunci noi sau orice alta natiune sa fi fost in locul lor n-am fi avut nici o sansa.

Am pendulat o vreme intre tristete si teama asta, pana cand am auzit ieri la stiri ceva ce m-a potolit lasandu-ma intr-o tristete lucida de data asta.
Centrala nucleara Fukushima este detinuta de o companie ce mai are inca patru centrale in Japonia. Care companie este una din cele mai mari producatoare de energie electrica din lume. Si mai ales care companie a primit in anii anteriori amenzi pentru falsificarea datelor privind reviziile tehnice ale centralelor nucleare detinute. Atunci fusesera demisi patru directori.

Lacomia si coruptia au spart pana si barierele codurilor onoarei, prea imbatranite.

Acum ma gandeam din nou cum comunicatele initiale de dupa prima explozie asigurau populatia ca a fost vorba de o explozie controlata. Cat de controlata sau de catre cine, asta s-a vazut din derularea ulterioara a dezastrului de la centrala.

Si ma mai gandeam din nou ca pana nu demult, in Japonia se practica seppuku in cazul in care cineva se simtea responsabil de un esec, chiar la scara mica.
Nu cred ca asta era solutia, nu asta vreau sa zic, vreau doar sa arat ca pana si una din cele mai conservatoare tari si-a abandonat conceptele desuete precum cinste si onoare.

Long live the money, fiindca macar astia supraviestuiesc pana si ciupercii atomice !

Unde se termina neprofesionalismul si unde incepe prostia - azi Antena3

duminică, 13 martie 2011

CUVANTUL-CHEIE ZILELE ASTEA - CUTREMUR
Deocamdata am sa ma abtin sa vorbesc despre Japonia, desi, dupa 9/11, asta e prima catastrofa la care rezonez.

Ma frapeaza insa abordarile jurnalistilor romani pentru care de-acum totul in jur e cutremur. Oricum televiziunile noastre de stiri sunt atat de tabloide incat traiesc din catastrofe de obicei, dar acum profita de nenorocirea japonezilor de parca ar fi cel mai mare ospat!
Si se infrunta cu nerusinare din dezastre, si ne hranesc si noua prostia cu aceeasi nerusinare.

Doar doua exemple si imi spuneti mie daca exagerez, ambele de la Antena3.
Intr-una din emisiuni titlul de pe burtiera era maretul : "Cutremur la PDL". De-un prost gust-major!

Mai apoi, stirile incep, desigur, cu un calup de secvente din zona japoneza afectata. Eu le numesc "stiri protivi", fiindca astia au aparut prima oara cu reinterpretarea asta a lui "obiectiv" si "neutru" din stiri.
Calupul de imagini, pus pe fast-forward si asezonat cu o muzica gen Vangelis - Sfarsitul lumii (nu cred ca bucata asta exista, nu o cautati, si-n plus chiar n-am nimic cu Vangelis, da' stilul asta simfonico-mareto-catastrofal ma irita pana si pe mine). Astea sunt imaginile care deschid stirile. Oricum nu te lasa sa intelegi nimic din ce se intampla acolo, fiindca in 30 de secunde se deruleaza cam 15 cadre diferite cred. Exact ca la filmele de actiune.
Si peste toate astea troneaza titlul : "Fara efecte speciale!". Doar cu montaje speciale, dar asta nu se mai spune. Si iarasi de-un prost gust delirant, cu alte cuvinte : lumeeeee, lumeeee, iaca noi va aratam exact cum sunt distrusi oamenii aia, e pe bune ce va aratam si n-am trucat nimic - aia chiar mor acolo!

Am vrut si eu sa vad cum se prezinta stirile de genul asta prin tari mai vestice. Am vrut sa comut pe CNN, dar nu stiu pe ce canal il am.
Apoi am comutat pe TV5, dar francezii isi continuau emisiunile lor concurs.

Asa ca am inchis teve-ul cu totul si am simtit nevoia de muzica. Mi-am ales ceva Manic Street Preachers, cunoscatorii poate vor intui ironia alegerii.

Dilema mea lingvistica generata de un Profesionist

sâmbătă, 12 martie 2011

Daca voi stiti, lamuriti-ma si pe mine! Locuitorii din Nigeria se numesc nigerieni?
Cum se numesc insa locuitorii din Niger?

Iar daca pana acum nu l-ati ascultat pe Neagu Djuvara, acordati-va timpul asta ! Nici eu nu-l ascultam povestind pana acum, aveam o impresie preconceputa (si stupida, ca orice idee nefondata pe nimic) ca e un plictisitor.
Ma fascina numai varsta lui, omul are 94 de ani, sa-l tina Dumnezeu inca, fiindca e unul din tot mai putinii oameni care iti inspira optimism fata de destinul speciei umane !
Ca la 94 de ani sa ai memoria, luciditatea si coerenta lui ideatica ... impresionant!
Bine, spirit viu la varste inainte am mai vazut si la altii, de pilda la draga mea Kate, Katherine Hepburn. Insa pe altii nu ii mai ajuta organismul, vorbeau cu dificultate, miscarile le erau lente sau tremurate.
Neagu Djuvara insa e fenomenal. Ma gandesc ca din pricina lui riscam sa ne mareasca guvernatii vartsa de pensionare la 80 de ani !

Eu l-am ascultat asta-seara la Profesionistii Eugeniei Voda. Impresionant, captivant, seducator !

Optimismul pesimist al zilei : Degeaba te tot umfli, nu esti bou!

joi, 10 martie 2011

Hai ca poate n-ati avut parte de nici o replica spumoasa azi. V-o ofer eu, daca imi permiteti asa tupeu de mijlocitoare.

Florin Iaru, absolut savuros cand nu face crize de apoplexie pe subiecte religioase, discutand pe ideea crearii unui mare partid liberal, un partid liberal de mase :
"Dom'le asa ceva nu se poate ! Hai sa fim seriosi, nu exista nicaieri! E ca broasca care se umfla ca sa fie bou. Degeaba te umfli, nu esti bou!"

Replica zilei (de prin autobuze adunate)

marți, 8 martie 2011

Asa-mi place sa merg cu mijloacele de transport in comun ... mai auzi ultimele mistocarii de liceeni, mai vezi ultima moda de madmoazele, mai auzi ultimu' racnet de sonerie de mobil (care are mari sanse sa si fie un racnet, mai ales la ore matinale cand eu am inca ochii de asiatica).

Si-asa si azi, cand mai devreme de obicei era o masina aglomerata foc. Se pare ca li se daduse liber, cu ocazia lui 8 Martie, mai ales baietilor de liceu.

Pustan 1 catre catre Pustan 2 :
"Bai ce nasol ca ne-a dat drumul de la ora asta! Tot am o senzatie aiurea, ca s-a terminat prea brusc. N-am avut vreme sa-mi iau 3-ul pe ziua de azi."

Love these kids !

Criza de ceasuri la romani si Concertul Luizei Zan fara Luiza Zan

Punctualitatea la romani e ca olifantul din Stapanul Inelelor - daca o intalniti n-o sa va creada nimeni !

Am ajuns sa cred ca noi castigam razboaiele cu turcii fiindca intarziam mereu la lupta si aia erau deja obositi !

Suntem de-o punctualitate de-a dreptul exasperanta, si asta in orice medii. Da' mai ales la teatru, indiferent ca e vorba de Bucuresti sau Ploiesti. Indiferent ca e primavara sau iarna.
Pune ora de incepere a spectacolului la 19.30 si indivizii vor intelege ca undeva dupa orele alea pot incepe sa apara si ei!

Ei, cam la fel si asta seara, pe la 19.27 in sala la Toma Caragiu erau vreo 30 de persoane. Pentru concertul Luizei Zan.

E drept ca de data asta insasi artista a intarziat. Ba chiar a intarziat cu totul, ca n-a mai venit deloc.
Noroc ca a anuntat din timpul zilei, astfel incat Lucian Sabados a putut prezenta pe scena alte trei nume din jazz, in jurul orei anuntate.
A fost fain si asa, insa eu mersesem pentru Luiza, e una din cele mai faine voci pe care le stiu.
Sper sa i se uite repede patania asta si sa am curand totusi ocazia sa o aud cantand la noi.

Totusi, ce ironie : cand mi-am folosit si eu biletul si nu l-am mai cedat precum randul trecut, iaca n-o venit artistul !

Mesaj pentru membrii de galerii

luni, 7 martie 2011

E clar ca membrii de galerii nu sunt filatelisti.
E clar ca sunt baieti cu sangele mai infierbantat decat altii.

Din fericire sunt de parere ca important in viata e sa-ti incurajezi pasiunile, indiferent ca asta inseamna sa fii fan al unei echipe, al unor cantareti sau sa pictezi graffiti.
Din pacate ... mai sesisez si diferente intre manifestarile astea.

Melteanca din mine (asta e impresia pe care i-am facut-o unui baiat numit Anonim -3-) mai sesizeaza inca o chestie, din ce in ce mai frecventa la romani : da-le un motiv sa latre si vor sari ! Musteste in unii dorinta de a arunca cu vorbe frustre, mama-mama!

Insa pentru ca exista si altii, precum Anonim 1 care in postul de mai jos m-a sfatuit frumos si intelept sa privesc si jocul, nu doar jucatorii, zic ca exista inca mult potential in comportarea civilizata.

Pentru toti oamenii astia, si nu numai, am sa caut zilele astea un filmulet special pe youtube si am sa explic ce inseamna comportament de suporter pentru mine.
Pana atunci s-avem o zi calma !

Am fost si eu la niste baieti faini. Ceilalti au fost la Asesoft.

duminică, 6 martie 2011

O invitatie sa vezi niste negri in actiune nu se refuza la mine.
Si-uite asa am reusit sa ies din casa in sfarsit intr-un weekend - sper ca asta sa nu ma tina in carantina pentru o noua serie de weekend-uri.
Ziceam deci ca am fost la meciul Asesoft-ului. Nu stiam cu cine joaca, da' nu fac parte din galerie, asa incat imi permit sa merg ca ursul in cofetarie, doar sa vad si eu ce bunatati au mai fost aduse.

Am ajuns acolo cam devreme, da' pan' la inceperea meciului s-a umplut marea tribuna, iar in a doua repriza chiar a dat pe dinafara locurilor, fiindca asa-i punctualitatea la romani, evenimentul incepe, iar dupa un sfert-juma de ora ajunge si omul.

Ajungand insa mai devreme cu vreo ora am avut ocazia de a vedea antrenamentele celor doua echipe, ceea ce mi s-a parut mai interesant decat meciul in sine. Si nu doar pentru ca nu mai asistasem niciodata la asa ceva !
Am vazut in antrenamentul asta cateva faze (despre care mai apoi, in meci, aveam sa-mi dau seama ca sunt scheme de joc) repetate in viteza, la care participau toti componentii echipei, fluente foc, cu mare procentaj de reusita la finalizare (deh, asa e cand te joci fara partener!).
Si, deloc de neglijat, am vazut la antrenament si un stretching de toata frumusetea executat de doi dintre amercianii lui Asesoft. Cu ocazia asta cred ca am facut si eu un pic de stretching la muschii gatului.

Cu toti americanii Asesoft-ului m-am pomenit ... ca vreau sa tin cu adversarii. Pai ma uitam la ei si nu-mi venea sa cred : de unde stateam eu aveam impresia ca e echipa de juniori, asa de pustani pareau cu totii. Cum sa nu tii cu juniorii intr-un meci cu galonatii?

Mai apoi, in timpul intonarii imnului (si asta a fost o premiera pentru mine) comparam dosurile inlantuite ale adversarilor cu dosurile individuale ale Asesoft-istilor. (?! Cred ca in fraza asta n-am pus accentul cum trebuia.  Eu vroiam doar sa spun ca m-a impresionat liantul pe care il formau adversarii, aratand ca sunt o echipa asa cum stateau prinsi ca intr-o hora).

Iar dupa ce am auzit ca mai sunt si ardeleni, CSM Oradea in speta, apai cum sa nu tin eu cu ardelenii mei dragi? Nu mai zic ca au un Sasha in echipa, cu asa nume clar sunt suportera lor !

Si-asa am avut parte de un prim sfert de satisfactie - la prima pauza au condus ardelenii cu vreo 8 cosuri diferenta. E drept, au avut parte de multe aruncari libere, pentru ca ploiestenii de circumstanta le cam exersau cu faculturile.
Treptat si-au revenit Asesoft-istii, da' ma cam asteptam la asta, ca doar nah, un sfert de ora tre' sa ma fi saturat.

Am remarcat insa doua chestioare amuzante.

BURLACU  UITANDU-SE  LA  ARNAUTOVICI  CA  LA  CHARLIE  CHAPLIN
Prima ar fi cum se agita ei antrenorii in pauze sa dea indicatii, sa sugereze tactici si ce-or mai fi latrand acolo, in timp ce jumatate din echipa sta cerc in jurul fundului antrenorului. Iar din jumatatea pe care o avea in fata, Arnautovici vorbea aproape exclusiv catre Burlacu.
Adaugati insa zgomotul destul de ridicat din sala si veti obtine un discurs teribil de amuzant, ceva a la filmele mute, cu mimica din abudenta, voce de auzit zero.

LA  FAIR-PLAY  STAM  BINE,  UN  PIC  PE  LANGA
Sportul te invata sa fii fair-play, asa zic sloganurile, nu? Dati-va copilul la tavaleli sportive ca iese un lord intr-ale manierelor. Parca asa, nu?
No iaca eu is mai grea de cap si inca nu pricep cum vine treaba asta.
Da' poate s-o gasi vreun cineva sa-mi explice si mie unde sade fair-play-ul din sport in momentul cand, fix atunci cand arunca adversarul la libere, suporterii adversi au o criza colectiva de expiratii suieratoare.


No, acum sa stiti c'am avut si chestii clar deduse, nu doar nelamuiriri din astea.
De pilda mi-a placut mult numarul 23 de la ardeleni - un mulatru rapid de nu-l vedeai cand se-nvarte.
Si recunosc, l-as fi luat un pic acasa pe antrenorul ardelenilor, un tip subtirel, tinerel si elegant. Ma gandesc ca poate m-ar fi ajutat sa inteleg cum sta treaba cu fair-play-ul cela de ma incurca pe mine...

Iar aprecierile unanime in dublu exemplar - eu si Nicusor adica - s-au indreptat spre numarul 7 de la oradeni, banuiesc eu conducatorul de joc, ca la el tipa antrenorul in pauze asa cum tipa Arnautovici la 10-cele nostru. A jucat bine se pare 7 asta, din moment ce am ajuns si noi sa cadem de acord asupra unei aprecieri.

A fost insa un meci frumos.
E drept ca au castigat Asesoft-istii, sa nu ma intrebati cu cat, ca in ultimele cinci secunde ma uitam cum oradenii deja dadeau palma cu ploiestenii, asa ca m-am dezorientat din nou la faza asta, de n-am mai vazut nici scorul. Cred ca 9 puncte diferenta, la cum imi facusem eu calculul ca "ne" mai trebuie noua, ardelenilor, inca 3 cosuri de 3 puncte si gata. Prost calcul, da' asa-i relatia dintre mine si cifre in general.

Raman totusi cu o imagine foarte faina de la meciul asta si cu o intelegere mai mult a rostului antrenamentelor : in jocul oradenilor din primul sfert, cand toate le-au mers bine si frumos, se puteau distinge foarte clar cercurile din pase in semicerc exersate pe repeat la incalzire.
Daca nu pricepeti despre ce vorbesc pofiti data viitoare cu o ora mai devreme la meci si descrieti voi mai bine de-atat !

Dar sa nu va asteptati de pilda ca la recuperari vreo echipa de pustani cum au fost oradenii sambata sa aiba vreo sansa in fata gigantilor de la Asesoft. Pentru mine una, ofticoasa cum sunt, Asesoft-ul a castigat meciul din pricina criteriului inaltime, ca altfel la frumusete la faze si la coeziune de echipa ardelenii s-au onorat.

Si cu asta sa nu mai aud ca nu ma pricep si la baschet! Iar Pana data viitoare ma informez si cati jucatori sunt intr-o echipa !

Paradoxala de mine

vineri, 4 martie 2011

Mi-e tare ciuda !
Dintotdeauna mi-ar fi placut sa am o voce mai voalata, mai misterioasa, ceva a la Amy Winehouse.
De trei saptamani trec printr-un proces de raguseala mergand pana la afonie.
Si-am crezut ca, in sfarsit, e sansa mea in dobandirea unei voci de betive...
Dar daca nu e sa fie atunci nu e si gata ! Fiindca in loc de vocea dubioasa pe care mi-o doream m-am ales cu o voce subtiata, ceva de papagalita extaziata.

In plus, de 3 weekend-uri deja n-am mai iesit din casa, si tot din pricina racelii. Cand zisesem eu ca iarna hibernez nu stiu cata lume m-a crezut.
Carevasazica, eu iarna nu prea ies nicaieri, pur si simplu astept primavara si caldurica.
Prin urmare solicit sa mi se calculeze jumatate din varsta pe care o am, ca eu propriu-zis nu sunt alive and kicking decat juma de an, cand incerc sa profit de tot.
Acu' astept sa ma lamureasca si pe mine cineva unde sa adresez cererea asta, ca la mine un an sa fie calculat doar ca 6 luni !

No, hai ca va las cu un canticel senzualo-deprimat. Si mai sper sa va bucurati si voi de el! http://www.youtube.com/watch?v=w1evzhSast8

Loialitatea se plateste

marți, 1 martie 2011

Ieri mi s-a reprosat ca fac un gest urat fiind excesiv de fidela unui post de radio si pagubind un alt radio local de prezenta mea intr-un concurs.

Astazi am aflat ca fidelitatea mea genereaza nu doar incapatanare uracioasa, ci si pagubosenie caraghioasa.
Carevasazica reteaua Vodafone ofera abonatelor minute cadou cu ocazia zilei de 1 Martie, numit si Miez de iarna.
Mie Orange-ul meu nu mi-a oferit nici maca un sms.
Si io tot cu Orange vreau sa raman, ca nu ma multumeste nimeni precum el!

Iar lui Wyl fm cum sa nu-i fiu ascultatoare macar 3 ore pe zi (cate imi mai raman doar mie), cata vreme el imi incepe dimineata de 1 Martie de pilda cu un Pink Floyd - Have a Cigar, you're gonna fly high, you're never gonna die, you're gonna make it, if you try, eu, cea mai nefumatoare dintre fumatorii pasivi.